ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4765/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4765/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 19 octombrie 2022
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă la data de 31.12.2020 sub nr. x/2020, reclamanții A., B., C. D., E., F., G. și H. au formulat cerere de chemare în judecată a pârâților Tribunalul Vrancea și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța:
1.să se dispună obligarea pârâtului la calcularea indemnizației de bază cu luarea în considerare a unei valori de referința sectorială de 605,22 RON, începând cu data de 25.02.2017, conform sentinței civile nr. 2831/18.11.2020 dată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2020 și a coeficientului de multiplicare DNA/DIICOT de 19,00, începând cu data de 26.06.2017, conform sentinței civile nr. 1196/13.11.2020, dată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2020 și să reîncadreze reclamanții prin raportare la această indemnizație începând cu data de 01.01.2018 și în continuare, pentru viitor.
să se dispună obligarea pârâtului la acordarea în integralitate (fără limitarea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017) a sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, cuvenite, aplicate la indemnizația lunară de încadrare calculată conform pct. 1, începând cu data de 01.01.2018 și în continuare, pentru viitor.
plata pentru fiecare lună, pentru fiecare reclamant în parte, pentru perioadele în care au lucrat în cadrul pârâtului, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată până la data plății efective.
Hotărârile care au generat conflictul de competență
2.1. Prin sentința civilă nr. 4 din 5 ianuarie 2022, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă - completul specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale a fost admisă excepția necompetenței materiale a unei astfel de instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Dâmbovița a reținut, în esență, că, în raport de calitatea reclamanților de magistrați judecători în cadrul Tribunalul Vrancea, de obiectul capetelor principale ale acțiunii, prin care aceștia au solicitat reîncadrarea și recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 605,22 RON, începând cu data de 25.02.2017, precum și de evocarea expresă a prevederilor Legii nr. 153/2017 și Legii nr. 71/2015, drept temei al pretențiilor deduse judecății, sunt incidente prevederile art. 7 din cap. VIII al Anexei V la Legea nr. 153/2017, care, prin derogare de la art. 37 din lege, stabilesc competența de soluționare a unui astfel de cauze în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.
2.2. Prin sentința civilă nr. 732 din 7 aprilie 2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.
În motivarea soluției astfel dispuse, curtea de apel a reținut că invocarea de către Tribunalul Dâmbovița a necompetenței materiale s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 131 C. proc. civ., după primul termen de judecată.
Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând prezentul conflict negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, pentru considerentele ce succedă:
Potrivit art. 131 C. proc. civ. (forma în vigoare la data depunerii cererii de chemare în judecată): (1) La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu. (2) În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop.
În cauza de față, Tribunalul Dâmbovița a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a acestei instanțe după primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate în fața instanței și după ce a pronunțat încheierea interlocutorie prin care a întrerupt cursul judecății.
În acest sens, relevantă este încheierea de ședință din data de 28 aprilie 2021, prin care, conform dispozițiilor art. 154 alin. (7), coroborat cu art. 219 alin. (2) C. proc. civ., tribunalul a apreciat ca fiind îndeplinită procedura de citare cu părțile litigante și, față de notele scrise depuse de reclamanți (prin care aceștia au solicitat conceptarea, în calitate de reclamantă, a doamnei I.), a constat că nici numele părții și nici semnătura acesteia nu se regăseau în acțiune sau în tabelul cu semnături, astfel încât nu se putea proceda la conceptarea în cauză, în calitate de reclamantă, a acestei părți. Prin aceeași încheiere, tribunalul a soluționat și incidentul procedural întemeiat pe prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., apreciind că, față de faptul că prin întâmpinarea depusă în cauză de pârâtul Tribunalul Vrancea a fost invocată excepția autorității de lucru judecat, existând identitate de părți, obiect și cauză cu dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Prahova, se impunea suspendarea judecării cauzei. Astfel, la acest termen de judecată părțile au fost legal citate și au putut pune concluzii, fiind acel termen la care se referă art. 131 C. proc. civ.
Aspectul necompetenței materiale a instanței a fost pus în discuția părților și admis abia la termenul de judecată din data de 5 ianuarie 2022 (acordat prin încheierea de ședință din data de 8 decembrie 2021, când cauza a fost amânată în raport de lipsa de procedură cu părțile reclamante), ulterior repunerii cauzei pe rol prin reținerea încetării motivelor ce au condus la dispunerea măsurii suspendării.
Efectele neinvocării în termen a excepției necompetenței materiale au fost expres statuate în Decizia nr. 31/2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că: În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.
Înalta Curte apreciază că sunt relevante următoarele considerente din această decizie:
Așadar, efectul neinvocării excepției de necompetență materială cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii este acela că instanța sesizată devine competentă să soluționeze cauza.
Drept urmare, dacă excepția de necompetență nu a fost invocată în condițiile menționate mai sus, atunci necompetența instanței sesizate se acoperă definitiv, cu consecința pentru instanța sesizată a definitivării competenței de soluționare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispozițiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ.
(...)
Așadar, instanța care primește dosarul își poate invoca din oficiu, în condițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 din C. proc. civ., necompetența materială procesuală și poate declina competența în favoarea instanței inițial învestite, pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepției de necompetență. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanță de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului la apărare și al contradictorialității etc., ci doar întrunirea condițiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepției necompetenței materiale procesuale.
Pe de altă parte, instanța care judecă conflictul de competență nu poate ignora faptul că instanța inițial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenței sale inițiale, neinvocate în termen, ci va trebui să îi trimită acesteia dosarul, pentru că ea trebuie să determine competența în mod concret, în pricina ce se judecă, iar nu in abstracto, într-o pricină similară."
Concluzionând, invocarea de către Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a excepției necompetenței materiale după termenul stabilit de art. 131 C. proc. civ. are ca efect consolidarea competenței sale de soluționare a cauzei, motiv pentru care Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.
Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H. și pe pârâții Tribunalul Vrancea și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2022.