ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3115/2024

Ședința publică din data de 5 iunie 2024

Asupra recursului de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal instanțe la data de 23.02.2017, sub nr. x/2016, reclamanții Municipiul Ploiești prin Primar și Primarul Municipiului Ploiești au formulat cerere de completare a sentinței civile nr. 2818/30.09.2015, prin care instanța de judecată a admis acțiunea formulată, fără a se pronunța asupra celui de-al patrulea petit din acțiune.

S-a arătat că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea celor 3 acte administrative, respectiv "Informarea privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. 7", Nota de conformitate și Decizia nr. 67/2016. Totodată, ca o consecință firească a admiterii acestor capete de cerere, s-a solicitat prin petitul 4 al acțiunii, ca pârâtul să fie obligat la plata diferențelor neachitate în conformitate cu cererea de plată nr. x în cadrul Proiectului "Accesibilitate și fluidizare trafic către zona industrială Ploiești Vest și platforma industrială Brazi (pasaj suprateran peste calea ferată București-Brașov).

Prin sentința nr. 1258 din 7 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, s-a admis cererea formulată de petenții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

S-a completat dispozitivul sentinței civile nr. 2818/30.09.2015, pronunțată în dosarul nr. x/2016.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamanților diferențele neachitate în conformitate cu cererea de plată nr. x în cadrul proiectului "Accesibilitate și Fluidizare Trafic către Zona Industrială Ploiești-Vest și Platforma Industrială Brazi (Pasaj Suprateran peste Calea x-Brașov).

Împotriva sentinței nr. 1258 din 7 aprilie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016 a formulat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea cererii de completare și a capătului de cerere privind obligarea la plata diferențelor neachitate în conformitate cu cererea de plată nr. 7.

Prin încheierea de ședință din data de 15 ianuarie 2020, Înalta Curte a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. suspendarea judecății cauzei până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2016

Prin rezoluția completului din data de 28.02.2024, potrivit dispozițiilor art. 84 pct. 25 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 3243/22.12.2022, ca urmare a soluționării definitive a dosarului nr. x/2016 prin decizia nr. 5886/7.12.2022, s-a dispus fixarea termenului de judecată în data de 5.06.2024, în vederea discutării excepției perimării.

Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.:

"(1)Judecătorul va suspenda judecata:

(2) Suspendarea va dura până când hotărârea pronunțată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă".

Înalta Curte constată că la termenul din data de 15.01.2020 s-a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2016, în care s-a pronunțat decizia nr. 5886/7.12.2022.

Înalta Curte reține faptul că, în cauză, deși a trecut mai mult de 1 an de la momentul la care a rămas definitivă hotărârea în cauza în legătură cu care s-a dispus suspendarea, nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., republicat, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă niciunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu este incident niciun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., republicat.

În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației împotriva sentinței nr. 1258 din 7 aprilie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Pronunțată astăzi, 5 iunie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.