ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4948/2024

Ședința publică din data de 31 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub numărul x/2024, la Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul SOCIETATEA DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI ELECTRICE ROMANIA S.A., a solicitat să se dispună obligarea pârâtului la încheierea actului adițional la contractul nr. x/13.10.2022, în sensul majorării prețului contractului sub aspectul valorii manoperei actualizată conform art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 93/2023, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 100 RON/zi, calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la îndeplinirea obligațiilor, cu cheltuieli de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1915/2024 pronunțată în data de 09 iulie 2024 de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Cluj, secția Mixtă, contencios administrativ și fiscal de conflicte de muncă și asigurări sociale și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Brașov – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea soluției, a reținut, raportându-se la art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016 (forma în vigoare la data introducerii cererii introductive) și art. 116 C. proc. civ., competența instanței de la sediul achizitorului, conform clauzei atributive de competență de la art. 29.2 din contractul de execuție lucrări nr. x/13.10.2022, prin care părțile au convenit ca instanțele de la sediul beneficiarului (DEER SA-Sucursala Brașov, cu sediul în Brașov, jud. Brașov) să soluționeze litigiile ivite între acestea în legătură cu executarea contractului.

2.2. Prin sentința civilă nr. 707/CA din data de 9 septembrie 2024, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență teritorială exclusivă a Tribunalului Brașov, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantă în favoarea Tribunalului Cluj și, constatând ivit conflictul negativ de competență teritorială, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție spre soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, a reținut că regimul juridic al competenței teritoriale instituite de prevederile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 este de ordine publică, neputând fi înlăturat, aspect care rezultă din interpretarea per a contrario a chiar textului art. 126 C. proc. civ.. care reglementează posibilitatea alegerii competenței teritoriale în cazurile privitoare la bunuri și la alte drepturi de care părțile pot să dispună, ipoteză legală în care nu se pot include raporturile juridice de drept administrativ, specifice dreptului public, cu referire în concret la materia contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Prin cererea dedusă judecății, reclamantul a solicitat ca instanța să dispună obligarea pârâtului la încheierea actului adițional la contractul nr. x/13.10.2022, în sensul majorării prețului contractului sub aspectul valorii manoperei actualizată conform art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 93/2023, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 100 RON/zi, calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la îndeplinirea obligațiilor, cu cheltuieli de judecată.

Aspectul care a generat conflictul negativ între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport caracterul cererii de chemare în judecată și prevederile legale incidente în materie.

Instanțele aflate în conflict s-au considerat necompetente teritorial să soluționeze litigiul, apreciind diferit cu privire la cazurile în care părțile pot să dispună cu privire la instanțele care să soluționeze litigiile ivite între acestea, în legătură cu executarea contractului.

Înalta Curte constată că, obiectul principal al cererii de chemare în judecată privește obligarea pârâtei să încheie un act adițional la un contract de achiziții publice, prin care să se majoreze prețului contractului sub aspectul majorării valorii manoperei care să fie actualizată conform art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 93/2023, situație care vizează raporturi juridice de drept administrativ, specifice dreptului public.

În cauză, nu este incidentă teza cuprinsă de art. 126 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia părțile pot conveni ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, așa cum a reținut Tribunalul Cluj prin sentința de declinare a competenței, întrucât majorarea prețului contractului de achiziție publică nu face parte din categoria bunuri și la alte drepturi de care părțile pot să dispună.

Potrivit art. 53 din Legea nr. 101/2016 (forma în vigoare la data introducerii cererii introductive) privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor: alin. (1) - Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția căruia are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziții publice, în termen de 45 de zile.

(1

1

) - Litigiile și cererile care decurg din executarea contractelor administrative și cele care decurg din rezilierea, rezoluțiunea, denunțarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziție publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul.". (1

2

) Acțiunile prevăzute la alin. (1) și (1

1

) se pot introduce și la instanțele de la locul încheierii contractului, dacă în acest loc funcționează o unitate ce aparține autorității contractante.

coroborat cu dispozițiile art. 116 din C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Întrucât reclamanta a investit, cu cererea de chemare în judecată, instanța de la sediul autorității contractante (Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj), situată pe raza de competență a Tribunalului Cluj, competența teritorială nu putea fi stabilită în cauză în favoarea Tribunalului Brașov dat fiind competența alternativă reglementată de art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj – secția mixtă de contencios administrativ și fiscal și de conflicte de muncă și asigurări sociale.

În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Societatea de Distribuție a Energiei Electrice România S.A., în favoarea Tribunalului Cluj – secția mixtă de contencios administrativ și fiscal și de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 31 octombrie 2024.