ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 126/2021

HOTĂRÂRE

27.01.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 126/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la 22 aprilie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Județul Cluj prin Consiliul Județean Cluj a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea în tot a documentului constatator nr. x din 26 august 2019 și anularea adresei nr. x din 22 octombrie 2019 emisă de către pârâtă ca răspuns la plângerea prealabilă formulată împotriva documentului constatator nr. x din 26 august 2019.

În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004 și ale art. 166 din H.G. nr. 395/2016.

Prin încheierea din 20 mai 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, instanța a admis excepția litispendenței și a dispus înaintarea dosarului nr. x/2020 la prezentul dosar.

La termenul de judecata de la 26 iunie 2020 instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale și funcționale a Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 2446 din 26 iunie 2020, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis exceptia necompetenței sale teritoriale și funcționale, invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect litigiu privind achizițiile publice, privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în favoarea Tribunalului Cluj, secția Civilă.

În esență, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a reținut că prezentul litigiu izvorăște din contractul de proiectare și execuție de lucrări nr. x din 11 august 2011 prin care reclamanta s-a obligat să proiecteze, să execute, să finalizeze și să remedieze orice defecte ale lucrărilor din cadrul proiectului Proiectare și execuție lucrări de modernizare și reabilitarea a drumurilor județene din județul Cluj în perioada 2011-2015, în conformitate cu propunerea tehnică și financiară anexată contractului, iar pârâta, în calitate de achizitor s-a obligat să plătească prețul convenit. Contractul a fost încheiat în baza acordului-cadru de lucrări nr. x din 11 august 2011. Prin documentul constatator referitor la îndeplinirea obligațiilor contractuale nr. x din 26 august 2019, pârâtul a constatat că reclamanta nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile asumate și nu a respectat termenele intermediare sau finale conform graficului de execuție, astfel că a decis rezilierea contractului. Reclamanta a formulat plângere prealabilă împotriva documentului constatator, respinsă prin adresa din 22 octombrie 2019, iar prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat anularea documentului constatator nr. x din 26 august 2019 și a adresei nr. x din 22 octombrie 2019 prin care s-a respins plângerea prealabilă. Tribunalul Cluj a apreciat că obiectul litigiului vizează executarea unui contract de achiziție publica, care se încadrează în prevederile art. 53 alin. (1)

din Legea nr. 101/2016, iar față de prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, s-a reținut competența materială și teritorială a Tribunalului Cluj, secția Civilă.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluționare Tribunalului Cluj, secția Civilă.

La termenul de judecată de la 19 august 2020, Tribunalul Cluj, secția Civilă a pus în discuție necompetența sa materială, iar prin sentința civilă nr. 368/2020 din 19 august 2020, a admis excepția necompetenței sale materiale funcționale și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

În esență, Tribunalul Cluj, secția Civilă a reținut că, deși este real că potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (4) din H.G. nr. 395/2016 documentele constatatoare emise de către entitatea contractantă în conformitate cu prevederile alin. (1) și (2) pot fi contestate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, art. 8 din Legea nr. 554/2004 stabilește în sarcina instanțelor civile de drept comun competența de soluționare a litigiilor care decurg din executarea contractelor administrative, categorie din care face parte și cel dedus judecății, fiind de necontestat, în opinia instanței, că documentul constatator nr. x din 26 august 2019 si adresa din 22 octombrie 2019 vizează chiar executarea contractului nr. x din 11 august 2011. A mai reținut instanța că optica legiuitorului de a stabili în favoarea instanțelor civile de drept comun competenta de soluționare a cererilor ce decurg din executarea contractului a fost reglementată și în Legea nr. 101/2016, act normativ cu caracter special, prin care s-au legiferat expres căile de atac și remediile în materia achizițiilor publice pe care le au la dispoziție părțile interesate, odată cu adoptarea Legii nr. 212/2018. De asemenea, a avut în vedere și prevederile O.U.G. nr. 114/2020 care au modificat art. 53 alin. (1)

din Legea nr. 101/2016, în sensul că procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul.

Tribunalul a apreciat că soluționarea prezentei cauze este de competența Tribunalului Specializat Cluj, și nu a secției Civile a Tribunalului Cluj, în considerarea faptului că prin înființarea Tribunalului Comercial Cluj, acesta a preluat litigiile dintre sau cu profesioniști și având în vedere cele statuate de instanța supremă prin Decizia nr. 18/2016 privind aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 și prin Decizia nr. 40/2020 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluționare Tribunalului Specializat Cluj.

La termenul de judecată de la 23 octombrie 2020, Tribunalul Specializat Cluj a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale procesuale și teritoriale, invocată de reclamantă, pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 1522/2020 din aceeași dată, a declinat competența de judecare a cererii în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei până la soluționarea conflictului de competență și a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În esență, Tribunalul Specializat Cluj a reținut că, față de actele contestate prin cererea de chemare în judecată, raportat la dispozițiile art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, instanța nu a fost învestită cu o cerere care decurge din executarea contractului, ci, în speță, a fost contestat un act administrativ, conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea 554/2004, respectiv un act unilateral emis de autoritatea publică, împreună cu răspunsul la plângerea prealabilă emis de această autoritate. În ceea ce privește instanța competentă teritorial, s-a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, competența de soluționare a cauzei fiind stabilită în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele trei instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Cluj competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, Tribunalul Cluj, secția Civilă și Tribunalul Specializat Cluj, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre aceste instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere material și teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu un litigiu având ca obiect anularea documentului constatator nr. x din 26 august 2019 și a adresei nr. x din 22 octombrie 2019 prin care autoritatea contractantă a respins plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva documentului constatator nr. x din 26 august 2019, invocând în drept Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, raportat la art. 166 din H.G. nr. 395/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice. Natura actelor juridice contestate este aceea de acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea 554/2004, respectiv un act unilateral emise de autoritatea publică, având în vedere că reclamantul solicită și anularea răspunsului la plângerea prealabilă emis de această autoritate.

Înscrisurile a căror anulare se solicită au fost emise de autoritatea contractantă în temeiul contractului de proiectare și execuție de lucrări nr. x din 11 august 2011, încheiat în baza acordului-cadru de lucrari nr. x din 11 august 2011, în urma finalizării unei proceduri de achiziție publică. Devin astfel incidente dispozițiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, astfel cum erau în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 114/2020, în temeiul cărora procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin completuri specializate în achiziții publice. În speță, autoritatea contractantă este Județul Cluj prin Consiliul Județean Cluj, cu sediul în municipiul Cluj Napoca, județul Cluj.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, față de natura de acte administrative a înscrisurilor contestate și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.