ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3977/2023

Ședința publică din data de 20 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 27.12.2022 pe rolul Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2022, reclamanta societatea A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Domeniul Public Turda, în principal anularea Notificării nr. x/21.11.2022 prin care pârâta a somat-o să achite suma de 103.570 RON cu titlu de presupus prejudiciu apreciat de pârât ca fiind adus cu ocazia derulării contractului de achiziție publică nr. x, iar în subsidiar anularea contractului de achiziție publică nr. x și repunerea părților în situația anterioară.

2.1. Prin sentința civilă nr. 158 din data de 07.03.2023, Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Motivând această hotărâre, Tribunalul Buzău a reținut, în esență, că în art. 26.1 al Contractului de furnizare nr. x din data de 14.08.2020, încheiat în derularea unei proceduri de atribuire de licitație deschisă (Anunț de participare CNI x/01.01,0001 din data de 02.03.2020), părțile au reglementat atribuirea competenței de soluționare a litigiilor instanțelor judecătorești de la sediul achizitorului.

Tribunalul Buzău a apreciat că reclamanta nu putea uza de caracterul alternativ al competenței stabilite de alin. (1) al art. 53 din Legea nr. 101/2016, în forma ulterioară modificării unui astfel de text normativ prin Legea nr. 208/2022, întrucât, prin clauza atributivă de competență reglementată prin contractul de achiziție publică, părțile au indicat o anume instanță, iar un atare acord de voință are caracter obligatoriu, inclusiv din perspectiva dispozițiilor art. 126 C. proc. civ.

2.2. Prin sentința civilă nr. 1528 din data de 16.06.2023, Tribunalul Cluj, secția mixtă, de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a admis, la rându-i, excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

În motivarea soluției astfel dispuse, Tribunalul Cluj a apreciat, în esență, că dispozițiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, forma în vigoare la data încheierii contractului de achiziție publică, prevedeau un caz de competență teritorială exclusivă, care, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 208/2022, este o competență teritorială alternativă a secției de contencios a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția căruia are sediul reclamantul.

În acest context, Tribunalul Cluj a apreciat că la momentul încheierii Contractului de achiziție publică nr. x textul art. 126 alin. (1) C. proc. civ. nu putea fi incident, față de teza finală a acestuia, potrivit căreia alegerea de competență nu poate opera când competența prevăzută de lege este exclusivă.

Prin urmare, Tribunalul Cluj a reținut ca fiind incidente dispozițiile art. 116 C. proc. civ., motiv pentru care a dat eficiență alegerii făcute de reclamantă, care, dintre două instanțe deopotrivă competente teritorial, potrivit art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 modificat prin Legea nr. 208/2022 (text aplicabil față de data introducerii acțiunii și de dispozițiile art. 24 C. proc. civ.), a ales sesizarea tribunalului în circumscripția căruia se afla sediul său, mai precis Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Analizând prezentul conflict negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se succed:

Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluționării în prezentul regulator de competență, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe care și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces (Tribunalul Cluj, secția mixtă, de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal) îl constituie, pe de o parte, problema calificării ce poate fi dată unei clauze contractuale, în sensul de a se aprecia dacă aceasta reprezintă sau nu o clauză atributivă de competență, iar pe de altă parte, aspectul legii aplicabile din perspectiva identificării instanței competente teritorial să judece cauza pendinte.

Înalta Curte reține că potrivit art. 126 alin. (1) C. proc. civ. "Părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă."

Astfel, una dintre condițiile impuse de art. 126 alin. (1) C. proc. civ. pentru ca o clauză contractuală ce privește mecanismele de soluționare a litigiilor apărute între părți să fie calificată drept clauză atributivă de competență, este cea a lipsei unei competențe exclusive reglementate în plan legislativ.

Deși prin clauza nr. 26.1 a Contractului de achiziție publică nr. x, părțile au arătat că eventualele litigii născute din contract sau în legătură cu acesta se vor rezolva pe cale amiabilă, iar în cazul în care încercarea de rezolvare amiabilă va eșua, diferendele se vor înainta spre soluționare instanțelor judecătorești competente de la sediul achizitorului (n.a. autoritatea contractantă), Înalta Curte reține că la data încheierii contractului în discuție (14.08.2020), forma normativă a art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 reglementa o competență teritorială exclusivă în favoarea tribunalului în circumscripția căruia se afla sediul autorității contractante.

Pe cale de consecință, în raport de conținutul normativ al art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 în forma în vigoare la data formării acordului de voință al părților (14.08.2020), acestea nu puteau să dispună asupra instanței competente, motiv pentru care antereferita prevedere contractuală (ce, de altfel, în teza sa finală, reprezintă doar o preluare în plan contractual a prevederilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 în vigoare la data încheierii contractului) nu are natura unei clauze atributive de competență, în sensul art. 126 alin. (1) C. proc. civ.

În acest context, întrucât clauza nr. 26.1 a Contractului de achiziție publică nr. x nu poate fi calificată drept clauză atributivă de competență, în aplicarea art. 24 C. proc. civ. și în raport de data formulării cererii de chemare în judecată (27.12.2022), Înalta Curte reține incidența, în cauza pendinte, în privința determinării instanței competente, a prevederilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, în forma modificată prin art. IV din Legea nr. 208/2022.

Conform unui astfel de text normativ:

"(1) Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția căruia are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziții publice, în termen de 45 de zile."

Pe cale de consecință, în virtutea unui astfel de text normativ, reclamanta avea deschisă opțiunea alegerii oricăreia dintre cele două instanțe deopotrivă competente teritorial, opțiune pe care aceasta a exercitat-o în condițiile art. 116 C. proc. civ., învestind cu soluționarea prezentei cauze instanța în circumscripția căreia se află sediul său social, mai precis Tribunalul Buzău.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta societatea A. S.R.L. și pe pârâtul Domeniul Public Turda în favoarea Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 20 septembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.