ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5886/2022

Ședința publică din data de 7 decembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 18 martie 2016 sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale Si Administrației Publice anularea următoarelor acte administrative:

- informare privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. 7" (nr. de înregistrare x/18.12.2015 la Direcția Autorizare Programe) prin care s-a efectuat autorizarea Cererii de Plată Nr. 7 în valoare totală autorizată de 6.501.987,76 RON aferentă Contractului de finanțare;

- Notă de neconformitate (înregistrată sub nr. x/19.08.2015 la Direcția Generală Programe Europene);

- Decizia nr. 67/10.02.2016, privind soluționarea contestației formulate de către Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Ploiești, județul Prahova, înregistrată la sediul M.D.R.A.P. sub nr. x/05.01.2016;

- Obligarea pârâtei la plata diferențelor neachitate în conformitate cu cererea de plată nr. x în cadrul Proiectului "Accesibilitate și fluidizare trafic către zona industrială Ploiești Vest și platforma industrială Brazi (pasaj suprateran peste calea ferată București-Brașov)".

Prin sentința civilă nr. 2818 pronunțată la 30 septembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția conexității ca neîntemeiată, a admis acțiunea formulată de reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a anulat actele administrative:

"Informarea privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. 7", "Nota de neconformitate", înregistrată sub nr. x/19.08.2015 la Direcția Generală Programe Europene și Decizia nr. 67/10.02.2016 emise de pârât.

Împotriva sentinței civilă nr. 2818 pronunțată la 30 septembrie 2016 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinică.

În cuprinsul motivelor de recurs, a prezentat pe larg istoricul speței, legislația incidentă și a menționat următoarele:

- în dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul pârât a criticat hotărârea sub aspectul motivării, arătând că nu respectă exigențele prevăzute de art. 425 C. proc. civ.

- în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul pârât a susținut că instanța de fond interpretat eronat dispozițiile legale incidente atunci când a anulat actele contestate vizând cererea de plată nr. x prin care s-a aplicat o corecție de 5% din contractul nr. x/30.12.2014.

Cu ocazia verificării procedurii de achiziție pentru contractului de lucrări cu Asocierea S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L. instituția recurentă a constatat încălcarea prevederilor art. 2, alin. (2), lit. b), art. 177 alin. (1) și (2),art. 178 alin. (2), art. 179 alin. (2), art. 188 alin. (3), lit. c) și art. 192 din O.U.G. nr. 34/2006, precum și dispozițiile art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, întrucât solicitat ca participații la licitație să dețină autorizări/certificate eliberate de către autoritățile române în momentul depunerii ofertelor și să depună o asigurare în valoare de 83.180 RON pentru acoperirea riscului rezultat din contract.

Astfel s-a constata că cerința privind suma stabilită pentru asigurare este excesivă și încălcă principiul proporționalității.

Intimați-reclamanți au depus întâmpinari și, fără a invoca excepții, au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Părțile au solicitat suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a cererii de completare a dispozitivului sentinței nr. 1508/06.05.2016, ce face obiectul dosarului nr. x/2015, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea din 7 decembrie 2018, Înalta Curte a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2015

La data 14 septembrie 2022, cauza a fost repusă pe rol, întrucât dosarul nr. x/2015 a fost soluționat definitiv de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., astfel cum au fost invocate și dezvoltat în cererea de recurs, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele

Reclamanții au supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ Nota de neconformitate nr. x/19.08.2015, Nota de informare nr. x/14.12.2015 și Decizia nr. 67/10.02.2016 .

Acțiunea a fost admisă, prima instanță apreciind că actele contestate nu sunt legale.

Hotărârea a fost atacată cu recurs de instituția pârâtă, care consideră că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile legale incidente atunci când a anulat actele contestate vizând cererea de plată nr. x prin care s-a aplicat o corecție de 5% din contractul nr. x/30.12.2014.

Înalta Curte, în urma propriului demers judiciar raportat la actele dosarului, fără a împărtăși opinia judecătorului fondului, apreciază că aceste argumente sunt fondate, urmând să le analizeze în mod unitar și să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte pe de o parte constată că acesta este invocat pur formal, având în vedere că în memoriul de recurs nu sunt prezentate în concret critici referitoare la nemotivarea hotărârii și care să atragă incidența acestui motiv de casare, iar pe de altă parte, constată că hotărârea pronunțată de prima instanță satisface cerințele prevăzute de art. 425, alin. (1), lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței, fiind examinate efectiv toate problemele esențiale ridicate de părți, respectiv toate motivele de nelegalitate invocate de reclamante în contextul faptic dat.

Înalta Curte reține că potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".

Textul vizează acele situații în care instanța evocă normele de drept substanțial incidente situației de fapt în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greșit, consecință a unei interpretări eronate.

În cauză se reține că, în urma verificării procedurii de achiziție pentru contractul de lucrări, recurentul-pârât a constatat încălcarea prevederilor art. 2 alin. (2) lit. b), art. 177 alin. (1) și (2), art. 178 alin. (2), art. 179 alin. (2), art. 188 alin. (3) lit. c) și art. 192 din O.U.G. nr. 34/2006, precum și dispozițiile art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006.

Prin raportare la aspectele constatate, în conformitate cu dispozițiile art. 6 și 9 din O.U.G. nr. 66/2011, coroborate cu dispozițiile punctului 9 lit. A), Partea 1 din Anexa la H.G. nr. 519/2014, a fost aplicată o reducere procentuală de 5% din valoarea actualizată a contractului nr. x/30.12.2014.

Nota de neconformitate nr. x/19.08.2015 a fost comunicată instituțiilor reclamante împreună cu Informarea nr. x/26.08.2015 privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x S-a formulat contestație, dar criticile au vizat măsura reducerii procentuale de 5% din valoarea eligibilă a contractului de lucrări nr. x/30.12.2014, nu și cheltuielile neeligibile.

Ulterior, reclamanții au mai formulat cinci acțiuni având ca obiect tot anularea măsurii reducerii procentuale de 5% din valoarea contractului nr. x/30.12.2014. Aceste acțiuni fac obiectul dosarelor nr. x/2015 (la care s-a conexat dosarele nr. x/2015 și nr. y/2016), nr. z/2016 si nr. w/2016 aflate în recurs pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În prezenta cauză contestația respinsă prin Decizia nr. 67/10.02.2016 vizează aplicarea de către pârât reclamanților a corecției de 5% la sumele solicitate prin Cererea de plată nr. x în derularea Contractului de finanțare cod SMIS 48114 încheiat în cadrul Programului Operațional Regional 2007-2013 pentru proiectul "Accesibilitate și fluidizare trafic către Platforma Industrială Ploiești Vest și Platforma Industrială Brazi (pasaj suprateran pe calea ferată București - Brașov)".

Potrivit dispozițiilor art. 430 alin. (1) lit. C). proc. civ., hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată, iar în acord cu dispozițiile art. 431 alin. (1), nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.

Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 2936 pronunțată la data de 30 iunie 2020 de către Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015 s-a statuat definitiv că "abaterile au fost corect constatate, în cadrul acțiunii de verificare a procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică, întrunind condițiile de existență a neregulii, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, astfel că, în mod greșit instanța de fond a dispus anularea actelor administrative contestate, reducerea procentuală de 5% din valoarea contractului de lucrări nr. x/30.12.2014, stabilită prin intermediul Notei de neconformitate nr. x/19.08.2015, la toate cererile ulterioare de rambursare/plată pe care UAT Municipiul Ploiești le-a făcut în cadrul contractului de finanțare (în măsura în care au vizat cheltuieli aferente contractului nr. x/30.12.2014), fiind aplicată cu respectarea criteriilor prevăzute de Anexa la H.G. nr. 519/2014, partea I lit. A), pct. 9."

În concluzie în litigiul anterior s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că aplicarea corecției de 5% din contract (în cazul tuturor cererilor de rambursare) a fost legală.

Instanța de recurs precizează că raportat la art. 430 și 431 alin. (2) C. proc. civ., decizia pronunțată în dosarul x/2015 se bucură în speță de autoritate de lucru judecat astfel că, potrivit deciziei definitive, cerințele privind condițiile de accedere la licitație "au încălcat principiile promovării concurenței între operatorii economici și garantării tratamentului egal și nediscriminării operatorilor economici, statuate de art. 2 alin. (1) lit. a) și b) din O.U.G. nr. 34/2006" și stabilirea contractului de asigurare la valoarea de 83.180.000 RON a fost "în mod corect considerată excesivă și disproporționată, întrucât în mod evident aceasta nu a fost stabilită în concordanță cu normele din domeniul asigurărilor de riscuri".

Prin urmare, în raport de toate considerentele expuse anterior, în temeiul dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Curtea va admite recursul declarat, va casa sentința recurată și rejudecând cauza va respinge acțiunea formulată de reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației (fost Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice), ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației (fost Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice) împotriva sentinței civile nr. 2818 din 30 septembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și rejudecând cauza:

Respinge acțiunea formulată de reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației (fost Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice), ca neîntemeiată.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 7 decembrie 2022.