ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 272/2021

HOTĂRÂRE

09.02.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 272/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 9 februarie 2021

Asupra conflictului negativ de competență se constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 22.04.2020, pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. dosar x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L., în insolvență, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Județul Cluj, prin Consiliul Județean Cluj, ca instanța să dispună anularea documentului constatator nr. x/27.08.2019 și a adresei nr. x/22.10.2019, emisă de pârât ca răspuns la plângerea prealabilă formulată împotriva documentului constatator nr. x/27.08.2019.

În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004 și art. 166 din H.G. nr. 395/2016.

Prin sentința civilă nr. 2722/2020 din 6 iulie 2020, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritorial-funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția Civilă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, din analiza înscrisurilor de la dosar că pârâta, autoritate contractantă, are sediul în județul Cluj și că, potrivit art. 53 alin. (1)

din Legea nr. 101/2016, procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția Civilă, la data de 12.08.2020, păstrând numărul unic de dosar.

Prin sentința civilă nr. 373/2020 din 25 august 2020, Tribunalul Cluj, secția Civilă a admis excepția necompetenței materiale funcționale a secției Civile a Tribunalului Cluj și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, prin cererea de chemare in judecata înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 22.04.2020, reclamanta S.C. A. S.R.L.- în insolvență a solicitat în contradictoriu cu pârâtul JUDEȚUL CLUJ prin CONSILIUL JUDEȚEAN CLUJ, anularea documentului constatator nr. x/27.08.2019. Tribunalul a arătat că prin notele scrise depuse la termenul de judecată din data de 25.08.2020, reclamanta a invocat excepția necompetenței materiale funcționale a Tribunalului Cluj, secția Civilă, apreciind că aparține competența de soluționare a cererii secției de contencios administrativ a Tribunalului Cluj.

A motivat instanța că aceste susțineri sunt neîntemeiate, întrucât, deși este real că potrivit disp. art. 166 alin. (4) din H.G. nr. 395/2016 documentele constatatoare emise de către entitatea contractantă în conformitate cu prevederile alin. (1) și (2) pot fi contestate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, art. 8 din Legea nr. 554/2004 stabilește în sarcina instanțelor civile de drept comun competența de soluționare a litigiilor care decurg din executarea contractelor administrative, categorie din care face parte și cel dedus judecății, fiind de necontestat că documentul constatator si adresa de răspuns la plângerea prealabilă vizează chiar executarea contractului.

De altfel, tribunalul a constatat că această optică a legiuitorului de a stabili în favoarea instanțelor civile de drept comun competenta de soluționare a cererilor ce decurg din executarea contractului a fost reglementată și în Legea nr. 101/2016- act normativ cu caracter special- prin care s-au legiferat expres căile de atac și remediile în materia achizițiilor publice pe care le au la dispoziție părțile interesate, odată cu adoptarea Legii nr. 212/2018 prin care s-a stabilit că art. 53 alin. (11) al legii va avea următorul conținut: Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante.

Totodată, tribunalul a reținut că, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 23/2020, declarată neconstituțională, respectiv a O.U.G. nr. 114/2020, dispozițiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 s-au modificat, în sensul că procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul, ceea ce denotă că în materia proceselor și cererilor care decurg din executarea contractelor administrative, competența s-a stabilit în favoarea secțiilor civile prin opoziție cu instanțele care judecă în materia contenciosului administrativ.

Cu toate acestea, tribunalul a constatat că în cauză competența de soluționare a cauzei nu aparține secției civile a Tribunalului Cluj, ci Tribunalului Specializat Cluj ca instanță competentă să soluționeze litigii cu profesioniști.

Tribunalul a arătat că prin Decizia nr. 18/17.10.2016 privind aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în interpretarea celor două texte de lege că, pentru determinarea competenței materiale procesuale a tribunalelor/secțiilor specializate, se va ține seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare.

Prin această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat chestiunea juridică a delimitării competenței materiale între tribunalele specializate a căror existență a fost menținută și ulterior intrării în vigoare a noului C. civ. la 1 octombrie 2011 și secțiile civile ale tribunalelor de drept comun.

Tribunalul a reținut că litigiul dedus judecății se poartă între reclamanta-societate comercială și o instituție publică și este întemeiat pe obligații născute între profesioniști, raportul juridic dedus judecății fiind derivat din încheierea de către părți a contractului subsecvent de proiectare si execuție de lucrări, invocându-se incidente apărute în perioada de derulare a contractului, astfel încât se constată că prezenta cauză reclamă o specializare de natura celei acordate tribunalelor specializate, având în vedere faptul că raportul juridic dintre părți își are temeiul în contractul încheiat între părți.

Prin urmare, litigiul ce se desfășoară între părți este un litigiu ce reclamă o specializare de natura celei acordate tribunalelor specializate, având în vedere faptul că operațiunea juridică pe care se fundamentează cererea principală de chemare în judecată, cuprinde acte juridice încheiate de către un comerciant/profesionist, în exercitarea normală a activității acestuia. Și chiar dacă se invocă de către reclamantă aspecte formale referitoare la documentul constatator, în baza H.G. nr. 395/2016, tribunalul a constatat că cea mai mare parte a criticilor aduse înscrisurilor atacate privesc susținerile referitoare la îndeplinirea obligațiilor asumate contractual, analiza acestora impunându-se a se face de către o instanță specializată.

Faptul că litigiile care decurg din derularea contractelor de achiziții publice, cum este cel în speță, reclamă o specializare de natura celei acordate Tribunalului Specializat rezultă, a reținut tribunalul, și din Decizia nr. 40 pronunțată de ICCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în dosarul nr. x/2020 la data de 18.05.2020 prin care, admițând sesizările conexate formulate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, s-a stabilit că hotărârea pronunțată în primă instanță în procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanța ierarhic superioară - secția/completul specializat în litigii cu profesioniști, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016.

În condițiile în care instanța supremă a hotărât în acest sens cu privire la căile de atac exercitate, a reținut tribunalul, este fără echivoc faptul că și litigiile care, la data sesizării instanței, intrau în competența de primă instanță a tribunalului, reclamă o specializare de natura celei acordate tribunalelor specializate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, păstrând numărul unic de dosar.

Prin sentința civilă nr. 1383/2020 din 6 octombrie 2020, Tribunalul Specializat Cluj a admis excepția necompetenței materiale, invocată de reclamantă și a declinat competența materială a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Județul Cluj prin Consiliul Județean Cluj, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

A constatat existența conflictului negativ de competență, a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului de competență, în vederea stabilirii instanței competente.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că prezentul litigiu nu se încadrează în prevederile tezei finale a art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanța nefiind învestită cu o cerere care decurge din executarea contractului, ci, în speță, a fost contestat un act unilateral emis de autoritatea publică, împreună cu răspunsul la plângerea prealabilă emis de această autoritate.

Faptul că actul administrativ contestat se referă la contractul subsecvent de proiectare si execuție de lucrări nr. x/11.08.2011, încheiat între reclamanta S.C. A. S.R.L. și pârâtul Județul Cluj, prin Consiliul Județean Cluj, nu schimbă natura acțiunii prin care se solicită anularea actelor emise de pârâtă, în baza art. 166 alin. (1) din H.G. nr. 395/2016, ce pot fi contestate, așa cum prevede expres alin. (4) al aceluiași articol, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său [...]".

Tribunalul a reținut că sediul reclamantei se află în București, astfel că, în temeiul art. 8 alin. (1) și art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanța competentă material să soluționeze cauaza este Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Specializat Cluj competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prezentul litigiu izvorăște din contractul subsecvent de proiectare si execuție de lucrări nr. x/11.08.2011 având ca obiect proiectarea, execuția, finalizarea și remedierea oricăror defecte ale lucrărilor pe proiectare si execuție lucrări de modernizare și reabilitare a unor drumuri județene din jud. Cluj pentru perioada 2011-2015, încheiat între pârâtul JUDEȚUL CLUJ prin CONSILIUL JUDEȚEAN CLUJ, în calitate de achizitor, și asocierea formată din S.C. A. S.R.L., reclamanta din prezenta cauza, lider al asocierii, S.C. B. S.R.L. și S.C. C. S.R.L., în calitate de executant. Contractul a fost încheiat în baza acordului-cadru de lucrări nr. x/11.08.2011.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat anularea documentului constatator nr. x/27.08.2019 și a adresei nr. x/22.10.2019, emisă de pârât ca răspuns la plângerea prealabilă formulată împotriva documentului constatator nr. x

Obiectul litigiului vizează, așadar, executarea unui contract de achiziție publică, sens în care competența materială, funcțională și teritorială se determină în raport cu prevederile art. 53 alin. (1)

din Legea 101/2016.

Cererea de chemare în judecată este formulată ulterior datei de 08.08.2018, când a intervenit modificarea Legii nr. 101/2016 prin O.U.G. nr. 45/2018 și prin Legea nr. 212/2018.

Cea mai importantă dintre modificările aduse de Legea nr. 212/2018, constă în separarea competenței materiale în soluționarea litigiilor decurgând din contractele administrative.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) și alin. (1)

din Legea 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, în forma în vigoare la data formulării acțiunii, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018: "(1) Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin completuri specializate în achiziții publice"; alin. (1)

"Procesele si cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgentă si cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante."

Art. 8 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, prevede că "Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun".

În speță nu sunt incidente dispozițiile art. 166 alin. (4) din H.G. nr. 395/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice conform cărora "Documentele constatatoare emise de către entitatea contractantă în conformitate cu prevederile alin. (1) și (2) pot fi contestate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare" întrucât, atât la data emiterii documentului constatator nr. x/27.08.2019, cât și la data introducerii cererii de chemare în judecată, art. 53 alin. (1)

din Legea nr. 101/2016 și dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 erau în vigoare în forma modificată prin Legea nr. 212/2018, astfel cum s-a arătat mai sus.

Întrucât modificările efectuate prin Legea nr. 212/2018 privesc atât Legea nr. 101/2016 cât și Legea nr. 554/2004 și, implicit, H.G. nr. 395/2016, în aplicarea textelor de lege mai sus evocate, tribunalul, secția civilă specializată în soluționarea cererilor cu profesioniști este competentă material și funcțional în soluționarea cauzei.

Litigiul de față este întemeiat pe obligații născute între profesioniști, raportul juridic dedus judecății fiind derivat din încheierea de către părți a contractului subsecvent de proiectare si execuție de lucrări, invocându-se incidente apărute în perioada de derulare a contractului, astfel încât litigiul pendinte reclamă o specializare de natura celei acordate tribunalelor specializate, având în vedere faptul că operațiunea juridică pe care se fundamentează cererea principală de chemare în judecată, cuprinde acte juridice încheiate de către un profesionist, în exercitarea normală a activității acestuia.

Din punct de vedere teritorial, instanța competentă în soluționarea cauzei de determină prin raportare la dispozițiile imperative ale art. 53 alin. (1)

din Legea 101/2016, care stabilesc competența în favoarea instanței civile de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante:

"Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante".

Cum, în cauză, sediul autorității contractante, pârâtul Consiliul Județean Cluj, se află în municipiul Cluj - Napoca, instanța competentă teritorial este Tribunalul Specializat Cluj.

În considerarea celor ce preced, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește că Tribunalului Specializat Cluj este instanța competentă material, funcțional și teritorial în soluționarea cauzei.