ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2194/2024

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2024

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 11.06.2021, sub nr. x/2021, reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ORAȘ HOREZU a solicitat obligarea pârâtei A. S.R.L. la plata penalităților în sumă de 491.362,80 RON, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1350 din C. civ. și dispozițiile Legii nr. 72/2013.

Pe calea cererii reconvenționale, pârâta A. S.R.L. a solicitat, în principal, să se constate nulitatea absolută a prevederilor art. 12.1 din contract ca fiind o clauză abuzivă, în concordanță cu dispozițiile art. 12 și 13 Legea nr. 72/2013; în subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului penalităților de întârziere, respectiv 0,1 %/zi din prețul contractului la un cuantum rezonabil.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205-209 din C. proc. civ., Legea nr. 72/2013, art. 1266, art. 1517 și art. 1534 din C. civ.

Prin sentința civilă nr. 3134 din 13.12.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul București – secția a VI-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ORAȘ HOREZU în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a obligat pârâta să plătească reclamantei penalități de întârziere de 0,1%/zi de întârziere, calculate la valoarea contractului de 1.238.446,26 RON, pentru perioada 15.10.2019-15.12.2020 și a respins, ca neîntemeiate, pretențiile având ca obiect plata penalităților de întârziere pentru perioada 16.12.2020 - 14.01.2021. De asemenea, a respins cererea reconvențională ca netimbrată, a respins ca neîntemeiată, cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată și a respins, ca neîntemeiată, cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâta A. S.R.L. a formulat apel, înregistrat la data de 06.11.2023, prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate și, pe fond, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 273A din data de 16 februarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul promovat de apelanta-pârâtă A. S.R.L.

Împotriva acestei decizii, la data de 11 iulie 2024, pârâta A. S.R.L. a formulat recurs, solicitând în principal, admiterea recursului, casarea în tot a deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei spre o nouă judecată; în subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a deciziei instanței de apel și a sentinței nr. 3134 din 13.12.2022 pronunțate de instanța de fond și trimiterea cauzei Tribunalului Vâlcea în vederea analizării fondului cauzei; de asemenea, s-a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Susținând incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă a apreciat că decizia recurată a fost pronunțată cu interpretarea greșită a dispozițiilor art. 1350, art. 1351, art. 1270, art. 1169, art. 1517 și art. 1556 din C. civ.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 13 septembrie 2024, intimata-reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ORAȘ HOREZU a invocat excepția inadmisibilității recursului, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 8 august 2024 iar, prin rezoluția din 9 octombrie 2024, s-a fixat termen de judecată la 26 noiembrie 2024.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ORAȘ HOREZU a solicitat obligarea pârâtei A. S.R.L. la plata penalităților în sumă de 491.362,80 RON, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată că, la data de 27.08.2018, între Unitatea Administrativ Teritorială Oraș Horezu, în calitate de achizitor și A. S.R.L., în calitate de executant, s-a încheiat contractul de lucrări nr. x, având ca obiect executarea lucrărilor de "Modernizare stradă B. cel Bătrân, cu lărgire la 4 benzi de circulație în orașul Horezu, județ Vâlcea".

Contractul nr. x/27.08.2018 este un contract de achiziție publică, încheiat în baza Legii nr. 98/2016, de către o autoritate publică, prin care pârâta, în calitate de executant, și-a asumat obligația de a executa lucrările de modernizare a străzii B. cel Bătrân, cu lărgirea la 4 a benzilor de circulație în orașul Horezu, județul Vâlcea, inițial într-un termen de 8 luni de la data emiterii Ordinului de începere a lucrărilor, perioadă ce a fost prelungită ulterior, prin încheierea actului adițional nr. x la contract, până la data de 15.10.2019.

Prin urmare, având în vedere că prin acțiunea introductivă se invocă încălcarea unor obligații ce izvorăsc din executarea unui contract de achiziție publică, în cauză sunt aplicabile prevederile Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

Având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 11 iunie 2021, potrivit art. 27 din C. proc. civ., în cauză este aplicabilă Legea nr. 101/2016, în forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, intrată în vigoare la 13.07.2020.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 prezenta lege reglementează remediile, căile de atac și procedura de soluționare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicțională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune, precum și organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor și potrivit alin. (2) prezenta lege se aplică și cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și celor privind executarea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor.

De asemenea, potrivit art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, aplicabilă litigiului pendinte, procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul, iar conform art. 55 alin. (3

1

) din același act normativ hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1

1

) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. Apelul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței.

Totodată, observă Înalta Curte că potrivit art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Subliniază instanța supremă că stabilirea căii de atac prevăzute de lege trebuie raportată la natura reală a litigiului, astfel încât nu pot fi reținute alegațiile recurentei-pârâte în sensul că sunt aplicabile dispozițiile de drept comun ale art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., cu ignorarea împrejurării că acțiunea formulată are ca premisă executarea unor obligații care decurg dintr-un contract de achiziție publică. În consecință, Înalta Curte constată că decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 și decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu sunt incidente în litigiul pendinte.

Întrucât textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în astfel de litigii, decizia instanței de apel, respectiv decizia nr. 273A din data de 16 februarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă, este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală din același cod, coroborat cu art. 55 alin. (3

1

) și art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016.

Prin urmare, calea de atac a recursului formulat de pârâtă este inadmisibilă, atât timp cât a fost exclusă în mod expres de legiuitor, prin art. 55 alin. (3

1

) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020.

Dând eficiență textelor de lege sus-menționate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a din C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 273A din 16 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă.

În ce privește solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, formulată de intimata-reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ORAȘ HOREZU prin întâmpinare, Înalta Curte constată că intimata-reclamantă nu a probat efectuarea vreunor cheltuieli de judecată în recurs, în condițiile prevăzute de art. 496 raportat la art. 451 alin. (1) și la art. 452 din C. proc. civ., sens în care va respinge cererea acesteia de obligare a recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 273A din 16 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă.

Respinge cererea formulată de intimata-reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ORAȘ HOREZU privind obligarea recurentei-pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 noiembrie 2024.