ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 06 noiembrie 2024

Deliberând asupra admisibilității contestației în anulare formulate de condamnatul A., în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 14 din 05 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași – secția penală și pentru cauze cu minori în dosar nr. x/2015, printre altele, s-au dispus următoarele:

S-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului A. este legea nouă - C. pen. adoptat prin Legea nr. 286/2009 și legislația penală specială incidentă cu modificări ulterioare datei de 1.02.2014 și anterioare datei de 23 mai 2016 (data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 18/2016) – inclusiv Legea nr. 78/2000 privind prevenirea și sancționarea faptelor de corupție.

În temeiul dispozițiilor art. 386 din C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului A. prin rechizitoriul emis în dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din infracțiunile:

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la 297 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 5 alin. (1) din C. pen.

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 5 alin. (1) din C. pen.

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu referire la art. 5 alin. (1) din C. pen.

5 .-prev. și ped. de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 5 alin. (1) din C. pen.

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la 297 alin. (1) din C. pen., cu referire la art. 5 alin. (1) din C. pen. (instigarea mediată prin B. la săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu de către funcționarii OCPI (C. - consilier de specialitate, D. - asistent registrator și E. - registrator);

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 5 alin. (1) din C. pen. (instigarea la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu de către F., notar);

4.- instigare la abuz în serviciu prev. și ped. de art. 47 rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 5 alin. (1) din C. pen. (instigarea la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu de către G., notar);

5.- fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 320 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. (cu privire la înscrisurile depuse la O.C.P.I. și semnate în locul lui H., 2 acte materiale);

S-au respins ca nefondate celelalte cereri de schimbare a încadrării juridice date faptelor imputate inculpatului A. prin rechizitoriul emis în dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În temeiul dispozițiilor art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- instigare la abuz în serviciu prev. și ped. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la 297 alin. (1) din C. pen., cu referire la art. 5 alin. (1) din C. pen. (punctul 1);

- instigare la abuz în serviciu prev. și ped. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la 297 alin. (1) din C. pen., cu referire la art. 5 alin. (1) din C. pen. (punctul 2);

- instigare la abuz în serviciu prev. și ped. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la 297 alin. (1) din C. pen., cu referire la art. 5 alin. (1) din C. pen. (punctul 4).

În temeiul dispozițiilor art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la următoarele pedepse:

- la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. și ped. de art. 323 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 5 alin. (1) din C. pen. (cu privire la folosirea documentației cadastrale falsificate de B. la notarul public F.- 6 acte materiale - punctul 3);

- la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 320 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. (cu privire la înscrisurile depuse la O.C.P.I. și semnate în locul lui H., 2 acte materiale - punctul 5);

- la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. și ped. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 320 alin. (1) din C. pen., cu aplic. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen., cu referire la art. 5 alin. (1) din C. pen. (cu privire la instigarea inculpatei B. să falsifice documentația cadastrală- 6 acte materiale - punctul 6);

- la pedeapsa de 3(trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la uz de fals prev. și ped. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 323 din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen., cu referire la art. 5 alin. (1) din C. pen. (instigarea inculpatei B. să folosească la O.C.P.I. documentația cadastrală 6 acte materiale - punctul 7);

- la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale - prev. și ped. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 320 din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen., cu referire la art. 5 alin. (1) din C. pen. (cu privire la determinarea unei persoane necunoscute să falsifice adeverința și certificatul cu nr. x/21.08.2008 - punctul 8);

- la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 323 din C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen., cu referire la art. 5 alin. (1) din C. pen. (cu privire la înmânarea adeverinței și certificatului cu nr. x/21.08.2008 către notarul public G. - punctul 9);

- la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) din C. pen. pe o durată de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) din C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen. (cu privire la inducerea în eroare a persoanei vătămate I. cu prilejul încheierii contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/2008 - punctul 10).

În temeiul dispozițiilor art. 65 din C. pen. s-a interzis inculpatului A. drepturile prev. de art. art. 66 lit. a), b) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), ca pedeapsă accesorie, în condițiile art. 65 alin. (2) din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa ce a mai grea și anume, pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare la care s-a adăugat o treime din suma celorlalte pedepse și anume o treime din 28 de luni (4 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 3 luni închisoare, 6 luni închisoare, 3 luni închisoare), adică 9 luni și 10 zile de închisoare.

Pedeapsă principală de executat pentru inculpatul A. - 2 ani, 3 luni și 10 zile de închisoare.

În temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (1) din C. pen. s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) din C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (5) din C. pen., s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. art. 66 lit. a), b) din C. pen.

Prin decizia penală nr. 306/A din 22 noiembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, partea civilă I. și inculpații G., A. și J. împotriva sentinței penale nr. 14 din 05 aprilie 2018 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

S-a desființează, în parte, sentința apelată, și rejudecând, în ceea ce-l privește pe inculpatul A., s-au dispus următoarele:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani, 3 luni și 10 zile închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) din C. pen. pe o durată de 1 an și pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) din C. pen., aplicată inculpatului A., în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 323 din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 320 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 320 alin. (1) din C. pen., cu aplic. 35 alin. (1) din C. pen.

- pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la uz de fals prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 323 din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 320 din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

- pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 323 din C. pen.

- pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) din C. pen. pe o durată de 1 an și pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) din C. pen., aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen.

În baza dispozițiilor art. 396 alin. (8) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) și art. 155 alin. (4) din C. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. sub aspectul infracțiunilor:

- de uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (cu privire la folosirea documentației cadastrale falsificate de B. la notarul public F. - 6 acte materiale);

- de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (cu privire la înscrisurile depuse la O.C.P.I. și semnate în locul lui H. - două acte materiale);

- de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 320 alin. (1) din C. pen., cu aplic. 35 alin. (1) din C. pen. (cu privire la instigarea inculpatei B. să falsifice documentația cadastrală - 6 acte materiale);

- de instigare la uz de fals, prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 323 din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (instigarea inculpatei B. să folosească la O.C.P.I. documentația cadastrală - 6 acte materiale), ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

În baza dispozițiilor art. 396 alin. (8) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. pen. și art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. sub aspectul infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., constatând împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea stabilită de instanța de fond, de 6 luni închisoare pentru săvârșirea instigării la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 320 din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., la care s-a adăugat un spor de o treime din cuantumul celeilalte pedepse, de 3 luni închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 323 din C. pen., respectiv 1 (una) lună închisoare, inculpatul executând în final pedeapsa rezultantă de 7 (șapte) luni închisoare.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe o durată de 2 ani și 6 luni, ce constituie termenul de supraveghere stabilit conform art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului A. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune Iași, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, într-o entitate din comunitate care va fi decisă de consilierul de probațiune, dintre următoarele: Consiliul Local Iași, Direcția de Asistență Comunitară sau Consiliul Local Iași, Serviciul resurse umane, sediul administrativ.

Conform art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., s-a pus în vedere inculpatului A. consecințele nerespectării măsurilor de supraveghere și a obligațiilor stabilite, ale neîndeplinirii integrale a obligațiilor civile și ale săvârșirii de noi infracțiuni, constând în revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 96 din C. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței cu privire la inculpatul A..

Împotriva deciziei penale nr. 306/A din 22 noiembrie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2015, la data de 27 iunie 2024 condamnatul A. a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată la data de 28 iunie 2024 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2024.

În ceea ce privește condițiile de admisibilitate a căii extraordinare de atac formulate, contestatorul a arătat că acestea sunt îndeplinite, contestația în anulare fiind introdusă la instanța competentă, formulată în termenul prevăzut de lege, iar motivul pe care se sprijină fiind unul dintre cele prevăzute de art. 426 din C. proc. pen.. În ceea ce privește existența probelor referitoare la cauza de încetare a procesului penal, a arătat că noțiune de probă trebuie înțeleasă extensiv, deoarece aceasta este definită drept un element de fapt, orice altă interpretare exclude de la aplicare dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen. în cazuri precum prescripția.

În motivarea contestației în anulare, în esență, contestatorul a susținut că a fost condamnat deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal. Astfel, a arătat că a intervenit prescripția răspunderii penale pentru instigare la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale (faptă comisă în perioada 15-18 ianuarie 2010) și pentru infracțiunea de uz de fals (faptă comisă la data de 18 ianuarie 2010), în drept invocând cazul de contestație în anulare prevăzut de dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen.

Cu privire la aceste două infracțiuni, s-a arătat că la data de 22.11.2018 s-a dispus condamnarea, iar faptele s-au epuizat la data de 18.01.2010. Prin raportare la efectele deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, precum și la conținutul deciziei Curții Constituționale nr. 358/2022, în perioada 2018-2022 nu au mai existat acte întreruptive de prescripție, astfel că la momentul pronunțării deciziei atacate se împlinise termenul general de prescripție al răspunderii penale.

În concluzie, contestatorul a solicitat desființarea deciziei atacate, iar în rejudecare să se dispună încetarea procesului penal ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

Examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulate de condamnatul A., în conformitate cu dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare, instanța care a pronunțat hotărârea cu încălcarea legii anulând-o în scopul înlăturării erorilor de procedură. Întrucât prin intermediul său se tinde la înlăturarea autorității de lucru judecat, dobândită de o hotărâre definitivă, contestația în anulare este o cale de atac extraordinară supusă unui formalism mai ridicat decât cel incident în cazul căilor ordinare de atac. Astfel, aceasta poate fi exercitată numai în condițiile procedurale stricte prevăzute de C. proc. pen. referitoare la titularii căii de atac, termenul de introducere, cazurile de contestație în anulare, motivele aduse în sprijinul acestora și dovezile în susținerea lor.

Prin Decizia nr. 10 din 29 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a reținut că natura de "în anulare" a căii de atac semnifică faptul că "verificarea pe care o face instanța în cadrul contestației în anulare reprezintă o apreciere asupra încălcării unor garanții procesuale ce nu țin de fondul cauzei, dar care s-au produs", iar natura "de retractare" pune instanța în situația de "a verifica, ea însăși, condițiile legale în care a dat hotărârea și, dacă este cazul, de a o infirma, fără însă a-și putea extinde controlul asupra legalității sau temeiniciei soluției pronunțate".

Se constată că, pe calea contestației în anulare nu pot fi invocate chestiuni privind fondul cauzei, ci numai erori de procedură. De asemenea, prin intermediul contestației în anulare poate fi invocată nulitatea unor anumite acte de procedură, și nu a oricărui act de procedură efectuat cu încălcarea legii.

Potrivit dispozițiilor art. 431 din C. proc. pen., contestația în anulare este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, instanța fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii, înainte de a se pronunța pe fondul contestației.

În etapa procesuală prealabilă judecării în fond a contestației în anulare, instanța examinează îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu, prevăzute de art. 426, art. 427, art. 428 și art. 431 alin. (2) din C. proc. pen.. Astfel, instanța examinează dacă cererea de contestație în anulare privește hotărâri penale definitive, dacă este introdusă în termen și de către o persoană care are calitate procesuală, dacă motivul pe care se sprijină este unul dintre cele prevăzute de art. 426 din C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației sunt depuse ori sunt invocate dovezi ce există în dosar.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată că prin decizia nr. 306/A din 22 noiembrie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2015 a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa rezultantă de 7 luni închisoare pentru săvârșirea instigării la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 320 din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și a infracțiunii de uz de fals prev. de art. 323 din C. pen.

Totodată, se constată că cererea a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 428 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere că pentru motivul prevăzut la art. 426 lit. b) din C. proc. pen., contestația poate fi introdusă oricând.

Raportându-se la motivele de contestație în anulare invocate de contestatorul A., Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen., această cale extraordinară de atac poate fi exercitată împotriva hotărârilor penale definitive în situația în care inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal. Potrivit art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., încetarea procesului penal se pronunță în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. e) – j) din C. proc. pen.. Dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen. includ între cauzele de încetare a procesului penal și intervenirea prescripției răspunderii penale, invocată de contestator.

În analiza condiției prevăzute de art. 431 alin. (1) din C. proc. pen. privind existența unor dovezi care fie sunt depuse de contestator, fie există deja la dosar și sunt invocate în sprijinul contestației, se impune a se constata dacă acestea sunt relevante și susceptibile să conducă la reconsiderarea legalității hotărârii contestate. Etapa admisibilității în principiu nu permite analizarea probatoriului propriu-zis, ci doar verificarea respectării condițiilor formale și a relevanței dovezilor invocate. Înalta Curte constată că această din urmă condiție, ca în sprijinul contestației să se depună ori să se invoce dovezi care sunt la dosar, ce condiționează admiterea în principiu a contestației, nu este îndeplinită. Interpretarea extensivă propusă de contestator, conform căreia orice element juridic poate fi considerat probă, contravine scopului limitativ al contestației în anulare. Această cale extraordinară de atac nu este menită să redeschidă dezbateri deja soluționate.

Cazul de contestație în anulare, prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., este dublu condiționat, textul de lege impunând, pe de o parte, dovedirea împrejurării că inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, iar, pe de altă parte, dovedirea faptului că instanța în fața căreia hotărârea de condamnare a rămas definitivă nu a avut posibilitatea observării și analizării respectivelor probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.

Înalta Curte reține că, potrivit celor statuate prin Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1141 din 28 noiembrie 2022), instanța care soluționează contestația în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018 și nr. 358 din 26 mai 2022, nu poate reanaliza prescripția răspunderii penale, în cazul în care instanța de apel a dezbătut și a analizat incidența acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii.

Așadar, în ipoteza în care persoana condamnată a invocat în fața instanței incidența dispozițiilor referitoare la prescripția răspunderii penale (în speța de față susținerile părții sub acest aspect fiind consemnate în încheierea de ședință din data de 13 noiembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, susținându-se, la fila x, că s-a împlinit termenul de prescripție special în cazul infracțiunilor de fals, respectiv uz de fals pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată), iar instanța de apel a examinat această chestiune, invocarea aceleiași cauze de încetare a procesului penal pe calea contestației în anulare întemeiate pe dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen. echivalează cu o critică a raționamentului judiciar al instanței cu prilejul soluționării apelului și ar determina o reevaluare a fondului cauzei. În această situație, s-ar transforma calea de atac extraordinară a contestației în anulare din una de anulare și retractare în una de reformare, lărgind nepermis sfera controlului judiciar, contrar voinței legiuitorului, astfel cum a statuat instanța de contencios constituțional.

În raport de aceste considerații, Înalta Curte constată că prin decizia penală nr. 306/A din 22 noiembrie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2015, a fost invocată și analizată prescripția răspunderii penale cu privire la toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A..

Astfel, cu privire la infracțiunile de uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (cu privire la folosirea documentației cadastrale falsificate de B. la notarul public F. - 6 acte materiale); fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (cu privire la înscrisurile depuse la O.C.P.I. și semnate în locul lui H. - două acte materiale); instigare la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 320 alin. (1) din C. pen., cu aplic. 35 alin. (1) din C. pen. (cu privire la instigarea inculpatei B. să falsifice documentația cadastrală - 6 acte materiale) și instigare la uz de fals, prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 323 din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (instigarea inculpatei B. să folosească la O.C.P.I. documentația cadastrală - 6 acte materiale), s-a dispus o soluție de încetare a procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale. Totodată, s-a dispus încetarea procesului penal și sub aspectul infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., constatându-se împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

În ceea ce privește infracțiunile de instigare la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale (faptă comisă în perioada 15-18 ianuarie 2010) și pentru infracțiunea de uz de fals (faptă comisă la data de 18 ianuarie 2010), instanța de apel a dispus o soluție de condamnare, analizând implicit prescripția răspunderii penale și cu privire la aceste infracțiuni.

În raport de deciziile obligatorii ale instanței supreme anterior evocate pronunțate în cadrul mecanismului de unificare a practicii, se reține că instanța nu mai poate reevalua instituția prescripției în acest ulterior cadru procesual.

Ca atare, cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen. presupune o error in procedendo, constând în eroarea procedurală a instanței de a se pronunța cu privire la o cauză de încetare a procesului penal pentru care existau probe în cauză, iar nu o error in iudicata, deoarece rolul acestui caz de anulare nu este acela de înlătura greșita interpretare și aplicare a legii în ipoteza în care instanța a dezbătut și analizat incidența cazului de încetare a procesului penal în cadrul hotărârii ce a intrat în puterea lucrului judecat.

Astfel, este incident acest caz de contestație în anulare în situația în care, deși existau probe la dosar, instanța de apel, comițând o eroare de drept procesual, nu a analizat din oficiu sau ca urmare a apărării formulate de părți existența și efectele acestor impedimente, ceea ce nu este cazul în cauza de față.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 306/A din data de 22 noiembrie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2015.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 720 RON, rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 306/A din data de 22 noiembrie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2015.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 720 RON, rămâne în sarcina statului.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 06 noiembrie 2024.