ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 106/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.389/1/2024, a fost constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena Adriana Stamatescu, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Arad - Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 3.912/108/2023.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; pârâtul a depus, în termen legal, prin consilier juridic, un punct de vedere asupra chestiunii de drept.

De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanțele naționale hotărâri judecătorești și opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Tribunalul Arad - Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 10 octombrie 2024, în Dosarul nr. 3.912/108/2023, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 75% din salariul de bază, prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017), și de articolul unic pct. I lit. A subpct. 1 și 3 din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a condițiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială", aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018), poate fi acordat funcționarilor publici angajați în cadrul direcției generale de asistență socială și protecția copilului, în condițiile în care prin aceasta s-ar depăși plafonul de 30% din suma salariilor de bază prevăzut de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 28 octombrie 2024, cu nr. 2.389/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la data de 31 martie 2025. II. Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare " Art. 25. - Limitarea sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor și a altor drepturi (1) Suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz. (...)" Anexa nr. II - Familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială" Capitolul II Reglementări specifice personalului din sănătate, din unitățile de asistență medico-socială și din unitățile de asistență socială/servicii sociale " Art. 14. - (1) În unitățile de asistență socială/centre cu sau fără cazare, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri: a) pentru condiții deosebit de periculoase, personalul care își desfășoară activitatea în centrele de recuperare și reabilitare neuropsihiatrică/alte centre rezidențiale pentru persoane cu afecțiuni neuropsihiatrice, în module de reabilitare comportamentală, precum și personalul din unitățile de asistență socială în care sunt îngrijiți bolnavii cu TBC, SIDA sau cu nevoi de recuperare neuromotorie, neuropsihomotorie, neuromusculară și neurologic, un spor de până la 75% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective; (...) (2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanților salariaților, în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens. (...)"

Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a condițiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială", aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, cu modificările și completările ulterioare Anexa nr. 9 - Mărimea sporului pentru personalul din unitățile de asistență socială/centre cu sau fără cazare acordat în baza prevederilor art. 14 de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare " Articol unic. - Personalul care își desfășoară activitatea în unitățile de asistență socială/centre cu sau fără personalitate juridică, cu sau fără cazare, beneficiază de sporul prevăzut la art. 14 din cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, după cum urmează: I. Locurile de muncă, categoriile de personal și mărimea concretă a sporurilor pentru personalul care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase, conform prevederilor art. 14 alin. (1) lit. a) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare A. Spor de la 50% până la 75% din salariul de bază acordat personalului din: 1. unitățile de asistență socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale, cu cazare/fără cazare, care acordă servicii persoanelor (adulți și copii) cu handicap psihic sau mintal; (...) 3. modulele de reabilitare comportamentală și unitățile de asistență socială/centre cu sau fără personalitate juridică/serviciile sociale, cu cazare/fără cazare, destinate persoanelor cu nevoi de recuperare neuromotorie, neuropsihomotorie, neuromusculară și neurologică. (...)" III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Arad - Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale cu nr. 3.912/108/2023, reclamanții au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad și Consiliul Județean Arad: - obligarea pârâtei de ordin 1 la: acordarea sporurilor pentru condiții deosebit de periculoase în cuantum de până la 75% din salariul de bază, astfel cum este prevăzut în articolul unic pct. I lit. A subpct. l din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018; plata retroactivă, pentru 3 ani anteriori datei introducerii cererii de chemare în judecată, a sumelor reprezentând diferența neacordată aferentă sporului pentru condiții deosebit de periculoase, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, și acordarea în continuare a drepturilor salariale cu procentul de 75% aplicat la salariul brut lunar; plata dobânzii legale penalizatoare de la data scadenței fiecărui drept salarial lunar până la momentul plății efective a sumelor cuvenite; obligarea pârâtului Consiliul Județean Arad la punerea în aplicare a actelor normative incidente și întocmirea unui proiect bugetar care să conțină și sumele necesare acordării acestor sporuri salariale pentru condiții de muncă.

Reclamanții au arătat că sunt angajații Centrului de Abilitare și Reabilitare pentru Persoane Adulte cu Dizabilități P, încadrați în familia ocupațională "Sănătate și asistență socială", în cadrul pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad.

Centrul este un serviciu social de tip rezidențial care cuprinde un ansamblu de activități, cu preponderență de abilitare și reabilitare, realizate pentru a răspunde nevoilor individuale specifice ale beneficiarilor - 40 de persoane adulte cu handicap mental și psihic. Acestora le acordă servicii de cazare, masă, îngrijire personală și servicii medicale 24/24 ore, astfel că expunerea personalului la factorii nocivi de risc este permanentă pe toată perioada normată de lucru. Aceste date se regăsesc la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad pentru personalul din unitățile de asistență socială, în Buletinul de expertizare nr. 4.040 din 6 iunie 2023, întocmit de Ministerul Sănătății - Direcția de Sănătate Publică a Județului Arad. Au subliniat că acordarea sporului solicitat reprezintă un drept, nu doar o vocație.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad a susținut că legiuitorul a impus două condiții imperative în acordarea acestor sporuri, și anume: că pot fi acordate într-un procent de până la 75%, fără a stabili un cuantum concret, și că ordonatorul principal de credite are atribuția stabilirii cuantumului sporului, în limitele stabilite de legiuitor, în funcție de disponibilul bugetar și pentru menținerea echilibrului bugetar. Buletinele de determinare sau, după caz, de expertizare invocate de reclamanți nu au aparența de legalitate necesară unui act juridic pentru a putea produce efectele afirmate în cerere.

Prin urmare, acordarea sporurilor pentru condiții vătămătoare de muncă în cuantumul solicitat de reclamanți este condiționată de încadrarea în sumele prevăzute pentru cheltuieli de personal aprobate prin bugetul anual de venituri și cheltuieli, cu respectarea principiului sustenabilității financiare, astfel încât să se asigure respectarea plafoanelor cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat, stabilite în condițiile legii.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Consiliul Județean Arad a solicitat să se constate că acordarea sporurilor în anul 2024 este supusă limitărilor impuse de prevederile art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023).

Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad a transmis fundamentarea cheltuielilor de personal în vederea aprobării acestora în bugetul pentru anul 2024, fără includerea sporului pentru condiții de muncă de 75% din salariul de bază, iar județul Arad a întocmit situația propunerilor cheltuielilor de personal cu încadrarea în prevederile art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, pe baza datelor comunicate de către unitățile subordonate. Așadar, orice majorare de cheltuieli de personal implică necesitatea identificării de noi surse de finanțare și conduce la depășirea procentului de 30% pe total ordonator principal de credite, stabilit prin art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017.

În ședința publică din 10 octombrie 2024, instanța de trimitere a pus în discuția părților aplicabilitatea dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Prin încheierea pronunțată la aceeași dată, instanța de trimitere a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu problema de drept enunțată, precum și suspendarea cauzei. IV. Motivele de admisibilitate reținute de titularul sesizării

Instanța de trimitere a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, respectiv de art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prin care să se dea o rezolvare de principiu asupra chestiunii de drept ce face obiectul cauzei: obiectul cererii de chemare în judecată vizează stabilirea și plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a litigiului, chestiunea de drept care formează obiectul judecății nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

A reținut că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 derogă de la dispozițiile Codului de procedură civilă, în sensul că este obligatorie sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru litigiile având ca obiect drepturi salariale ale personalului plătit din fonduri publice, chiar dacă chestiunea de drept de care depinde soluționarea cauzei nu este de natură a genera interpretări diferite. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Părțile au depuse note scrise, apreciind că sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 și nu au exprimat puncte de vedere asupra chestiunii de drept. VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea unor chestiuni de drept

Completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în Dosarul nr. 3.912/108/2023 a arătat că instanța este datoare a nu se antepronunța asupra fondului cauzei prin încheierea de sesizare.

Ulterior, prin Încheierea din data de 8 noiembrie 2024, completul de judecată a completat încheierea de sesizare și a menționat punctul său de vedere, în sensul că sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 75% din salariul de bază, prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 și de articolul unic pct. I lit. A subpct. 1 și 3 din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, nu poate fi acordat personalului angajat din cadrul direcției generale de asistență socială și protecția copilului, în condițiile în care prin aceasta s-ar depăși plafonul de 30% din suma salariilor de bază, prevăzut de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017.

Completul de judecată a arătat că dispozițiile legale sunt clare și nu pot genera o altă interpretare, neputând fi ignorată dispoziția expresă din art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 153/2018. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanțele naționale au comunicat hotărâri judecătorești relevante și opinii teoretice cu privire la dispozițiile legale care formează obiectul sesizării.

Astfel, curțile de apel Alba Iulia, București, Cluj, Iași și Ploiești au apreciat că sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 75% din salariul de bază, prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 și de articolul unic pct. I lit. A subpct. 1 și 3 din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, nu poate fi acordat cu depășirea limitei de 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și soldelor de comandă/salariilor de comandă și a indemnizațiilor lunare, după caz, prevăzute de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017

Celelalte curți de apel nu au identificat practică judiciară în materie și nici nu au comunicat opinii teoretice.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

Curtea Constituțională a respins ca inadmisibile, prin Decizia nr. 713 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 4 februarie 2021, prin Decizia nr. 663 din 29 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 21 ianuarie 2021, și prin Decizia nr. 893 din 16 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 22 februarie 2022, excepțiile de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 14 din capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu motivarea că angajatorul autoarelor excepției nu se încadrează în categoria unităților de asistență socială/centrelor cu sau fără cazare, ci în categoria unităților sanitare, iar prevederile legale invocate nu au legătură cu soluționarea cauzei în care a fost invocată excepția.

De asemenea, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin numeroase decizii asupra constituționalității dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, respingând excepțiile invocate (spre exemplu, deciziile nr. 310 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 9 august 2019; nr. 697 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 15 ianuarie 2020; nr. 325 din 11 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1303 din 29 decembrie 2020; nr. 759 din 22 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 27 ianuarie 2021; nr. 575 din 16 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1157 din 6 decembrie 2021; nr. 433 din 11 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 27 octombrie 2023), cu motivarea că regula limitării sporurilor la un anumit cuantum reprezintă opțiunea legiuitorului, exprimată în limitele prevăzute de Constituție și destinată a fi aplicată în mod nediferențiat întregului personal plătit din fonduri publice, fără privilegii și fără discriminări. IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

În procedurile de unificare a practicii judiciare au fost pronunțate decizii care prezintă relevanță pentru soluționarea prezentei sesizări.

Prin Decizia nr. 15 din 28 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 27 septembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a admis sesizarea și a stabilit: "În interpretarea unitară a dispozițiilor art. 38 alin. (3) lit. a) și alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, raportate la art. 4 și 5 din capitolul VIII secțiunea I din anexa nr. V la aceeași lege, suma sporurilor acordate personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea nu trebuie să depășească limita prevăzută de art. 25 din aceeași lege, raportată la ordonatorul de credite care stabilește drepturile salariale."

Prin Decizia nr. 76 din 18 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 13 ianuarie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea și a stabilit: "Personalul care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase, prevăzut la articolul unic pct. I lit. A anexa nr. 9 din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, salarizat potrivit anexei nr. II din Legea-cadru nr. 153/2017, are dreptul la acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase de la 50% până la 75% din salariul de bază, prevăzut de art. 14 alin. (1) lit. a) capitolul II din anexa nr. II din Legea-cadru nr. 153/2017 și articolul unic pct. I lit. A anexa nr. 9 din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, în baza buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 și Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, obligația stabilirii cuantumului concret al sporului pentru condiții deosebit de periculoase revenind ordonatorului de credite."

Prin Decizia nr. 3 din 29 ianuarie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 15 februarie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea și a stabilit: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 25 alin. (1) și art. 6 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, principiul nediscriminării nu poate fi invocat pentru acordarea sporurilor prevăzute de art. 4 și 5 din capitolul VIII anexa nr. V a Legii-cadru nr. 153/2017 la nivel maxim, dacă astfel s-ar depăși plafonul de 30% prevăzut de art. 25 din același act normativ." X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate a sesizării, prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în sensul că nu este îndeplinită condiția privind existența unei chestiuni de drept care să justifice pronunțarea unei hotărâri prealabile. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

Prezenta sesizare a fost formulată în temeiul dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, prin care au fost prevăzute norme speciale pentru sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal [art. 1 alin. (1)], precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale acestui personal [art. 1 alin. (2)], indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze [art. 1 alin. (3)].

Potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024: "(1) Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

Dispozițiile acestui act normativ se completează, potrivit art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu cele ale Codului de procedură civilă.

În ceea ce privește sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă prevăd următoarele: "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

Potrivit art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, "Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților".

În mod diferit de sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, în procedura reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu mai este prevăzută condiția noutății chestiunii de drept invocate, iar sesizarea poate fi formulată de completurile de judecată învestite cu soluționarea cauzei atât în primă instanță, cât și în calea de atac.

În raport cu dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, care se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, rezultă că, pentru sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, se impune a fi întrunite cumulativ următoarele condiții de admisibilitate: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, în primă instanță sau în calea de atac; b) obiectul cauzei să fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice; c) existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; d) Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept și aceasta să nici nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Din punct de vedere formal, având în vedere că, potrivit art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, dispozițiile acesteia se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, sesizarea se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac, încheierea de sesizare trebuie să cuprindă motivele care susțin admisibilitatea sesizării, precum și punctul de vedere al completului de judecată și punctele de vedere ale părților, conform art. 520 din Codul de procedură civilă.

Examinând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a sesizării din prezenta cauză, potrivit dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 și ale art. 520 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că acestea nu sunt îndeplinite cumulativ.

Cauza în care a fost formulată sesizarea se află în curs de judecată, în primă instanță, pe rolul unui complet de judecată specializat pentru soluționarea cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Arad, care judecă în primă instanță, potrivit art. 95 pct. 4 din Codul de procedură civilă și art. 269 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul muncii).

Obiectul cererii de chemare în judecată privește stabilirea și plata drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, reclamanții fiind salariați cu contract individual de muncă ai Centrului de Abilitare și Reabilitare pentru Persoane Adulte cu Dizabilități P din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad, salarizați conform dispozițiilor din anexa nr. II - Familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială" la Legea-cadru nr. 153/2017, astfel că obiectul acțiunii se circumscrie litigiilor privind stabilirea drepturilor de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. Cu privire la acest aspect este de subliniat faptul că, deși prin întrebarea formulată instanța de trimitere se referă la funcționari publici, reclamanții din cauza în care a fost formulată sesizarea nu au această calitate, fiind personal contractual.

În ceea ce privește celelalte condiții, având în vedere faptul că procedura sesizării instanței supreme cu dezlegarea unei chestiuni de drept se circumscrie unui incident procedural ivit în cursul unui proces aflat în desfășurare, admisibilitatea procedurii hotărârii prealabile este condiționată de existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată, asupra căreia Înalta Curte să nu fi statuat și care să nu facă nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Problema ce constituie obiectul prezentei sesizări privește interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 25, ale art. 14 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 și ale articolului unic pct. I lit. A subpct. 1 și 3 din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, și anume dacă sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 75% din salariul de bază poate fi acordat, în condițiile în care prin acordarea acestuia s-ar depăși limita de 30% prevăzută de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017.

De lămurirea modului de interpretare și aplicare a acestor dispoziții depinde soluționarea pe fond a cauzei, întrucât reclamanții au solicitat, prin cererea de chemare în judecată, acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase în cuantum de până la 75% din salariul de bază, iar prin întâmpinările formulate s-a invocat, printre alte apărări, faptul că orice majorare de cheltuieli de personal implică identificarea de noi surse de finanțare și ar conduce la depășirea procentului de 30% pe total ordonator principal de credite, stabilit prin art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017.

Faptul că de problema de drept depinde soluționarea cauzei nu este suficient însă pentru a se constata admisibilitatea sesizării, din perspectiva existenței unei chestiuni de drept în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Deși dispozițiile noului act normativ, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, și cele art. 519 din Codul de procedură civilă nu definesc sintagma "chestiune de drept", în jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în aplicarea dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, s-a stabilit că aceasta trebuie să fie o problemă de drept reală, în sensul că norma de drept disputată este îndoielnică, lacunară sau neclară, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, din cauză că textul de lege este incomplet sau nu este corelat cu alte dispoziții legale (Decizia nr. 52 din 3 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 26 septembrie 2017; Decizia nr. 24 din 2 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 25 iunie 2020, paragraful 67).

Procedura hotărârii prealabile vizează rezolvarea de principiu a unei probleme de drept reale, esențiale și controversate, care se impune cu evidență a fi lămurită și care prezintă o dificultate în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății, având menirea de a elimina riscul apariției unei practici neunitare (Decizia nr. 4 din 14 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014).

Stabilirea unui anume grad de dificultate, ca o condiție a admisibilității, este absolut necesară pentru a se verifica dacă instanței supreme i se solicită o dezlegare de principiu a unei veritabile probleme de drept, astfel cum impun dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, sau este chemată, în fapt, să soluționeze o simplă problemă de interpretare a unor dispoziții legale sau chiar litigiul în cauză.

Pentru a stabili existența unei chestiuni de drept, dacă se urmărește o dezlegare de principiu a unor probleme de drept reale, rezultate din dispoziții normative care pot primi interpretări diferite prin hotărâri judecătorești, sau dacă se urmărește, în fapt, să se soluționeze o simplă problemă de interpretare a unor dispoziții legale sau chiar litigiul în cauză, sunt relevante considerentele care au determinat instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei să sesizeze Înalta Curte de Casație și Justiție.

În acest scop, dispozițiile art. 520 din Codul de procedură civilă, care se aplică în completarea celor din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, astfel cum prevăd chiar dispozițiile art. 4 din acest din urmă act normativ, stabilesc ca în încheierea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție să se regăsească motivele care susțin admisibilitatea sesizării, prin care să se argumenteze în concret necesitatea pronunțării hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și punctul de vedere al completului de judecată.

Motivele care susțin admisibilitatea sesizării se referă la prezentarea modului diferit în care normele de drept îndoielnice, lacunare sau neclare pot fi interpretate și în ce măsură acesta depășește obligația instanței învestite cu soluționarea cauzei să interpreteze și să aplice legea în vederea soluționării litigiului. Exprimarea punctului de vedere al instanței de trimitere contribuie, de asemenea, la a se stabili inclusiv dacă sunt întrunite condițiile de admisibilitate a sesizării.

Considerentele expuse de instanța de trimitere au în vedere exclusiv împrejurarea că este obligatorie sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru litigiile având ca obiect drepturi salariale ale personalului plătit din fonduri publice, având în vedere incidența Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, chiar dacă chestiunea de drept de care depinde soluționarea cauzei nu este de natură a genera interpretări diferite, și faptul că este datoare a nu se antepronunța asupra fondului cauzei prin încheierea de sesizare.

Este esențial de observat însă faptul că simpla intrare în vigoare a acestei ordonanțe de urgență nu justifică admisibilitatea sesizării pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, întrucât și acest act normativ se referă la interpretarea propriu-zisă a conținutului unor dispoziții legale în sensul dezlegării de principiu a unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată, dispozițiile art. 2 alin. (1) din acest act normativ referindu-se, similar art. 519 din Codul de procedură civilă, la existența unei "chestiuni de drept", sesizarea instanței supreme fiind obligatorie numai în situația în care sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de actul normativ.

Instanța de trimitere nu a motivat admisibilitatea sesizării din perspectiva existenței unei chestiuni de drept în sensul dispozițiilor legale care reglementează procedura hotărârii prealabile, nu a prezentat argumentele pentru care există o dificultate reală de interpretare, care să justifice o dezlegare de principiu de către instanța supremă, și a exprimat, de altfel, un punct de vedere tranșant asupra problemei de drept, motivat de faptul că prevederile legale sunt clare.

Problema supusă dezlegării necesită interpretarea corelată a dispozițiilor din Legea-cadru nr. 153/2017, care are ca obiect de reglementare stabilirea unui nou sistem de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, și din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, având în vedere faptul că, începând cu data de 1 iulie 2017, data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, conform art. 12, "(1) Salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, soldele de grad/salariile gradului profesional deținut, gradațiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizațiile de încadrare și indemnizațiile lunare se stabilesc potrivit prevederilor prezentei legi și anexelor nr. I-IX, astfel încât, împreună cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare, să se încadreze în fondurile aprobate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale pentru cheltuielile de personal, în vederea realizării obiectivelor, programelor și proiectelor stabilite".

La stabilirea nivelului veniturilor salariale se au în vedere prevederile art. 3 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit cărora "Gestionarea sistemului de salarizare a personalului din instituțiile și autoritățile publice se asigură de fiecare ordonator de credite", și ale art. 3 alin. (4) din același act normativ, și anume: "Ordonatorii de credite au obligația să stabilească salariile de bază/soldele de funcție/salariile de funcție/soldele de grad/salariile gradului profesional deținut, gradațiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizațiile de încadrare/indemnizațiile lunare, sporurile, alte drepturi salariale în bani și în natură prevăzute de lege, să asigure promovarea personalului în funcții, grade și trepte profesionale și avansarea în gradații, în condițiile legii, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinație în bugetul propriu."

Dispozițiile legale a căror interpretare o solicită instanța de trimitere se referă: - pe de o parte, la sporul pentru condiții deosebit de periculoase de până la 75% din salariul de bază, prevăzut de art. 14 alin. (1) lit. a) din capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, pentru unitățile de asistență socială/centre cu sau fără cazare, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pentru personalul care își desfășoară activitatea în centrele de recuperare și reabilitare neuropsihiatrică/alte centre rezidențiale pentru persoane cu afecțiuni neuropsihiatrice, în module de reabilitare comportamentală, precum și în unitățile de asistență socială în care sunt îngrijiți bolnavii cu TBC, SIDA sau cu nevoi de recuperare neuromotorie, neuropsihomotorie, neuromusculară și neurologică, și anume cel de la 50% până la 75% din salariul de bază acordat personalului prevăzut de articolul unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018; - pe de altă parte, la faptul că, pentru instituțiile din sistemul sanitar și de asistență socială și cele din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională, suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite, nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă și a indemnizațiilor lunare, după caz, conform art. 25 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Sporurile reglementate de legiuitor în materia salarizării constituie o formă de diferențiere a salarizării personalului plătit din fonduri publice, în funcție de condițiile specifice de desfășurare a activității, iar limitarea sumei sporurilor și a celorlalte drepturi prevăzute la art. 25 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite, la un anumit cuantum, de 30%, reprezintă opțiunea legiuitorului în această materie, având în vedere dreptul exclusiv al acestuia în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, stabilirea cuantumului concret al sporurilor realizându-se potrivit dispozițiilor care le reglementează, astfel încât să se încadreze și în limita stabilită pentru ordonatorul principal de credite.

Dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt incidente în cazul întregului personal plătit din fonduri publice, indiferent de familia ocupațională din care face parte, iar cele ale art. 25 alin. (2) prevăd o situație de excepție, diferența de reglementare fiind reprezentată de faptul că alin. (2) se referă la instituțiile din sistemul sanitar și de asistență socială și cele din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională și la suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite.

Dificultatea de interpretare a dispozițiilor legale nu rezultă nici din răspunsurile comunicate de curțile de apel, care nu cuprind interpretări divergente și reflectă faptul că prevederile legale sunt clare, nefiind îndeplinite cerințele necesare pentru a se concluziona asupra existenței unei probleme de drept soluționate neunitar sau asupra riscului apariției unei practici neunitare.

Pentru stabilirea admisibilității sesizării se impune a fi avute în vedere și dezlegările obligatorii anterioare ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, printr-o hotărâre prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sau printr-un recurs în interesul legii, cu privire la dispozițiile legale a căror interpretare se solicită, instanțele naționale având obligația de a verifica jurisprudența cu caracter obligatoriu a instanței supreme atât asupra problemelor de drept identice, cât și asupra celor similare, pentru a le respecta și a valorifica raționamentul juridic și argumentele care au stat la baza acestora, în situația în care, pentru identitate de rațiune, reperele de analiză stabilite își păstrează valabilitatea.

Dispozițiile art. 14 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cele ale articolului unic pct. I lit. A subpct. 1 și 3 din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, precum și cele ale art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, de la care art. 25 alin. (2) prevede o situație de excepție, aplicabilă pentru instituțiile din sistemul sanitar și de asistență socială și cele din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională, raportat la ordonatorul principal de credite, au fost interpretate cu caracter obligatoriu în cadrul mecanismelor de unificare a practicii judiciare, fiind dezlegate aspecte din perspectiva cărora nu se justifică intervenția suplimentară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin pronunțarea unei hotărâri prealabile.

Cu privire la dispozițiile art. 14 alin. (1) lit. a) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, articolului unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat, prin Decizia nr. 76 din 18 noiembrie 2024, în sensul că personalul care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase, prevăzut la articolul unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, salarizat potrivit anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, are dreptul la acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase de la 50% până la 75% din salariul de bază, prevăzut de art. 14 alin. (1) lit. a) din capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 și articolul unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, în baza buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 și Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, obligația stabilirii cuantumului concret al sporului pentru condiții deosebit de periculoase revenind ordonatorului de credite.

În considerentele acestei decizii, instanța supremă a avut în vedere dispoziții legale incidente și în prezenta sesizare, și anume: " 93. (...) conform art. 24 Legea-cadru nr. 153/2017, «Limita maximă a sporurilor, compensațiilor, indemnizațiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor și a altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în prezenta lege și în anexele nr. I-VIII», iar potrivit art. 25 alin. (2) din aceeași lege-cadru, «(2)Prin excepție de la prevederile alin. (1), pentru instituțiile din sistemul sanitar și de asistență socială și cele din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională, suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă și a indemnizațiilor lunare, după caz.» (...) 97. În temeiul art. 23 - Sporul pentru condiții de muncă - din Legea-cadru nr. 153/2017 a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 153/2018. 98. Conform art. 3 din acest act normativ, în aplicarea prevederilor art. 2 și 4 din Legea-cadru nr. 153/2017, «ordonatorii principali de credite iau măsurile necesare pentru conformarea prevederilor, astfel încât suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite, să nu depășească 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă și a indemnizațiilor lunare, după caz», iar potrivit art. 13 din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, «Sporurile