ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 228/2021

Ședința publică din data de 9 februarie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 22.04.2020 sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. - prin administrator judiciar B.-, în contradictoriu cu pârâtul Județul Cluj, Prin Consiliul Județean Cluj, a solicitat anularea în tot a documentului constatator nr. x din data de 22.10.2019; anularea adresei nr. x din 06.12.2019, emisă de pârâtă, ca răspuns la plângerea prealabilă înregistrată de reclamantă împotriva documentului constatator nr. x, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor generate de acest proces.

În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 166 din H.G. nr. 395/2016 prin raportare la Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 2978 din data de 15 iulie 2020 Tribunalului București, secția a II - a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetenta teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalui Cluj.

Excepția necompetenței teritoriale a fost invocată din oficiu de către instanță, în condițiile art. 129 alin. (2) pct. 3, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru a hotărî în acest sens, instanța a avut în vedere următoarele norme:

Art. 23 alin. (1) din Legea 176/2010: "În cazul unui conflict de interese, dacă au legătură cu situația de conflict de interese, toate actele juridice sau administrative încheiate direct sau prin persoane interpuse, cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese, sunt lovite de nulitate absolută.

Art. 24 alin. (1) din Legea nr. 176/2010: "Acțiunile introduse la instanțele de contencios administrativ urmează regulile de competență prevăzute în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, care se aplică în mod corespunzător."

Și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016: "Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin complete specializate în achiziții publice."

Instanța a constatat că cererea a fost formulată la data de 24.02.2020, după data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2018 de modificare a Legii nr. 554/2004 și Legii nr. 101/2016.

S-a reținut că art. 69 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 prevede astfel: "Dispozițiile prezentei legi se aplică numai contestațiilor/cererilor/plângerilor formulate după intrarea ei în vigoare, iar în baza art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016: "Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante."

Pe de altă parte, art. 8 alin. (2) din Legea 554/2004 stabilește astfel: "Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun.

În acest context legislativ, Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal a apreciat că cererea privind anularea documentului constatator nr. x/22.10.2019, așa cum reiese din chiar titlul acestui document, privește îndeplinirea obligațiilor contractuale, respectiv, conform pct. 8 lit. b) neexecutarea obligațiilor contractuale aferente Acordului Cadru nr. 39 din 11.08.2011 și contractelor subsecvente.

Ca atare, litigiul de față nu presupune un litigiu în faza anterioară încheierii contractului sau privind valabilitatea încheierii contractului, ci un element relativ la executarea acestuia.

Pentru aceste motive, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și, pe cale de consecință, s-a dispus declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția a civilă - instanța de la sediul autorității contractante (județul Cluj).

Dosarul fiind înaintat Tribunalului Cluj, a fost înregistrat pe rolul secției mixte de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale care, prin încheierea civilă nr. 239/CC/14.09.2020 a admis excepția necompetenței funcționale a secției de contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Cluj, secția civilă.

Prin sentința nr. 514/28.10.2020 Tribunalul Cluj, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale (funcționale) și teritoriale a Tribunalului Cluj, secția civilă, invocată de reclamantă; a declinat competența materială și teritorială de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București, secția a II a contencios administrativ și fiscal; a constatat existența conflictului negativ de competență; a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului de competență, în vederea stabilirii instanței competente.

Pentru a se pronunța în aceste sens, această instanță a reținut că în drept, reclamanta a invocat prevederile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, raportate la art. 166 din H.G. nr. 395/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice.

Prin documentul constatator nr. x/22.10.2019, pârâtul Județul Cluj a stabilit că reclamanta nu și-a îndeplinit în mod corespunzător și la timp obligațiile, astfel că se impune rezilierea contractului subsecvent de proiectare și execuție de lucrări nr. x/11.08.2011 prin care reclamanta s-a obligat să proiecteze și să execute lucrări de modernizare și reabilitare a drumurilor județene din județul Cluj, în perioada 2011-2015.

Reclamanta a formulat plângere prealabilă împotriva documentului constatator menționat, plângere respinsă prin adresa nr. x/06.12.2019.

Potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (1) din H.G. nr. 395/2016, autoritatea contractantă are obligația de a emite documente constatatoare care conțin informații referitoare la îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către contractant sau contractant asociat și, dacă este cazul, la eventualele prejudicii. Aceste documente pot fi contestate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, după cum rezultă din prevederile art. 166 alin. (4) din H.G. nr. 395/2016.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. (...)".

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol:

"(2) Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun."

Instanța a apreciat că litigiul de față nu se încadrează în prevederile tezei finale a art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanța nefiind învestită cu o cerere care decurge din executarea contractului, ci, în speță, a fost contestat un act administrativ, conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea 554/2004, respectiv un act unilateral emis de autoritatea publică, împreună cu răspunsul la plângerea prealabilă emis de această autoritate.

Faptul că actul administrativ contestat se referă la contractul subsecvent de proiectare si execuție de lucrări nr. x/11.08.2011, încheiat între reclamanta A. S.R.L. și pârâtul Județul Cluj, prin Consiliul Județean Cluj, nu schimbă natura acțiunii prin care se solicită anularea actelor emise de pârâtă, în baza art. 166 alin. (1) din H.G. nr. 395/2016, ce pot fi contestate, așa cum prevede expres alin. (4) al aceluiași articol, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

S-a mai reținut că reclamanta a înregistrat pe rolul Tribunalului Specializat Cluj o acțiune separată, sub dosar nr. x/2020, prin care solicită, printre altele:

"constatarea inexistenței culpei subscrisei care să fi stat la baza rezilierii contractului de către autoritatea contractantă", întemeiată în drept pe prevederile art. 53 din Legea nr. 101/2016, litigiu derivând tocmai din executarea contractului administrativ vizat de actul constatator contestat în prezentul dosar, aspect ce denotă, o dată în plus, intenția reclamantei de a supune în mod distinct jurisdicției de contencios administrativ actul constatator nr. x/26.08.2019, conform art. 166 alin. (4) din H.G. nr. 395/2016.

În ceea privește instanța competentă teritorial, s-a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său [...].

Având în vedere considerentele anterioare, precum și faptul că sediul reclamantei se află în București, în temeiul art. 8 alin. (1) și art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanța a admis excepția necompetenței materiale procesuale a Tribunalului Specializat Cluj, invocată de reclamantă și a declinat competența materială a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

În temeiul art. 135 din C. proc. civ., s-a constatat existența conflictului negativ de competență, dispunându-se suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului de competență și pronunțarea regușlatorului de competență.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în condițiile 135 din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă judecății de către reclamanta A. S.R.L. - prin administrator judiciar B.-, în contradictoriu cu pârâtul Județul Cluj, prin Consiliul Județean Cluj, are ca obiect anularea documentului constatator nr. x din data de 22.10.2019 și a adresei nr. x din 06.12.2019, emise de către pârât, cea din urmă, ca răspuns la plângerea prealabilă înregistrată de reclamantă împotriva documentului constatator nr. x, cu cheltuieli de judecată.

Prin actul constatator nr. x/22.10.2019, pârâtul Județul Cluj a reținut că reclamanta nu și-a îndeplinit în mod corespunzător și la timp obligațiile contractuale, astfel că se impune rezilierea contractului subsecvent de proiectare și execuție de lucrări nr. x/11.08.2011 prin care reclamanta s-a obligat să proiecteze și să execute lucrări de modernizare și reabilitare a drumurilor județene din județul Cluj, în perioada 2011-2015.

Reclamanta a formulat plângere prealabilă împotriva documentului constatator menționat, iar această plângere a fost respinsă prin adresa nr. x/06.12.2019.

În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 166 din H.G. nr. 395/2016 prin raportare la Legea nr. 554/2004.

Instanțele între care s-a ivit conflictul negativ de competență au făcut o calificare diferită a obiectului cererii de chemare în judecată, premisă care a atras constatarea incidenței unor norme de competență distincte.

Astfel, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a apreciat că cererea privind anularea documentului constatator nr. x/22.10.2019, așa cum reiese din chiar titlul acestui document, privește îndeplinirea obligațiilor contractuale, respectiv, conform pct. 8 lit. b) neexecutarea obligațiilor contractuale aferente Acordului Cadru nr. 39 din 11.08.2011 și contractelor subsecvente, astfel încât s-a concluzionat că litigiul de față nu privește un raport juridic plasat în etapa anterioară încheierii contractului, ci chestiuni referitoare la executarea acestui contract cadru, constatări care au atras, pentru această instanță, aplicarea prevederilor art. 8 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun.

Această instanță nu a făcut nicio referire însă la adresa nr. x/06.12.2019 prin care s-a respins plângerea prealabilă a reclamantei împotriva documentului constatator anterior menționat.

În schimb, Tribunalul Cluj, secția civilă s-a raportat la temeiul juridic indicat de reclamantă și care este în mod prioritar incident în cauză, anume la prevederile art. 166 din H.G. nr. 395/2016.

Astfel, conform art. 166 alin. (1) din H.G. nr. 395/2016, autoritatea contractantă are obligația de a emite documente constatatoare care conțin informații referitoare la îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către contractant sau contractant asociat și, dacă este cazul, la eventualele prejudicii.

Potrivit prevederilor art. 166 alin. (4) din aceeași Hotărâre de guvern, aceste documente pot fi contestate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Prin urmare, față de conținutul său, rezultă că documentul constatator nr. x/22.10.2019 a fost emis de pârâtul Județul Cluj, în calitate de autoritate contractantă; împotriva acestui document constatator reclamanta a formulat plângere prealabilă în baza dispozițiilor Legii nr. 554/2004 care a fost respinsă prin adresa nr. x/06.12.2019; prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea acestor două acte juridice.

În aceste condiții, dată fiind materia și procedura în care documentul constatator a fost emis, Înalta Curte apreciază că acesta reprezintă, potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, un act administrativ, fiind un act unilateral emis de autoritatea publică.

În consecință, în cauză, competența materială procesuală și competența teritorială de soluționare a cauzei se determină în raport de dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Astfel, potrivit art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004:

"(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. (...)

(2) Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun."

Pentru identificarea instanței competente teritorial sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004: " Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său [...]".

Aplicând criteriile legale anterior evocate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II - a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II - a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 februarie 2021.