ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2498/2023

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 28.03.2022 pe rolul Judecătoriei Buzău, secția Civilă, sub nr. x/2022, reclamanta S.C. DISTRIBUȚIE ENERGIE ELECTRICĂ ROMÂNIA S.A., prin Sucursala Buzău, a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând instanței să oblige pârâta la plata sumei de 53.418,71 RON, reprezentând penalități contractuale și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 4065/14.07.2022, Judecătoria Buzău, secția Civilă a admis, în parte, excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Buzău, secția Civilă.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că disputa litigioasă derivă din acordul-cadru nr. R4144/24.10.2019 și dintr-o serie de contracte subsecvente, încheiate în temeiul Legii nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale și al H.G. nr. 394/2016 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului sectorial din Legea nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale.

În consecință, a statuat că litigiul decurge din executarea contractului administrativ încheiat între părți, atrăgând incidența art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016 și, în consecință, competența materială a tribunalului.

Din perspectiva competenței teritoriale alternative, a reținut că reclamanta S.C. DISTRIBUȚIE ENERGIE ELECTRICĂ S.A., prin Sucursala Buzău, a introdus acțiunea la instanța competentă pentru sediul său.

Astfel învestit, Tribunalul Buzău, secția I civilă a admis, prin sentința civilă nr. 825/03.11.2022, excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal din cadrul aceleiași instanțe.

În motivarea acestei dispoziții, a reținut că, raportat la obiectul cererii și la calitatea de profesioniști a părților, litigiul revine în competența de judecată a secției a II-a Civile a tribunalului, care a preluat competența materială a fostei secții comerciale. A evocat și considerentele Deciziei nr. 40/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pentru a conchide că, dintre secțiile civile, litigiul revine în jurisdicția secției care soluționează litigiile cu profesioniștii.

La rândul său, prin sentința nr. 112/16.02.2023, Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâtă, și a declinat competența soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Pentru a hotărî astfel, a confirmat incidența art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, observând, însă, că actuala reclamantă, S.C. Distribuție Energie Electrică RomÂnia S.A. - succesoarea autorității contractante ce a încheiat contractele din care derivă disputa litigioasă, Societatea de Distribuție a Energiei Electrice Muntenia Nord S.A. - avea, la data sesizării instanțelor, sediul în Cluj-Napoca. Sediul secundar al reclamantei, aflat în Buzău, a fost apreciat nerelevant din perspectiva competenței.

Or, cum reclamanta nu a optat pentru învestirea instanței competente teritorial pentru locul încheierii contractului, ci pentru sediul său, situat acum în Cluj-Napoca, a identificat Tribunalul Specializat Cluj drept instanță competentă.

Învestit prin declinare, Tribunalul Specializat Cluj a admis, prin sentința civilă nr. 606/30.03.2023, excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Prahova.

Pentru a hotărî astfel, a statuat că dispozițiile imperative speciale reprezentate de art. 53 alin. (1

1

) și (1

2

) din Legea nr. 101/2016 dau posibilitatea reclamantului să opteze între a învesti fie instanța de la sediul autorității contractante, fie pe cea de la locul situării unei unități ce aparține acesteia, dacă acela este și locul încheierii contractului.

Tribunalul a evidențiat că părțile au încheiat acordul-cadru nr. R4144/24.10.2019 în Ploiești, unde funcționează o unitate a autorității contractante.

În continuare, a relevat că, întrucât sediul inițial autorității contractante - reclamanta - diferă de cel actual, instanța era obligată să lase alegerea de competență la aprecierea reclamantei, în ipoteza admiterii excepției necompetenței teritoriale. Subsecvent, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, raportat la prevederile art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, și luând în considerare manifestarea de voință a reclamantei, precum și art. 53 alin. (1

2

) din aceeași lege.

La rândul său, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis, prin sentința civilă nr. 170/18.10.2023, excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării incidentului procedural.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, la data sesizării instanțelor, sediul reclamantei, autoritate contractantă, este în Cluj-Napoca, în timp ce locul încheierii contractului nu este menționat în contractele subsecvente de prestări servicii, care constituie fundamentul juridic al pretențiilor reclamantei.

În consecință, a apreciat relevante pentru determinarea tribunalului competent teritorial dispozițiile art. 53 alin. (1

1

) și nu pe cele ale alin. (1

2

) din Legea nr. 101/2016; totodată, a relevat că nici dispozițiile art. 116 raportat la art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. nu sunt aplicabile.

Constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, pentru următoarele considerente:

Incidentul procedural pune în discuție exclusiv competența teritorială de soluționare a litigiului care decurge din executarea actelor juridice încheiate în urma procedurii de achiziție sectorială derulată în temeiul Legii nr. 99/2016, acordul-cadru nr. R4144/24.10.2019 și contractele subsecvente de prestări servicii CS1 nr. x/31.10.2019, CS2 nr. x/30.04.2020, CS3 nr. x/28.10.2020, CS4 nr. x/30.06.2021 și CS5 nr. x/28.02.2022.

Articolul 3 lit. k) din Legea nr. 99/2016 definește contractul sectorial drept "contractul cu titlu oneros, asimilat, potrivit legii, actului administrativ, încheiat în scris între unul sau mai mulți operatori economici și una sau mai multe entități contractante, care are ca obiect execuția de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii în scopul realizării activității lor principale în unul dintre domeniile definite de prezenta lege ca fiind relevante".

Potrivit art. 3 lit. c) din Legea nr. 101/2016, noțiunea de contract include contractul sectorial, definit în legislația privind achizițiile sectoriale.

În acest sens sunt aplicabile dispozițiile art. 53 alin. (1

1

) - (1

2

) din Legea nr. 101/2016, care, la data sesizării instanțelor, 28.03.2022, aveau următorul cuprins:

"(1

1

) Litigiile și cererile care decurg din executarea contractelor administrative și cele care decurg din rezilierea, rezoluțiunea, denunțarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziție publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul.

(1

2

) Acțiunile prevăzute la alin. (1) și (1

1

) se pot introduce și la instanțele de la locul încheierii contractului, dacă în acest loc funcționează o unitate ce aparține autorității contractante".

Instanța supremă reține că noțiunea de "sediu" utilizată în normele anterior citate drept criteriu pentru determinarea competenței teritoriale, trebuie interpretată în corelație cu art. 56 alin. (1) și (2) C. proc. civ. care prevăd că "(1) Poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor. (2) Cu toate acestea, pot sta în judecată asociațiile, societățile sau alte entități fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii" și cu art. 227 alin. (2) C. civ., potrivit cărora "În funcție de obiectul de activitate, persoana juridică poate avea mai multe sedii cu caracter secundar pentru sucursalele, reprezentanțele sale teritoriale și punctele de lucru (…)".

În lumina statuărilor anterioare, trebuie conchis că dispozițiile Legii nr. 101/2016 nu se referă numai la sediul principal al persoanei juridice, ci și la sediul secundar, cum ar fi cel al unei sucursale, căreia legea de procedură civilă îi conferă legitimare procesuală activă, chiar în lipsa personalității juridice, rațiunea legiuitorului fiind legată de drepturile și obligațiile persoanei juridice care se exercită prin intermediul sucursalei, ipoteză în care se situează prezenta cauză.

Astfel cum rezultă din actele dosarului, atât acordul-cadru, cât și contractele subsecvente au fost încheiate de Societatea de Distribuție a Energiei Electrice Muntenia Nord S.A., cu sediul în Ploiești, pentru sucursalele sale beneficiare, între care, în anexa 3 a contractelor, este indicată și Sucursala Buzău, care a formulat acțiunea introductivă.

În condițiile în care art. 53 alin. (1

1

) și (1

2

) din Legea nr. 101/2016 reglementează o competență teritorială alternativă, relativă, devin incidente art. 116 C. proc. civ., de care reclamanta s-a prevalat, sesizând instanța de la sediul său secundar. De aceea, competența ratione personae vel loci revine Tribunalului Buzău și nu putea fi pusă în discuție nici de pârâtă și nici de instanțe, din oficiu.

Așa fiind, deși instanțele aflate în conflict sunt Tribunalul Specializat Cluj și Tribunalul Prahova, Înalta Curte va stabili, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, subliniind că declinările reciproce de competență reprezintă doar premisa regulatorului de competență, în timp ce soluționarea acestuia impune identificarea instanței competente în condițiile legii și transmiterea dosarului către aceasta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 noiembrie 2023.