ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3034/2021

Ședința publică din data de 20 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, reclamantul Județul Cluj în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună anularea Deciziei nr. 83/17.02.2020, revocarea măsurii constând în aplicarea unor reduceri procentuale de 5% la Acordul cadru nr. 16124/29.11.2011(contractul subsecvent nr. x/18.03.2015, contract subsecvent nr. x/20.01.2012) în sensul înlăturării reducerilor procentuale aplicate din sumele solicitate la plată de către reclamant, respectiv 5% la Acordul cadru nr. 16124/29.11.2011(contractul subsecvent nr. x/18.03.2015, contract subsecvent nr. x/20.01.2012), cu consecința admiterii cererii de rambursare nr. x, inclusiv a sumei de 83.895,96 RON, conform adresei MLPDA nr. x/18.12.2019.

2.1. Prin sentința civilă nr. 6417 din 27 noiembrie 2020, Tribunalul București, secția a II a contencios administrativ și fiscal a invocat din oficiu excepția de necompetența teritorială a acestei instanțe și a dispus declinarea soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, reținându-se că reclamantul acționează în calitate de persoană vătămată și nu în calitate de autoritate publică.

La termenul de judecată din data de 06.04.2021, Tribunalul Cluj a invocat excepția necompetenței sale teritoriale.

2.2. Prin sentința nr. 925 din 6 aprilie 2021, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de către instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul Județul Cluj în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice în favoarea Tribunalului București

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe și s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

S-a suspendat din oficiu judecarea cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 134 C. proc. civ.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, prin raportare la calitatea de persoană juridică de drept public a reclamantului, astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 21 alin. (1) teza I din Legea nr. 215/2001 și art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, situație în raport cu care s-a apreciat că Tribunalul București este instanța competentă să soluționeze prezentul dosar.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere care vizează anularea unor acte administrative emise de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale si Administrației Publice. Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale si Administrației Publice este autoritate publică centrală cu sediul în București.

Instanțele aflate în conflict s-au declarat necompetente din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, față de aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018 prin raportare la interpretarea dată calității de autoritate publică în ceea ce îl privește pe reclamant.

Înalta Curte constată că, în raport de obiectul litigiului reținut anterior, sub aspectul competenței de soluționare, cauza intră sub incidența dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018 (în vigoare de la data de 02.08.2018, anterior sesizării primei instanțe - 6.08.2020), care prevăd că:

(1) "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

(1

1

) Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluționează potrivit criteriului valoric". (...)

(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

În ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei sunt aplicabile normele de la art. 10 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, care statuează în mod expres că, în situația în care reclamant în cauză este o autoritate publică, o instituție publică sau asimilată acestora, instanța competentă este cea de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Așa fiind, suntem în prezenta unei necompetențe teritoriale exclusive, de ordine publică, prevăzută de dispoziții speciale, pe care părțile nu o pot înlătura, instanța putând să o invoce din oficiu în condițiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin urmare, în considerarea calității de autoritate publică a reclamantului Județul Cluj și a locului situării sediului pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, care este în Municipiul București, față de cele anterior arătate, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este Tribunalul București.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Județul Cluj prin Președintele Consiliului Județean Cluj în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației în favoarea Tribunalului București, secția A II-A de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 20 mai 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.