ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4503/2024

Ședința publică din data de 11 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată sub numărul de mai sus, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul SOCIETATEA DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI ELECTRICE ROMANIA S.A., a solicitat să se dispună obligarea pârâtului la încheierea actului adițional la contractul nr. x/08.12.2022, în sensul majorării prețului contractului sub aspectul valorii manoperei actualizată conform art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 93/2023, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 100 RON/zi, calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la îndeplinirea obligațiilor, cu cheltuieli de judecată.

2.1. Hotărârea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale

Prin sentința civilă nr. 1699 de la data de 19 iunie 2024, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea cauzei în favoarea instanței competente, respectiv în favoarea Tribunalului Harghita.

Pentru a pronunța această soluție, în esență, instanța a reținut că, între părți, în temeiul prevederilor Legii nr. 99/2016 privind achizițiile publice, s-a încheiat Contractul de execuție lucrări nr. x/08.12.2022 în temeiul căruia reclamanta (în calitate de lider al asocierii) s-a obligat să execute lucrarea de modernizare a RED 20 Kv în mun. Odorheiu Secuiesc, jud. Harghita, beneficiarul lucrării fiind DEER-Sucursala Harghita.

Potrivit art. 29.2 din contract, părțile au stabilit ca, în principal, să soluționeze amiabil litigiile, în caz contrar urmând a se adresa instanțelor competente de pe raza teritorială a beneficiarului DEER SA-Sucursala Harghita.

Având în vedere dispozițiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 (forma în vigoare la data introducerii cererii introductive), art. 116 și art. 126 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 53 alin. (1)

1

și alin. (1)

2

din Legea nr. 101/2016, Tribunalul Cluj a constatat că nu rezultă ineficacitatea clauzei atributive de competență prevăzute la art. 29.2 din contractul încheiat de părți. Cu alte cuvinte, adoptarea de către legiuitor a unei norme de competență alternativă nu este de natură să anihileze clauza atributivă de competență stipulată de părțile din cauza de față, în favoarea instanței de la sediul beneficiarului.

În acest sens a reținut și prevederile art. 1266 C. civ. potrivit cărora:

"(1) Contractele se interpretează după voința concordantă a părților, iar nu după sensul literal al termenilor. (2) La stabilirea voinței concordante se va ține seama, între altele, de scopul contractului, de negocierile purtate de părți, de practicile statornicite între acestea și de comportamentul lor ulterior încheierii contractului", precum și dispozițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:"părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă."

Tribunalul a apreciat că intenția concordantă a părților s-a referit la atribuirea de competență în favoarea instanțelor judecătorești de la sediul beneficiarului, părțile stabilind anticipat una dintre instanțele competente.

În același sens, Tribunalul amintește Decizia nr. 3553 din 9 iunie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată cu ocazia soluționării unui conflict negativ de competență, care a reținut competența instanței de la sediul achizitorului, conform clauzei atributive de competență.

2.2. Hotărârea Tribunalului Harghita, secția civilă

Prin sentința civilă nr. 940/24.07.2024, Tribunalul Harghita, secția civilă din oficiu, în termenul legal prevăzut de art. 131 alin. (1) C. proc. civ., a invocat excepția de necompetență teritorială a instanței, în temeiul art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016, reținând că, fiind în prezența unui caz de competență teritorială exclusivă, această competență se impune în mod imperativ, iar încălcarea prevederii legale care o instituie atrage sancțiunea nulității absolute. Instanța judecătorească competentă să o soluționeze nu poate fi decât una dintre cele două instanțe prevăzute în mod expres în acest text de lege, alegerea aparținându-i reclamantei.

Față de aceste considerente, instanța a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Harghita și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, constatând ivit conflictul negativ de competență.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Examinând aspectele cauzei deduse judecății, Înalta Curte reține dispozițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd: "Părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, conform cărora: "Litigiile și cererile care decurg din executarea contractelor administrative și cele care decurg din rezilierea, rezoluțiunea, denunțarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziție publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul."

Înalta Curte constată că, în cauză, s-a atribuit competența de soluționare a cauzei prin voința concordantă a părților în favoarea instanțelor judecătorești de la sediul beneficiarului, acestea stabilind anticipat una dintre instanțele competente în măsura în care nu vor putea soluționa litigiul pe cale amiabilă, respectiv cea de pe raza teritorială a beneficiarului DEER SA-Sucursala Harghita.

Înalta Curte reține că, în ceea ce privește cauza de față, caracterul prioritar al normei speciale prevăzute de art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016 decurge din însăși finalitatea adoptării ei, dovedind voința legiuitorului de a deroga de la legea de drept comun, prin prevederi de strictă interpretare și aplicare.

Înlăturarea de la aplicare a legii generale ori de câte ori există o dispoziție specială într-o materie dată, nu trebuie să fie expresă, fiind de la sine înțeleasă, întrucât este consecința directă a principiului specialia generalibus derogant. În acest sens, nu este permisă convenția părților care să impună aplicarea legii generale, înlăturând de la aplicare dispoziția specială mai restrictivă.

Articolul 53 alin. (1) indice 1 din Legea nr. 101/2016 instituie o competență teritorială alternativă, alegerea instanței competente fiind a reclamantei.

În speța dedusă judecății, reclamanta S.C. A. S.R.L. a introdus cererea de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Cluj, alegând, în conformitate cu dispozițiile legale prevăzute de art. 53 alin. (1) indice 1 din Legea nr. 101/2016, instanța de la sediul autorității contractante.

Fiind un caz de competență teritorială alternativă, stabilită prin lege specială, Înalta Curte reține că nu poate prevala voința concordantă a părților de atribuire de competență stabilită prin contract, reglementarea legii speciale rămânând lipsită de efecte, într-o astfel de situație.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind reclamanta A. S.R.L. și pe pârâta SOCIETATEA DE DISTRIBUTIE A ENERGIEI ELECTRICE ROMANIA S.A. în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.