ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2911/2021

Ședința publică din data de 13 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti la data de 09.06.2020, reclamantul Judetul Cluj, în contradictoriu cu părătul Ministerul Lucrarilor Publice, Dezvoltarii și Administratiei, a solicitat instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna anularea Deciziei nr. 321/04.12.2019 emisă de catre Ministerul Lucrarilor Publice, Dezvoltarii si Administratiei si anularea titlului de creanta constand în Procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creantelor bugetare nr. x/09.10.2019, prin care s-a constatat o creanta neeligibila în suma de 29.984,02 RON.

2.1. Prin sentința civilă nr. 4976/2020, Tribunalul București, secția a II a de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, teza a II a se referă exclusiv la situația in care statul, prin autoritățile publice, este reclamant, competența stabilindu-se in favoarea pârâtului, persoană fizică, aflată intr-o stare de inferioritate.

Astfel, în situația în situația în care configurarea raportului juridic de drept material nu presupune acționarea în regim de putere publică a unei persoane juridice de drept public, rațiunea tezei a doua incetează să mai existe, textul fiind lipsit de finalitate.

In concluzie, a apreciat tribunalul că persoana juridică de drept public sesizează instanța de la sediul pârâtului doar în cazul în care acționează în regim de putere publică.

2.2. Prin sentința civilă nr. 773 din data de 24 martie 2021 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale s-a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de către instanță din oficiu.

S-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Județul Cluj în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a suspendat din oficiu judecata.

A fost înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că normele de competentă reglementate de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sunt de strictă interpretare, iar în prezenta cauză reclamant este Județul Cluj, adică o autoritate publică, fiind incidentă teza a doua a dispoziției legale.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamantul Judetul Cluj, în contradictoriu cu paratul Ministerul Lucrarilor Publice, Dezvoltarii și Administratiei, a solicitat instantei anularea Deciziei nr. 321/04.12.2019 emisă de pârât si anularea titlului de creanță constând în Procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creantelor bugetare nr. x/09.10.2019.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență vizează aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce privește consecințele pe care le atrage calitatea reclamantului instituție publică de persoană vătămată prin actul administrativ contestat, asupra instanței competente să judece cauza.

Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamantul are calitatea de instituție publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora.

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză are calitatea de instituție publică, acesta se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță pârâtul având sediul în municipiul București. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului, de natura raportului juridic dintre reclamant și pârât, ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituție publică.

Deși în prezenta cauză reclamantul acționează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincții în textul de lege care reglementează competența, în situația în care o instituție publică are calitatea de reclamantă într-o acțiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanței de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea acestei instanțe.

Interpretarea pe care Tribunalul București o dă dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia acestea nu reglementează situația în care atât pârâtul, cât și reclamantul au calitatea de autorități publice, nu are fundament legal, fiind bazată pe o presupusă intenție a legiuitorului de a distinge între situațiile în care instituția publică reclamantă acționează sau nu în regim de putere publică.

De asemenea, aceeași concluzie rezultă și din interpretarea istorico-teleologică a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost acestea modificate prin Legea nr. 212/2018 (Pl-x nr. 76/2018, Camera Deputaților), întrucât nu s-a avut în vedere "favorizarea părții care se află într-o poziție de inferioritate cu statul", interpretare propusă de Tribunalul București, ci realizarea unei distribuții corecte și clare a cauzelor între instanțe de pe același palier, evitându-se încărcarea unora în detrimentul celorlalte; eliminarea introducerii aceleiași cereri la mai multe instanțe diferite, cereri repetitive, cu sute de reclamanți care fac imposibilă verificarea acestora, ajungându-se astfel la soluții diferite; corecta administrare a probelor, precum și o reducere a cheltuielilor procedurale, aspecte ce vizează acțiuni introduse de persoane fizice și juridice de drept privat.

Astfel, aplicarea în speță a tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează exclusiv situația reclamanților persoane fizice sau juridice de drept privat.

În ipoteza litigiilor introduse de reclamanți autorități publice, instituții publice sau asimilate acestora competența trebuie tranșată în raport de dispozițiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din același act normativ, fără a se face distincțiile reținute de Tribunalul București.

Prin urmare, în considerarea calității de instituție publică a reclamantului Judetul Cluj și sediului pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripția teritorială a municipiului București.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Județul Cluj în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în favoarea Tribunalului București, secția a II a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2021.