ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3032/2021

Ședința publică din data de 20 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II a Contencios Admjinistrativ și Fiscal, sub nr. x/2020, la data de 09.06.2020, reclamantul Județul Cluj în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a solicitat instanței anularea Deciziei nr. 316/03.12.2019, emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programul Operațional Regional; anularea titlului de creanță constând în Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/02.10.2019, înlăturarea măsurilor stabilite în cuprinsul acestuia, constatarea sumei de 30.913,68 RON, reprezentând costuri aferente realizării parcărilor ca fiind cheltuială eligibilă și în consecință, admiterea la plată a acesteia.

2.1. Prin sentința civilă nr. 6154 din 19.12.2020, Tribunalul București, secția a II a de contencios administrativ și fiscal a dispus declinarea soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, reținându-se că art. 10 alin. (3) din L 554/2004 în calitate de normă generală nu este suficient de clară și nu acoperă toate ipotezele faptice care pot apărea, reclamantul acționează în calitate de persoană vătămată și nu în calitate de autoritate publică.

A apreciat instanța că, sesizarea instanței de contencios administrativ în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 nu este asemănătoare celei reglementate de teza a II-a a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, deoarece în acest din urmă caz instanța este sesizată de autoritatea publică, astfel cum este ea definită prin art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 (organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public), în vreme ce în ipoteza în care instanța de contencios administrativ este sesizată în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 de o persoană juridică de drept public, aceasta nu acționează (în cadrul raportului juridic concret dedus judecății) în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.

În concluzie, Tribunalul București s-a declarat necompetent să soluționeze cauza de contencios administrativ deschisă în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 de beneficiarul persoană juridică de drept public, nemulțumit de actul autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, competența teritorială aparținând instanței de la sediul beneficiarului reclamant în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, cu trimitere la art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004.

2.2. Prin sentința nr. 934 din 6 aprilie 2021, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Cluj, invocată de instanță din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii formulată de reclamantul JUDEȚUL CLUJ în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE, în favoarea Tribunalului București, secția a II a de contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe și s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

S-a suspendat din oficiu judecarea cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 134 C. proc. civ.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, prin raportare la calitatea de persoană juridică de drept public a reclamantului, astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 21 alin. (1) teza I din Legea nr. 215/2001 și art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, situație în raport cu care s-a apreciat că Tribunalul București este instanța competentă să soluționeze prezentul dosar.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere care vizează anularea Deciziei nr. 316/03.12.2019, emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programul Operațional Regional; anularea titlului de creanță constând în Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/02.10.2019, înlăturarea măsurilor stabilite în cuprinsul acestuia, constatarea sumei de 30.913,68 RON, reprezentând costuri aferente realizării parcărilor ca fiind cheltuială eligibilă și în consecință, admiterea la plată a acesteia.

Instanțele aflate în conflict s-au declarat necompetente din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, față de aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018 prin raportare la interpretarea dată calității de autoritate publică în ceea ce îl privește pe reclamant.

Înalta Curte constată că, în raport de obiectul litigiului reținut anterior, sub aspectul competenței de soluționare, cauza intră sub incidența dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018 (în vigoare de la data de 02.08.2018, anterior sesizării primei instanțe - 09.06.2020), care prevăd că:

(1) "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

(1

1

) Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluționează potrivit criteriului valoric". (...)

(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

În ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei sunt aplicabile normele de la art. 10 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, care statuează în mod expres că, în situația în care reclamant în cauză este o autoritate publică, o instituție publică sau asimilată acestora, instanța competentă este cea de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Așa fiind, suntem în prezenta unei necompetențe teritoriale exclusive, de ordine publică, prevăzută de dispoziții speciale, pe care părțile nu o pot înlătura, instanța putând să o invoce din oficiu în condițiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin urmare, în considerarea calității de autoritate publică a reclamantului Județul Cluj și a locului situării sediului pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, care este în Municipiul București, față de cele anterior arătate, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este Tribunalul București.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Județul Cluj în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației în favoarea Tribunalului București, secția A II-A de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 20 mai 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.