ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 26.11.2024

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2222/2024

HOTĂRÂRE

26.11.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2222/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 23.11.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A., prin lichidator judiciar CITRL Filiala Cluj-Napoca și UAT Județul Suceava prin Consiliul Județean Suceava, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună următoarele: 1. obligarea pârâtei B. S.A., în reorganizare judiciară, să emită și să comunice, către pârâta U.A.T. Județul Suceava, factura, însotiță de instrucțiuni de plată a sumei de 102.086,58 RON (85.787,04 RON + TVA) către reclamanta A., care să cuprindă, în mod obligatoriu: a) denumirea și cantitatea produselor (mobilierului) livrat(e) de A. către pârâta U.A.T. Județul Suceava pentru lucrările aferente proiectului "Extindere terminal pasageri la Aeroportul Ștefan cel Mare Suceava", în conformitate cu Procesul-verbal de recepție semnat la data de 22.10.2020 de reclamanta A. și pârâta U.A.T. Județul Suceava și b) contravaloarea produselor (mobilierului) indicat(e) la pct. (i) de mai sus, dar nu mai puțin de 85.787,04 RON + TVA, respectiv 102.086,58 RON, cotă TVA inclusă, în conformitate cu Factura nr. x/23.10.2020 emisă și comunicată de reclamanta A. către pârâta B. S.A., în reorganizare judiciară, în baza Actului adițional nr. x la Contractul pentru livrare și asamblare mobilier de birou nr. 653/07.06.2018 semnat de reclamanta A. și pârâta B. S.A., în reorganizare judiciară, pentru contravaloarea produselor (mobilierului) indicat(e) la pct. (i) de mai sus; 2. obligarea pârâtei U.A.T. Județul Suceava să primească și să înregistreze în evidențele contabile factura emisă de pârâta B. S.A., în reorganizare judiciară, în conformitate cu petitul nr. 1 al prezentei cereri, însotiță de instrucțiuni de plată a sumei de 102.086,58 RON (85.787,04 RON + TVA) către reclamanta A.; 3. obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, s-au invocat prevederile art. 194 C. proc. civ., art. 1170, art. 1270 alin. (1), art. 1350 alin. (1) și alin. (2) C. civ.

La data de 24.03.2023, reclamanta a depus la dosar o cerere precizatoare.

Prin sentința civilă nr. 2275/2023 pronunțată la 25 aprilie 2023, Judecătoria Cluj-Napoca – secția civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de pârâta de ordin 2 la termenul de judecată din data de 28.03.2023, și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. SA, prin lichidator judiciar CITRL Filiala Cluj-Napoca și UAT Județul Suceava prin Consiliul Județean Suceava, în favoarea Tribunalului București, secția Civilă.

În considerentele hotărârii s-au reținut, în esență, în aplicarea art. 95 pct. 4 C. proc. civ., art. 123 C. proc. civ., art. 129 alin. (2) pct. 2 coroborat cu art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ., art. 53 alin. (1)

din Legea nr. 101/2016 (care stabilesc competența materială în favoarea tribunalului), următoarele:

În fapt, între pârâta U.A.T. Județul Suceava prin Consiliul Județean Suceava, în calitate de achizitor, și Asocierea compusă din S.C. B. S.A., S.C. C. S.A. și S.C. D. S.R.L., în calitate de executant, a fost încheiat Contractul de proiectare și execuție lucrări nr. x/04.12.2018, având ca obiect principal proiectarea, execuția și finalizarea lucrărilor de extindere terminal de pasageri la Aeroportul Ștefan cel Mare Suceava.

Între reclamanta A., în calitate de executant, și pârâta S.C. B. S.A., în calitate de client, s-a încheiat Contractul nr. x/07.06.2018 pentru livrare și asamblare mobilier de birou, prin care executantul s-a obligat să livreze și să monteze mobilierul prevăzut în anexele la contract la locul indicat de către client, iar clientul se obligă să îl preia și să respecte condițiile de plată prevăzute în continuare, prin Anexa nr. 4 la contract fiind prevăzut prețul mobilierului de 85.797,04 RON, conform susținerilor reclamantei, mobilierul fiind livrat direct către frontul de lucru aferent proiectului Extindere terminal de pasageri la Aeroportul Ștefan cel Mare Suceava.

Ulterior, între pârâta de ordin 1 S.C. B. S.A., în calitate de cedent, și reclamanta A., în calitate de cesionar, și pârâta de ordin 2 UAT Județul Suceava prin Consiliul Județean Suceava, în calitate de debitor cedat, s-a încheiat Contractul de cesiune de creanță nr. x, cedarea în mod irevocabil de către cedent, S.C. B. S.A, în favoarea cesionarului, A., a dreptului de creanță deținut de cedent fata de debitorul cedat, până la concurența sumei de 85.787,04 RON (fără TVA).

Conform art. 3.2 din contractul de cesiune, în termen de maxim trei zile de la emiterea facturii aferente serviciilor prestate în luna anterioară, care constituie obiectul Actului Adițional nr. 4 la Contractul de furnizare nr. x/07.03.2018 încheiat între cedent și cesionar, cesionarul va emite factura de lucrări și o va transmite în original cedentului și în copie debitorului cedat, iar potrivit art. 3.3 din contractul de cesiune, în termen de maxim 2 zile de la primirea facturii lunare a cesionarului, cedentul se obligă să întocmească și să transmită debitorului cedat factura proprie pentru lucrările aferente proiectului Extindere terminal de pasageri la Aeroportul Ștefan cel Mare Suceava. Cedentul se obligă să notifice în scris cesionarului în legătură cu emiterea facturii de lucrări.

Prin Actul adițional nr. x din data de 26.08.2020 la Contractul de proiectare și execuție lucrări nr. x/04.12.2018, încheiat între U.A.T. Județul Suceava prin Consiliul Județean Suceava, în calitate de achizitor, și Asocierea compusă din S.C. B. S.A., S.C. C. S.A. și S.C. D. S.R.L, părțile au convenit că începând cu data încheierii actului adițional și până la plata integrală a concurenței, suma totală de 85.787,04 RON fără TVA, cuvenită S.C. B. S.A. și reprezentând contravaloarea în parte a mobilierului aferent proiectului Extindere terminal de pasageri la Aeroportul Ștefan cel Mare Suceava, se va vira în contul A..

Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei B. S.A., în reorganizare judiciară, să emită și să comunice, către pârâta U.A.T. Județul Suceava, factura, însotiță de instrucțiuni de plată a sumei de 102.086,58 RON (85.787,04 RON + TVA) către reclamanta A., care să cuprindă, în mod obligatoriu datele indicate în petitul acțiunii, respectiv obligarea pârâtei U.A.T. Județul Suceava să primească și să înregistreze în evidențele contabile factura emisă de pârâta B. S.A., în reorganizare judiciară, în conformitate cu petitul nr. 1 al prezentei cereri, însotiță de instrucțiuni de plată a sumei de 102.086,58 RON (85.787,04 RON + TVA) către reclamanta A., astfel că, contrar susținerilor reclamantei, instanța a apreciat că solicitarea reclamantei ce face obiectul prezentei cauze derivă din Contractul de proiectare și execuție lucrări nr. x/04.12.2018. Așadar, pretențiile reclamantei izvorăsc dintr-un contract de achiziții publice, contractul pe care își fundamentează reclamanta pretențiile fiind un contract administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c)

din Legea nr. 554/2004.

În aceste condiții, instanța a apreciat că tribunalul este competent material, potrivit art. 53 alin. (1)

din Legea nr. 101/2016, să soluționeze prezentul litigiu rezultat din executarea contractului administrativ.

Instanța a reținut că nu poate primi ca întemeiată pentru determinarea instanței competente material să judece cauza apărarea reclamantei conform căreia cererea sa se întemeiază pe prevederile art. 3.2 și art. 3.3 din Contractul de cesiune de creanță nr. x, care nu constituie un contract administrativ, astfel că în speță nu sunt incidente prevederile art. 53 alin. (1)

din Legea nr. 101/2016, întrucât, în opinia instanței, în speță, este vorba despre un proces privind executarea unui contract administrativ, mai exact plata mobilierului aferent proiectului Extindere terminal de pasageri la Aeroportul Ștefan cel Mare Suceava. Instanța este chemată să analizeze o obligație ce rezultă din contractul administrativ încheiat, iar prin Contractul de cesiune nr. x/27.07.2020 creanța nu și-a schimbat natura, fiind vorba tot despre o creanță ce rezultă dintr-un contract administrativ, și nici drepturile și obligațiile debitorului-terț cedat, ci s-a schimbat doar titularul dreptului de a încasa creanța.

Așa fiind, instanța a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Cluj-Napoca și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția Civilă, având în vedere că este competent fie tribunalul în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, fie cel în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul și ținând seama de solicitarea reclamantei din cuprinsul concluziilor scrise.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a-VI-a civilă sub același număr de dosar, iar prin sentința civilă nr. 77/2024 din 22 ianuarie 2024, a fost admisă excepția necompetenței materiale procesuale, invocată de către reclamantă, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, și, în consecință, s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În argumentarea acestei hotărâri s-au reținut următoarele:

Între pârâta UAT Județul Suceava prin Consiliul Județean Suceava, în calitate de achizitor și Asocierea compusă din B. S.A., S.C. C. S.A. și S.C. D. S.R.L., în calitate de executant, a fost încheiat contractul de proiectare și execuție lucrări nr. x din 04.12.2028, având ca obiect principal proiectarea, execuția și finalizarea lucrărilor de extindere terminal de pasageri la Aeroportul Ștefan cel Mare Suceava.

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. în contradictoriu cu pârâtele B. S.A., prin lichidator judiciar CITRL Filiala Cluj-Napoca și UAT Județul Suceava prin Consiliul Județean Suceava se întemeiază pe contractul pentru livrare și asamblare mobilier de birou nr. 653/07.06.2018 semnat de reclamanta A., în calitate de executant și pârâta B. S.A., în reorganizare judiciară, în calitate de client și contractul de cesiune de creanță nr. x din 27.07.2020 încheiat între reclamantă, în calitate de cesionar, și cele două pârâte, în calitate de cedent (B.) și debitor cedat (UAT Județul Suceava prin Consiliul Județean Suceava), reclamanta fiind un terț față de contractul de proiectare și execuție lucrări nr. x din 04.12.2018.

Prin contractul pentru livrare și asamblare mobilier de birou nr. 653/07.06.2018, executantul s-a obligat să livreze și să monteze mobilierul prevăzut în anexele la contract la locul indicat de către client, iar clientul se obliga să-l preia și să respecte condițiile de plată prevăzute de părți, prețul contractului fiind prevăzut în anexa 4 la contract (85.797,04 RON fără TVA).

Prin contractul de cesiune de creanță anterior menționat, părțile din prezenta cauză (în calitățile sus amintite) au stabilit cedarea în mod irevocabil de către cedent (pârâta B.) în favoarea cesionarului (reclamanta S.C. A., fostă A. SRL) a dreptului de creanță deținut de cedent față de debitorul cedat (UAT Județul Suceava prin Consiliul Județean Suceava), până la concurența sumei de 85.787,04 RON (fără TVA), creanță ce reprezintă prețul contractului nr. x din data de 07.06.2018 încheiat de reclamanta A., în calitate de executant și pârâta B. S.A., în reorganizare judiciară, în calitate de client.

Prin acest contract, părțile au stabilit astfel un mecanism de plată a prețului prevăzut în contractul pentru livrare și asamblare mobilier de birou nr. 653/07.06.2018.

Tribunalul a apreciat, față de situația de fapt mai sus relevată, că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, întrucât pretențiile deduse judecății de către reclamantă nu izvorăsc dintr-un contract de achiziție publică, ci dintr-un contract prin care a fost cedată reclamantei creanța reprezentând prețul contractului nr. x din data de 07.06.2018 încheiat între aceasta și pârâta B. S.A.

În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Apel București, secția a VI- a Civilă prin încheierea de ședință din data de 28.09.2022 în dosarul nr. x/2022, având ca apelantă pe reclamanta din prezenta cauză și ca intimată pe pârâta UAT Județul Suceava, reținând că între părți nu există un contrat de achiziție publică și având în vedere art. 1 din Legea nr. 101/2016, care limitează domeniul de aplicare al acestei legi la cererile privind contractele de achiziție publică, urmează a se constata că între părți această lege nu este aplicabilă. Cauza menționată (Dosarul nr. x/2022) are ca obiect cererea reclamantei S.C. A. în contradictoriu cu pârâtul UAT Județul Suceava de obligare a acesteia la plata creanței cedate prin contractul de cesiune de cesiune de creanță nr. x din 27.07.2020.

Prin urmare, în cauză sunt incidente, sub aspectul competenței materiale, normele de drept comun, nu cele derogatorii prevăzute de Legea nr. 101/2016, cu precizarea că în opinia tribunalului cererea promovată prin acțiunea de față are un caracter evaluabil în bani în măsura în care reglementează drepturi si obligații corelative cu un conținut patrimonial, scopul urmărit de reclamantă prin prezenta acțiune fiind acela de a încasa prețul stabilit prin contractul pentru livrare și asamblare mobilier de birou nr. 653/07.06.2018.

Valoarea obiectului cererii este de 85.797,04 RON fără TVA (102.086,58 RON cu cotă TVA), sumă care este inferioară pragului valorii instituit prin dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ.

Drept urmare, în raport de prevederile art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ., valoarea obiectului cererii fiind inferioară sumei de 200.000 RON, competența materială aparține judecătoriei cu privire la cererea dedusă judecății.

În subsidiar, tribunalul a apreciat că, și în măsura în care s-ar reține, așa cum a stabilit Judecătoria Cluj Napoca, că revine tribunalului competența materială de soluționare a cauzei întrucât pretențiile reclamantei ar deriva din contractul de proiectare și execuție lucrări nr. x din 04.12.2018, fiind astfel incidente prevederile Legii nr. 101/2016, cauza ar reveni spre competentă soluționare secției de contencios administrativ și fiscal, nu unei secții civile, pentru următoarele argumente:

Cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 23.11.2022, moment la care art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 208/2022, în vigoare de la 13 septembrie 2022, prevedea următoarele: "Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția căruia are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziții publice, în termen de 45 de zile."

Față de modificarea legislativă intervenită, având în vedere și dispozițiile art. 24 C. proc. civ., instanța a reținut că în speță, competența revine Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Alin. (1) al art. 53 din Legea nr. 101/2016, care se referă (printre altele) la cererile privind executarea contractelor administrative a fost modificat prin Legea nr. 208/2022.

De asemenea, instanța a considerat că dispozițiile alin. (1) indice 1 al art. 53 din Legea nr. 101/2016 au fost abrogate implicit, de vreme ce alin. (1) al aceluiași articol a fost modificat, în sensul că și litigiile care privesc executarea contractelor administrative (domeniul de aplicare al alin. (1) indice 1) revin spre competența de soluționare, secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Prin Decizia nr. 11/2023, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit, a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj și, în consecință, a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 53 alin. (1) și alin. (1)

) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor și art. V alin. (3) din Legea nr. 208/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice, Legii nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale, Legii nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii, precum și a Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, competența materială de soluționare a litigiilor privind executarea contractelor de achiziții publice înregistrate pe rolul instanțelor după intrarea în vigoare a modificărilor aduse Legii nr. 101/2016 prin Legea nr. 208/2022, respectiv după data de 10.09.2022, aparține secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

În consecință, față de dispozițiile art. 101, art. 94 alin. (1) lit. k), art. 129 alin. (2) și art. 132 din C. proc. civ., tribunalul a admis excepția necompetenței procesuale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca; totodată, a constatat suspendată de drept judecata cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență ivit în cauză.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

În speță se observă că în motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a făcut referire la Contractul de proiectare și execuție lucrări nr. x/04.12.2018, Contractul nr. x/07.06.2018, respectiv Contractul de cesiune de creanță nr. 378/27.07.2020.

Înalta Curte constată că, în fapt, între pârâta U.A.T. Județul Suceava prin Consiliul Județean Suceava, în calitate de achizitor, și Asocierea compusă din S.C. B. S.A., S.C. C. S.A. și S.C. D. S.R.L., în calitate de executant, a fost încheiat Contractul de proiectare și execuție lucrări nr. x/04.12.2018, având ca obiect principal proiectarea, execuția și finalizarea lucrărilor de extindere terminal de pasageri la Aeroportul Ștefan cel Mare Suceava.

Înalta Curte constată că reclamanta solicită obligarea pârâtei B. S.A., în reorganizare judiciară, să emită și să comunice, către pârâta U.A.T. JUDEȚUL SUCEAVA, factura, însotiță de instrucțiuni de plată a sumei de 102.086,58 RON (85.787,04 RON + TVA) către reclamanta A., care să cuprindă, în mod obligatoriu datele indicate în petitul acțiunii, respectiv obligarea pârâtei U.A.T. JUDEȚUL SUCEAVA să primească și să înregistreze în evidențele contabile factura emisă de pârâta B. S.A., în reorganizare judiciară, în conformitate cu petitul nr. 1 al cererii de chemare în judecată, însotiță de instrucțiuni de plată a sumei de 102.086,58 RON (85.787,04 RON + TVA) către reclamanta A..

Așadar, solicitarea reclamantei ce face obiectul prezentei cauze derivă din Contractul de proiectare și execuție lucrări nr. x/04.12.2018, având ca obiect principal proiectarea, execuția și finalizarea lucrărilor de extindere terminal de pasageri la Aeroportul Ștefan cel Mare Suceava, pretențiile reclamantei provenind dintr-un contract de achiziții publice, o formă de contract administrativ.

În concret, este vorba despre un proces privind executarea unei forme de contract administrativ, mai exact plata mobilierului aferent proiectului Extindere terminal de pasageri la Aeroportul Ștefan cel Mare Suceava, instanța fiind chemată să analizeze o obligație ce rezultă din contractul încheiat, iar prin Contractul de cesiune nr. x/27.07.2020 creanța nu și-a schimbat natura și nici drepturile și obligațiile debitorului-terț cedat, ci s-a schimbat doar titularul dreptului de a încasa creanța.

Astfel, în situația în care a intervenit o cesiune de creanță, așa cum este cazul în speță, obligația și-a păstrat natura, iar, din această perspectivă se reține că, în materia contractelor de achiziții publice, ce sunt contracte administrative, iar nu de drept privat, este incidentă Legea nr. 101/2016, care conține norme proprii de competență, derogatorii de la dreptul comun.

În egală măsură, Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 23 noiembrie 2022, după modificarea Legii nr. 101/2016 prin Legea nr. 208/2022.

În forma inițială a Legii nr. 101/2016, prin art. 53 alin. (1) se dădeau în competența instanței de contencios administrativ toate "procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor".

Prin norma tranzitorie, cuprinsă în art. 69 alin. (2) din același act normativ, se statua, în principiu, că "Dispozițiile prezentei legi se aplică numai contestațiilor/cererilor/plângerilor formulate după intrarea ei în vigoare".

Ulterior, prin art. II din Legea nr. 212/2018 a fost modificat art. 53 din Legea nr. 101/2016, competența fiind scindată între instanțele civile și cele de contencios administrativ. Astfel, prin art. 53 alin. (1) indice 1 din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 212/2018, competența de judecare a proceselor și cererilor care decurg din executarea contractelor administrative a fost stabilită în favoarea instanțelor civile, în timp ce instanțele de contencios administrativ au rămas competente, conform art. 53 alin. (1) din același act normativ, doar în ceea ce privește "procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind anularea sau nulitatea contractelor".

Art. 53 alin. (1) indice 1 din Legea nr. 101/2016 a suferit o nouă modificare prin art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2022, care a dat în competența instanțelor civile "litigiile și cererile care decurg din executarea contractelor administrative și cele care decurg din rezilierea, rezoluțiunea, denunțarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziție publică din motive independente de autoritatea contractantă".

În fine, prin art. IV pct. 1 din Legea nr. 208/2022 a fost modificat art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, fiind date în competența instanțelor de contencios administrativ, prin completuri specializate în achiziții publice, "procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor".

Legiuitorul nu a procedat însă cu această ocazie și la abrogarea sau modificarea art. 53 alin. (1) indice 1 din același act normativ, astfel încât, după modificarea survenită prin Legea nr. 208/2022, procesele și cererile privind executarea contractelor s-au regăsit și la alin. (1) și la alin. (1) indice 1 ale art. 53 din Legea nr. 101/2016.

Se impune a se arăta și că, prin Legea nr. 75/2023 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 26/2022 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul investițiilor publice au fost aduse noi modificări Legii nr. 101/2016.

Între altele, a fost modificat art. 53 alin. (1) indice 1 din Legea nr. 101/2016, în sensul că au fost date tot în competența instanțelor de contencios administrativ și "litigiile și cererile care decurg din executarea contractelor administrative și cele care decurg din rezilierea, rezoluțiunea, denunțarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziție publică din motive independente de autoritatea contractantă".

În concluzie, după intrarea în vigoare a modificării operate asupra art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, prin Legea nr. 208/2022, competența de soluționare a litigiilor privind executarea contractelor de achiziții publice aparține secțiilor de contencios administrativ ale tribunalelor, indiferent de data la care s-a inițiat procedura de achiziție.

În acest sens a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 11 din 19 iunie 2023, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 753 din 18 august 2023: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 53 alin. (1) și (1

) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor și ale art. V alin. (3) din Legea nr. 208/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice, Legii nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale, Legii nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii, precum și a Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, competența materială de soluționare a litigiilor privind executarea contractelor de achiziții publice înregistrate pe rolul instanțelor după intrarea în vigoare a modificărilor aduse Legii nr. 101/2016 prin Legea nr. 208/2022, respectiv după data de 10.09.2022, aparține secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului".

În ceea ce privește chestiunea identificării instanței competente să judece cauza pendinte, în raport și de aspectele statuate prin Decizia RIL nr. 11/2023, Înalta Curte, în aplicarea art. 24 C. proc. civ. și față de data formulării cererii de chemare în judecată (23.11.2022), reține că este competentă secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia are sediul social reclamanta, aceasta din urmă indicând, de altfel, Tribunalul București, secția Civilă.

Așa fiind, deși instanțele aflate în conflict sunt Judecătoria Cluj-Napoca și Tribunalul București, secția a VI-a civilă, Înalta Curte va stabili, în temeiul art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal, subliniind că declinările reciproce de competență reprezintă doar premisa regulatorului de competență, în timp ce soluționarea acestuia impune identificarea instanței competente în condițiile legii și transmiterea dosarului către aceasta.