ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1534/2023

HOTĂRÂRE

20.06.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1534/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 20 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 22.12.2022, pe rolul Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, creditoarea A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu B. S.A., emiterea unei ordonanțe prin care să se dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 934.993,47 RON - debit restant la 15.11.2022, reprezentând servicii prestate -, a majorărilor de întârziere în sumă de 46.733,28 RON - calculate conform art. 5.1 din contractul de furnizare servicii merchandising nr. 78/15.05.2015, între 11.05.2022 și 15.11.2022, precum și începând cu această dată și până la data plății efective - și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 17/17.01.2023, Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a admite excepția invocată de pârâtă, această instanță a reținut art. 126 alin. (1) C. proc. civ. și art. 11.1 din contractul de furnizare servicii de merchandising nr. 78/15.05.2015, încheiat între C. S.R.L., în calitate de beneficiar și A. S.R.L., în calitate de furnizor, prin care acestea au atribuit competența de soluționare a litigiilor instanțelor judecătorești competente de la sediul furnizorului.

Această instanță a considerat validă clauza atributivă, conform art. 126 alin. (1) C. proc. civ., iar în conformitate cu art. 95 pct. 1, prin raportare la art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., a stabilit că revine Tribunalului București competența de soluționare a cauzei.

La rândul său, prin sentința civilă nr. 640/17.03.2023, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, a reținut incidența art. 107 C. proc. civ., că sediul debitoarei este în jud. Buzău, dar și că alegerea de competență s-a realizat exclusiv în favoarea creditoarei, evocând, totodată, că debitoarea nu a invocat contrariul.

În aceste condiții, a apreciat că doar creditoarea era îndreptățită să renunțe la aplicarea clauzei contractuale, fie expres, fie tacit, prin introducerea acțiunii la instanța competentă potrivit legii, cea de la sediul pârâtei, conform art. 107 C. proc. civ. sau de la locul executării contractului, conform art. 113 alin. (1) pct. 3 din același act normativ. A subliniat și că invocarea, chiar de către debitoare, a necompetenței instanței de la propriul sediu s-a făcut cu rea-credință, întrucât alegerea de competență s-a definitivat la data sesizării Tribunalului Buzău.

Constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, pentru următoarele considerente:

Statuările divergente ale instanțelor aflate în conflict cu privire la competență derivă din interpretarea și aplicarea cauzei atributive de competență inserată de părți în contractul de furnizare nr. x/15.05.2015, prin care s-a prevăzut, la art. 11.1, că "orice neînțelegere rezultând din interpretarea, încheierea, executarea sau încetarea contractului, va fi dedusă spre competentă soluționare instanțelor judecătorești competente de la sediul furnizorului".

Prin cererea introductivă, grefată pe răspunderea contractuală, furnizorul A. S.R.L. - care, la data începerii procesului, are sediul în București - a chemat în judecată beneficiarul, B. S.A., la instanța competentă pentru sediul acestuia, Tribunalul Buzău.

În temeiul art. 1.016 C. proc. civ., dacă debitorul nu plătește în termenul prevăzut de art. 1.015 alin. (1) C. proc. civ., creditorul poate introduce cererea privind ordonanța de plată la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în prima instanță.

În materia competenței teritoriale, regula de drept comun este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel". Articolul 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. consacră o competență teritorială alternativă în materia răspunderii contractuale, stabilind că într-o astfel de cerere, "În afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract".

Clauza atributivă de competență inclusă în convenția inițială încheiată între cele două părți litigante - profesioniști -, a fost convenită în favoarea creditoarei, instanța competentă fiind indicată expres ca fiind cea "de la sediul furnizorului".

Părțile litigante au încheiat la 11.07.2022 un acord de plată, în care au inserat la punctul 6 clauza potrivit căreia "(…) în situația neîndeplinirii întocmai de către debitor a obligației sale de plată, așa cum s-a menționat la pct. 1, creditorul își rezervă dreptul de a se adresa instanței competente". În alineatul următor s-a stabilit că acordul anulează și înlocuiește orice alte înțelegeri cu privire la debitul ce face obiectul convenției.

În aceste circumstanțe factuale, instanța supremă reține incidența art. 116 C. proc. civ., în sensul că reclamanta avea alegerea între mai multe instanțe competente și era îndreptățită să sesizeze fie instanța desemnată prin convenția inițială, fie pe cea competentă potrivit dreptului comun.

Prin exercitarea acestui drept de opțiune de către creditoare, Tribunalul Buzău a devenit singura instanță competentă să soluționeze litigiul, iar opțiunea creditoarei nu poate fi cenzurată nici de pârât, nici de instanță.

Altfel spus, în circumstanțele reliefate, cum reclamanta a decis să învestească Tribunalul Buzău, în circumscripția căruia se află sediul pârâtei, aceasta din urmă nu poate contesta competența instanței, care ar fi fost competentă și dacă părțile nu stipulau clauza atributivă de competență în convenția inițială.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Buzău.