ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2589/2020

Ședința publică din data de 15 decembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul JUDEȚUL CLUJ prin CONSILIUL JUDEȚEAN CLUJ anularea documentului constatator nr. x/11.09.2019 și a adresei nr. x/22.10.2019 de răspuns la plângerea prealabilă și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că la data de 11.08.2011 părțile în litigiu au încheiat Acordul Cadru numărul 39/11939 ca urmare a declarării reclamantei câștigătoare în procedura de achiziție publică lansată de partea potrivnică, scopul acordului fiind reprezentat de stabilirea elementelor/condițiilor esențiale care urmau a guverna contractele de executare de lucrări subsecvente ce aveau să fie atribuite pe durata de derulare a evocatului acord.

Contractele subsecvente aveau ca obiect executarea de lucrări prevăzute în listele de cantități anexe acordului cadru ce avea prevăzut un termen imperativ, acesta neputând depăși data de 11.08.2015, prin același Acord Cadru fiind identificate 5 loturi reprezentând trasee ale unor drumuri județene din județul Cluj, statuându-se valoarea lucrărilor aferente fiecărui astfel de lot.

Prin documentul constatator referitor la îndeplinirea obligațiilor contractuale nr. x/11.09.2019, pârâtul a constatat ca reclamanta nu a îndeplinit în mod corespunzător contractul, respectiv executantul nu a executat contractul în conformitate cu obligațiile asumate, nu a respectat termenele intermediare sau finale conform graficului de execuție, astfel că a decis rezilierea contractului.

Reclamanta a formulat plângere prealabilă împotriva documentului constatator nr. x/11.09.2019, respinsă prin adresa nr. x/22.10.2019.

În ceea ce privește nelegalitatea și netemeinicia documentului constatator nr. x din 11.09.2019, reclamanta a arătat, în esență, că nelegalitatea documentului constatator se impune a fi privită dintr-o dublă perspectivă, pe de o parte ca efect al metamorfozării prin actul adițional nr. x a contractului subsecvent de achiziție publică într-unul comercial context, în care un asemenea act aidoma celui atacat nu își mai găsește susținerea legală iar, pe de altă parte, ca urmare a atestării unor aspecte necorespunzătoare realității legate de modalitatea în care au fost încheiate raporturile dintre părți, fiind neadevărate mențiunile de la punctul 8 din document privind pretinsele abateri de la calitatea produselor, serviciilor sau lucrărilor contractate în sensul că reclamanta nu ar fi executat contractul în conformitate cu obligațiile asumate și nici aspectele legate de pretinsele nerespectări ale termenelor contractuale de livrare din culpă, în sensul că reclamanta nu ar fi respectat termenele intermediare sau finale conform graficului de execuție.

În ceea ce privește netemeinicia și nelegalitatea adresei nr. x din 22.10.2019 conținând răspunsul la plângerea prealabilă, reclamanta a precizat următoarele:

Respectând prevederile speciale reglementate de art. 7 din Legea 554/2004, în acord cu dispozițiile alin. (5) aparținând art. 166 din H.G. nr. 395/2016, reclamanta a declanșat procedura prealabilă pentru revocarea Documentului Constatator repudiat, înregistrând-o la autoritatea publică pârâtă.

Ca răspuns, i-a fost transmis actul rubricat sub nr. x prin care era informată că Județul Cluj nu va revoca Documentul Constatator repudiat și că aserțiunile sale ar fi nefondate și neîntemeiate prin raportate la o așa zisă notă de fundamentare înregistrată sub nr. x din 27.08.2019, privind așa zisa necesitate și oportunitate de reziliere a contractului, și la notificarea de reziliere însăși.

Evidențiind neconformitățile și lacunele cuprinse în cadrul adresei de răspuns emise față de plângerea prealabilă înregistrată de reclamantă, subliniind lipsa de temei factual și juridic pentru refuzul de revocare a documentului constatator repudiat, reclamanta a apreciat că se impune anularea adresei x din 22.10.2019 cu toate consecințele juridice ale acestei măsuri.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004 și art. 166 din H.G. nr. 395/2016.

Prin sentința civilă nr. 2308/24.06.2020 Tribunalul București a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția civilă, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei din urmă instanțe la data de 24.07.2020.

Asupra competenței materiale și funcționale de soluționare a cauzei, Tribunalul București a reținut incidența dispozițiilor art. 53 alin. (1) și alin. (1)

1

din Legea 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, în forma în vigoare la data formulării acțiunii, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018.

La data de 08.08.2018 O.U.G. nr. 45/2018 și Legea nr. 212/2018 au modificat Legea nr. 101/2016 în sensul stabilirii faptului că litigiile care vizează executarea contractelor administrative sunt de competenta instanței civile și nu a celei de contencios administrativ, cererea de chemare în judecată fiind formulată ulterior acestei date.

Tribunalul București a apreciat, de asemenea, că, în ceea ce privește competența materială, sunt aplicabile și dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, nr. 554/2004, în forma în vigoare la data de 02.08.2018, când a fost modificată prin Legea nr. 212/2018.

Tribunalul București a conchis în sensul că litigiul se încadrează în prevederile art. 53 alin. (1)

1

din Legea 101/2016, întrucât obiectul litigiului vizează executarea unui contract de achiziție publică.

În ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, Tribunalul București a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 53 alin. (1) si alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016, ce stabilesc imperativ competența în favoarea instanței civile de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante, în cauză sediul autorității contractante, pârâtul Consiliul Județean Cluj, aflându-se în municipiul Cluj - Napoca.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția Civilă la data de 24.07.2020.

Prin notele depuse la data de 24.08.2020, reclamanta a invocat excepția necompetenței funcționale a secției Civile a Tribunalului Cluj, arătând că soluționarea cauzei este de competența secției de contencios administrativ si Fiscal a Tribunalului Cluj.

Prin sentința civilă nr. 370/2020, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția Civilă, la data de 24.08.2020, în dosarul nr. x/2020, instanța a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției Civile a Tribunalului Cluj, excepție invocată din oficiu, și în consecință:

A declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul JUDEȚUL CLUJ PRIN CONSILIUL JUDEȚEAN CLUJ, în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la data de 09.09.2020.

La termenul de judecată din 22.09.2020 reprezentantul reclamantei a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalul Specializat Cluj potrivit alin. (4) al art. 166 din Legea contenciosului administrativ 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 1211/2020 din 22 septembrie 2020, Tribunalul Specializat Cluj a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Specializat Cluj, invocată de reclamantă.

A declinat competența materială și teritorială de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul JUDEȚUL CLUJ PRIN CONSILIUL JUDEȚEAN CLUJ, în favoarea Tribunalului București, secția a II- a contencios administrativ și fiscal.

A constatat existența conflictului negativ de competență; a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență, în vederea stabilirii instanței competente.

Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale și teritoriale, Tribunalul Specializat Cluj a reținut următoarele:

Litigiul din prezentul dosar nu se încadrează în prevederile tezei a II-a al art. 8 din Legea nr. 554/2004, întrucât instanța nu a fost învestită cu o cerere care decurge din executarea contractului, ci a fost contestat un act unilateral emis de autoritatea publică, împreună cu răspunsul la plângerea prealabilă emis de această autoritate. Faptul că actul administrativ contestat se referă la contractul subsecvent de proiectare si execuție de lucrări nr. x/11.08.2011 încheiat între reclamanta A. S.R.L. și pârâtul JUDEȚUL CLUJ PRIN CONSILIUL JUDEȚEAN CLUJ nu schimbă natura acțiunii formulată în prezentul dosar, respectiv anularea actelor emise de pârâtă, conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004: " Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (1) din H.G. nr. 395/2016, autoritatea contractantă are obligația de a emite documente constatatoare care conțin informații referitoare la îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către contractant/asociat și, dacă este cazul, la eventualele prejudicii. Aceste documente pot fi contestate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, după cum rezultă din prevederile art. 166 alin. (4) din H.G. nr. 395/2016.

Conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: " Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. (...)"

Conform art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004:

"Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun.".

Sediul reclamantei care se află în București, astfel că în temeiul art. 8 alin. (1) și art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanța competentă material și teritorial este Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Specializat Cluj competența materială, funcțională și teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza a II-a C. proc. civ., există conflict negativ de competență în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele aflate în conflict, Tribunalul București, Tribunalul Cluj, secția Civilă și Tribunalul Specializat Cluj, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, ultima instanță învestită și-a declinat la rândul său competența în favoarea primei instanțe care anterior s-a declarat necompetentă și cel puțin una dintre aceste instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Prezentul litigiu izvorăște din contractul subsecvent de proiectare si execuție de lucrări nr. x/11.08.2011 având ca obiect proiectarea, execuția, finalizarea și remedierea oricăror defecte ale lucrărilor pe proiectare si execuție lucrări de modernizare și reabilitare a unor drumuri județene din jud. Cluj pentru perioada 2011-2015, încheiat între pârâtul JUDEȚUL CLUJ prin CONSILIUL JUDEȚEAN CLUJ, în calitate de achizitor, și asocierea formată din S.C. A. S.R.L. (reclamanta din prezenta cauza, lider al asocierii), S.C. B. S.R.L. și S.C. C. S.R.L., în calitate de executant. Contractul a fost încheiat în baza acordului-cadru de lucrări nr. x/11.08.2011.

Prin documentul constatator referitor la îndeplinirea obligațiilor contractuale, nr. x/11.09.2019, pârâtul a constatat ca reclamanta nu a îndeplinit în mod corespunzător contractul, respectiv executantul nu a executat contractul în conformitate cu obligațiile asumate, nu a respectat termenele intermediare sau finale conform graficului de execuție, astfel că a decis rezilierea contractului.

Reclamanta a formulat plângere prealabilă împotriva documentului constatator nr. x/11.09.2019, respinsă prin adresa nr. x/22.10.2019.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat anularea documentului constatator nr. x/11.09.2019 și a adresei nr. x/22.10.2019 de răspuns la plângerea prealabilă.

Obiectul litigiului vizează, așadar, executarea unui contract de achiziție publică, sens în care competența materială, funcțională și teritorială se determină în raport cu prevederile art. 53 alin. (1)

1

din Legea 101/2016.

Cererea de chemare în judecată este formulată ulterior datei de 08.08.2018, când a intervenit modificarea Legii nr. 101/2016 prin O.U.G. nr. 45/2018 și prin Legea nr. 212/2018.

Cea mai importantă dintre modificările aduse de Legea nr. 212/2018, constă în separarea competenței materiale în soluționarea litigiilor decurgând din contractele administrative.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) și alin. (1)

1

din Legea 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, în forma în vigoare la data formulării acțiunii, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018: "(1) Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin completuri specializate în achiziții publice"; alin. (1)

1

:

"Procesele si cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgentă si cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante."

Art. 8 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, prevede că "Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun".

În speță nu sunt incidente dispozițiile art. 166 alin. (4) din H.G. nr. 395/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice conform cărora "Documentele constatatoare emise de către entitatea contractantă în conformitate cu prevederile alin. (1) și (2) pot fi contestate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare" întrucât, atât la data emiterii documentul constatator nr. x/11.09.2019, cât și la data introducerii cererii de chemare în judecată, art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016 și dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 erau în vigoare în forma modificată prin Legea nr. 212/2018, astfel cum s-a arătat mai sus.

Întrucât modificările efectuate prin Legea nr. 212/2018 privesc atât Legea nr. 101/2016 cât și Legea nr. 554/2004 și, implicit, H.G. nr. 395/2016, în aplicarea textelor de lege mai sus evocate, tribunalul, secția civilă este competent material și funcțional în soluționarea cauzei.

Din punct de vedere teritorial, instanța competentă în soluționarea cauzei de determină prin raportare la dispozițiile imperative ale art. 53 alin. (1)

1

din Legea 101/2016, care stabilesc competența în favoarea instanței civile de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante:

"Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante".

Cum, în cauză, sediul autorității contractante, pârâtul Consiliul Județean Cluj, se află în municipiul Cluj - Napoca, instanța competentă teritorial este Tribunalul Specializat Cluj.

În considerarea celor ce preced, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește că Tribunalului Specializat Cluj este instanța competentă material, funcțional și teritorial în soluționarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 decembrie 2020.