ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2020/2020

HOTĂRÂRE

20.10.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2020/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 20 octombrie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 26.08.2016, sub nr. x/2019, contestatoarea A. S.R.L., în contradictoriu cu intimații B.E.J. B. și C. S.R.L. a formulat contestație la executare împotriva procesului-verbal din data de 22.07.2019 întocmit de B.E.J. B. în cadrul dosarului nr. x/2019, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună, în principal, anularea procesului-verbal contestat.

În subsidiar, s-a solicitat constatarea nulității absolute a procesului-verbal din data de 22.07.2019 întocmit de B.E.J. B. în cadrul dosarului nr. x/2019.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 712, cele ale art. 364 și ale art. 271 din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la data de 14.10.2019, intimata C. S.R.L. a arătat că a formulat la executorul judecătoresc o cerere de constatare de urgență a stării de fapt cu privire la lucrările de construcții aferente structurii de rezistență, care au fost executate de reclamantă în baza unui contract de antrepriză.

Cu privire la fondul cauzei, s-a argumentat că executorul judecătoresc este competent să încheie procesul-verbal contestat, pentru constatarea unei situații de fapt, iar actul a fost încheiat cu respectarea formelor legale.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205, cele ale art. 364 și art. 453 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 9354/23.12.2019, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În pronunțarea acestei hotărâri, instanța a reținut că prin cererea formulată s-a indicat faptul că acțiunea are, în principal, natura unei contestații la executare și a analizat competența în funcție de normele aplicabile unei atare cereri, cu luarea în considerare a voinței contestatorului, exprimată atât în mod expres, cât și prin argumentele formulate, cu privire la calificarea juridică a cererii.

Prin urmare, în determinarea instanței competente au fost apreciate ca fiind incidente dispozițiile imperative cuprinse în art. 714 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora contestația se introduce la instanța de executare, judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Întrucât în cauză contestatoarea are sediul în municipiul București, aflându-se astfel în circumscripția Judecătoriei Sectorului 1 București, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 337/1993 s-a apreciat că Judecătoria Cluj Napoca nu este competentă teritorial în soluționarea contestației la executare.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 04.03.2020.

Judecătoria Sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 4886 din 5 august 2020 a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu.

A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În fundamentarea acestei soluții cea de-a doua instanță a reținut că, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, contestația formulată vizează procesul-verbal din data de 22.07.2019 emis de BEJ B., care a fost întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 364 C. proc. civ.

În acest context s-a apreciat că devin aplicabile normele speciale prevăzute de art. 364 C. proc. civ. referitoare la constatarea de urgență a unei stări de fapt, care conține o normă de trimitere către art. 360 C. proc. civ. care stabilește competența materială și teritorială a instanței de judecată, aceasta fiind în speță judecătoria în a cărei circumscripție se află obiectul constatării.

Raportat la aceste considerente, în stabilirea instanței competente teritorial, cea de-a doua instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 364 coroborate cu cele ale art. 360 alin. (1) din C. proc. civ.

Întrucât din procesul-verbal emis la data de 22.07.2020 de BEJ B. rezultă că obiectul constatării îl constituie un imobil din Cluj-Napoca, în aplicarea normelor de competență mai sus evocate, instanța a concluzionat în sensul Judecătoria Cluj-Napoca este instanța competentă teritorial în soluționarea pricinii.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza a II-a C. proc. civ., există conflict negativ de competență în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele aflate în conflict, Judecătoria Cluj Napoca și Judecătoria Sectorul 1 București, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, ultima instanță învestită și-a declinat la rândul său competența în favoarea primei instanțe care anterior s-a declarat necompetentă și cel puțin una dintre aceste instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Articolul 22 C. proc. civ. consacră principiul rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului în procesul civil.

Prin alin. (1) art. 22 C. proc. civ. stabilește în sarcina instanței de judecată obligația de a identifica normele de drept aplicabile cauzei deduse judecății. Ca o consecință firească a acestei obligații, în baza prevederilor alin. (4) ale aceluiași text legal, instanța poate să recalifice actele sau faptele părților, indiferent dacă părțile le-au dat o altă denumire, context în care invocarea greșită a unui text de lege de către parte, dă dreptul judecătorului de a stabili și aplica textul legal corect situației de fapt fundamentate juridic.

Procesul-verbal din 22 iulie 2019, ce formează temeiul juridic al acțiunii, a fost întocmit în considerarea procedurii de asigurare a probelor, reglementată de dispozițiile art. 359 - 365 C. proc. civ., ca urmare a cererii adresate de intimata C. S.R.L. executorului judecătoresc BEJ B., cu sediul în Cluj Napoca, de constatare de urgență a unei stări de fapt cu privire la lucrările de construcție aferente unui imobil.

Prin cererea principală, intitulată impropriu contestație la executare, s-a solicitat, în temeiul art. 271 C. proc. civ. anularea procesului-verbal invocându-se încălcarea cerințelor de formă prevăzute de 359 alin. (1) și de art. 364 alin. (2) și (3) C. proc. civ.

Prin cererea subsidiară s-a solicitat, în temeiul aceluiași text de lege, constatarea nulității absolute a procesului-verbal care, în raport cu art. 364 alin. (4) C. proc. civ., are puterea doveditoare a înscrisului autentic.

Față de natura procesului-verbal din data de 27 iulie 2019 întocmit de executorului judecătoresc BEJ B., conferită de art. 364 alin. (4) C. proc. civ., dată fiind finalitatea demersul judiciar inițiat de contestator, astfel cum a fost fundamentat juridic, acțiunea de față se constituie în realitate într-o cerere în constatarea nulității unui înscris autentic - sancțiune reglementată de art. 271 C. proc. civ., context în care, dată fiind și pluralitatea de pârâți, instanța competentă teritorial se determină în raport cu art. 112 alin. (1) C. proc. civ.

Norma procesuală reglementată de articolul 112 alin. (1) C. proc. civ. instituie un caz de competență teritorială alternativă și are ca obiect situația în care acțiunea este exercitată împotriva mai multor pârâți, regula fiind aceea potrivit căreia acțiunea poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre pârâți.

Reclamanta a introdus acțiunea la Judecătoria Cluj Napoca, aceasta fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul unuia dintre pârâți, în speță, BEJ B., exercitându-și în mod valabil dreptul de opțiune și învestind astfel în mod legal Judecătoria Cluj Napoca, în acord cu normele de procedură la care s-a făcut referire.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.