ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1847/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1847/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra cauzei civile de față,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de

25

aprilie

2008, pe rolul

Tribunalului Cluj,

reclamantele

I.M.V.M. și I.M.C.A. au chemat în judecată Primarul Municipiului Cluj-Napoca

și Municipiul Cluj-Napoca și au solicitat instanței ca, prin

hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea dispoziției din 26

martie 2008 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca.

Prin sentința civilă nr. 863 din 19 octombrie

2010, Tribunalul Cluj a admis acțiunea, a anulat dispoziția din 26 martie 2008 emisă

de Primarul Municipiului Cluj-Napoca și a dispus restituirea în natură în favoarea

reclamantelor a terenului în suprafață de 3100 mp din imobilul nr. top. T1 înscris

în CF nr. F1 Cluj-Napoca și nr. top. T2 înscris în CF nr. F2 Cluj-Napoca și acordarea

de măsuri reparatorii prin echivalent cu privire la dreptul de proprietate asupra

terenului în suprafață de 5165 mp și construcțiilor demolate din imobilul

nr. top. T1 înscris în CF nr. F1 Cluj-Napoca și nr. top. T2 înscris în CF nr.

F2 Cluj-Napoca sub formă de despăgubiri stabilite în condițiile legii speciale privind

regimul de stabilire și plată a drepturilor aferente imobilelor preluate în mod

abuziv, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Pârâții au fost obligați

să plătească reclamantelor suma de 3.300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul

a reținut că, din raportul de expertiză efectuat de expertul M.M.T., rezultă că,

din suprafața de 8265 mp a nr. top. T3, este liberă suprafața de 3100 mp, iar suprafața

de 5165 mp este ocupată de o parte din Liceul de Informatică, de o centrală de termică,

de o alee de circulație betonată și de porțiuni din grădinile împrejmuite

ale imobilelor cu frontul nordic la str. M.

În temeiul art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 3100 mp din imobilul

cu nr. top. T1 și nr. top. T2, iar pentru suprafața de 5165 mp și pentru construcțiile

demolate s-au stabilit despăgubiri în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Prin decizia civilă nr. 50/A/2010, Curtea de Apel

Cluj a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca,

precum și apelul declarat de pârâtul Municipiul Cluj-Napoca împotriva sentinței

civile nr. 863 din 19 octombrie 2010 a Tribunalului Cluj și a obligat apelanții

să plătească intimatei I.M.V.M. suma de 1.860 RON, cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunța această decizie, curtea de apel

a reținut că Statul Român a preluat prin expropriere suprafața de 6362 mp teren

din corpul funciar cu nr. top. T3 având suprafața de 8265 mp.

Chiar dacă Statul Român nu și-a înscris în cartea

funciară dreptul de proprietate cu titlu de expropriere, și parcela nou creată în

suprafață de 2562 mp a rămas înscrisă în favoarea proprietarei tabulare I.V., sunt

incidente dispozițiile art. 26 din Decretul-lege nr. 115/1938, ca o excepție

de la prevederile art. 17 din această lege.

Instanța a reținut că preluarea terenului

expropriat a fost dovedită cu actele de preluare, care se coroborează cu raportul

de expertiză tehnică judiciară și că nu se verifică susținerile apelanților

referitoare la existența unor rețele tehnico-edilitate de natură să împiedice restituirea

terenului menționat în hotărârea primei instanțe, tribunalul aplicând corect prevederile

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în ceea ce privește restituirea suprafeței

de 3100 mp.

Prin decizia civilă nr. 2222 din 27 martie 2012,

Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis recursurile declarate de Primarul Municipiului

Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca, a casat decizia civilă nr. 50/A/2010 a Curții

de Apel Cluj și a trimis cauza spre rejudecare instanței de apel.

Înalta Curte a reținut că imobilul cu

nr. top. T3 în suprafață totală de 8265 mp este situat în Cluj-Napoca, str.

C.T. cu ieșire la str. S.F.N. și parcelele cu nr. top. T1 și nr. top. T2 sunt parțial

ocupate de construcții edificate după expropriere și parțial libere.

Instanța de recurs a constatat că nu este

fondată susținerea privind preluarea de către Statul Român, prin Decretul de

expropriere nr. 194/1974 doar terenul în suprafață de 3100 mp aflat în proprietatea

reclamantelor.

Autoarea reclamantelor a deținut terenul de 8265

mp, din care suprafața de 2562 mp a fost expropriată prin Decretul nr. 918/1968

și cea de 3100 mp, prin Decretul nr. 194/1974, iar diferența de 2603 mp a fost preluată

de facto de Statul Român.

Înalta Curte a apreciat că situația de fapt nu

este pe deplin lămurită și, prin urmare, nu a putut verifica dacă în cauză s-a făcut

o aplicare corectă a art. 11 din Legea nr. 10/2001. Prin urmare, a decis că se impune

efectuarea unui nou raport de expertiză care să stabilească fără echivoc suprafața

de teren liberă, neafectată scopului exproprierii și care poate fi restituită în

natură.

Rejudecând cauza, prin

decizia civilă nr. 226A

din 11 decembrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a admis în parte apelul

declarat de pârâtul

Primarul

Municipiului Cluj Napoca și apelul declarat de pârâtul Municipiul Cluj-Napoca

împotriva sentinței civile nr. 863 din 19 octombrie 2010 a Tribunalului București

și a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a dispus restituirea

în natură, în favoarea reclamantelor, a terenului în suprafață de 2204 mp (P1

parcela cu nr. top. nou T4, în suprafață de 250 mp; P2 cu nr. top. nou T5,

în suprafață de 570 mp; P3 cu nr. top. nou T6, în suprafață de 801 mp;

P4 cu nr. top. nou T7, în suprafață de 583 mp) din imobilul cu nr. top. T1

din CF nr. F1 Cluj-Napoca și nr. top. T2 din CF nr. F2 Cluj-Napoca.

A dispus instituirea dreptului de servitute de

trecere auto și pietonal în favoarea fondului dominant P2 cu nr. top. nou T5

și fondul servit nr. top. T8 cu lățimea de 4,5 m și lungimea de 76,50

m.

A dispus măsuri reparatorii, în condițiile

Legii nr. 165/2013, în favoarea reclamantelor pentru terenul în suprafață de

6061 mp și construcțiile demolate, evidențiate în CF nr. F1 Cluj-Napoca,

nr. top. T1 și CF nr. F2 Cluj-Napoca.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței și a compensat în totalitate cheltuielile de judecată în apel.

Pentru a pronunța această decizie, instanța

de apel a avut în vedere următoarele considerente:

Prin decizia civilă nr. 2222 din 27 martie 2012

a Înaltei Curți, s-au dat dezlegări care trebuie urmate în rejudecarea cauzei,

potrivit dispozițiilor art. 315 C. proc. civ. Astfel, instanța de control judiciar

a statuat asupra suprafeței de teren expropriat, stabilind că întreaga suprafață

de teren de 8265 mp a fost preluată de Statul Român: suprafața de 2562 mp a fost

expropriată prin Decretul nr. 918/1968 și cea de 3100 mp, prin Decretul nr. 194/1974,

iar diferența de 2603 mp a fost preluată de facto de Statul Român.

Din raportul de expertiză efectuat de expertul

B.I., a rezultat că, din terenul înscris în CF nr. F1 Cluj, nr. top. T1, teren viran

în str. S.F.N. în suprafață de 2562 mp, expropriat în baza Decretului nr. 918/1968,

s-a folosit o suprafață de 1388 mp pentru scopul pentru care terenul a fost

expropriat, rămânând o suprafață de 1174 mp (250 mp+925 mp) teren liber care poate

fi restituit în natură.

Pentru terenul înscris în CF nr. F1 parcela cu

nr. top. T1 au formulat notificare reclamantele I.M.V.M. și I.M.C.A., în calitate

de moștenitoare ale defunctei I.V.

Expertul a propus restituirea parcelei de 250

mp, notată ca fiind parcela P1, și a parcelei de 925 mp, notată ca fiind parcela

P2, identificată în anexa 5. Din terenul înscris în CF nr. F2 nr. top. nou T2, în

suprafață de 5703 mp, s-a constatat că suprafața de 3777 mp s-a folosit pentru scopul

pentru care terenul a fost expropriat, iar suprafața ce se poate restitui este parcela

P3, de 801 mp, și parcela P4, în suprafață de 1125 mp.

Pentru terenul înscris în CF nr. F2 nr. top. T2

în suprafață de 5703 mp, a formulat notificarea I.M.V.M., de la care s-a și preluat

imobilul, în baza Decretului nr. 194/1974.

În plus, față de raportul de expertiză inițial

efectuat în fața primei instanțe, expertul a constatat că, între timp, pe parcela

P4 în suprafață de 1125 mp, parcela cu ieșire la C.T., se construia, în baza autorizației

de construire din 7 mai 2012, un „imobil de servicii medicale D+P+2E+E3 retras”,

beneficiar fiind SC N.G. SRL. Din planul de situație, rezultă că terenul ocupat

de construcția care se edifică este de 583 mp.

Din completarea la raportul de expertiză, a rezultat

că expertul a verificat dacă cele patru parcele propuse a fi restituite sunt traversate

de rețele subterane și s-a constatat că singura parcelă pe care se află o rețea

de canalizare este P2. S-a refăcut planul de situație cu propunere de dezmembrare,

iar potrivit acestuia, terenul neafectat de rețeaua de canalizare este în suprafață

de 570 mp, nr. top. T5 (în loc de 925 mp cât a propus inițial).

Întrucât P2 (identificată în raportul de expertiză

ca nr. top. T5) nu are ieșire la calea publică, s-a propus instituirea unei servituți

de trecere auto cu lățimea de 4,5 m și lungimea de 76,50 m în favoarea nr. top.

nou T5, fondul aservit fiind nr. top. T8 (terenul proprietatea Statului Român prin

expropriere).

Expertul a arătat că parcela P4, identificată

cu nr. top. nou T9, este parțial ocupată de clădirea edificată de SC N.G. SRL, (adică

suprafața de 584 mp cu front la str. C.T. de 13,98 m), căreia i s-a alocat nr. top.

nou T7 și a rămas neocupată suprafața de 542 mp, cu front la C.T. de 13,27 m.

După efectuarea cercetării la fața locului, curtea

de apel a constatat că parcela P4 este situată la ieșire pe C.T. Instanța de

apel a apreciat că terenul, în suprafață de 542 mp cu nr. top. T7 (din parcela P4),

care nu este ocupat de construcția edificată de SC N.G. SRL, nu poate fi restituit

deoarece accesul pietonal la Liceul de Informatică se făcea pe această alee. În

prezent, poarta liceului care asigura ieșirea în C.T. este închisă, dar intrarea

se continuă cu o alee betonată care duce spre intrarea principală a liceului.

Este reală susținerea reclamantelor că liceul

mai are o ieșire și pe str. M., care asigură accesul auto și pietonal, însă este

ieșirea secundară, împrejurare care rezultă și din modul în care este poziționat

liceul, cu intrarea principală spre str. C.T.

Prin urmare, reținând că exproprierea s-a

făcut pentru edificarea unui liceu care funcționează și în prezent și parte din

parcela P4 (în suprafață de 542 mp nr. top. T7) este afectată de detalii de sistematizare,

intrarea principală și curtea liceului, instanța de apel a concluzionat că

nu se poate dispune restituirea în natură a acestei suprafețe, potrivit dispozițiilor

art. 11 alin. (3) Legea nr. 10/2001 și ale art. 11 alin. (5) din H.G. nr. 250/2007.

Curtea de apel a apreciat că parte din parcela

P4 (nr. top. T10, în suprafață de 583 mp), care în prezent este ocupată de construcția

SC N.G. SRL, poate fi restituită în natură, pentru următoarele considerente: terenul

face parte din nr. top. T2 după cum rezultă din raportul de expertiză efectuat și

din planul de situație, nr. top. T11 este învecinat cu nr. top. T3; din raportul

de expertiză a rezultat că nr. top. T10 se suprapune parțial cu nr. top. T11.

Din raportul de expertiză, se constată că nr.

top. T11 și nr. top. T3 sunt învecinate și, prin Decretul de expropriere nr. 194/1974,

s-a expropriat de la A.E., C.I. și C.A. suprafața de 3738 mp, situată în str. C.T.

Prin dispoziția din 28 octombrie 2004, pârâtul

Primarul Municipiului Cluj-Napoca a restituit numiților A.E.C. și C.V.M. suprafața

de 1054 mp.

Ulterior, Municipiul Cluj-Napoca, printr-o acțiune

în partaj și rectificare, finalizată prin sentința civilă nr. 11544 din 13

decembrie 2005 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, a fost de acord să partajeze

nr. top. T11 în trei parcele: nr. top. T12 în suprafață de 748 mp, nr. top. T13

în suprafață de 1810 mp și nr. top. T14 în suprafață de 2087 mp. Primele două parcele

(748 mp+1810 mp) însumate reprezintă 2594 mp și, deși prin dispoziția de restituire,

numiților A.E. și C.V.M. li s-a restituit numai o suprafață de 1054 mp, pârâtul

Municipiul Cluj-Napoca a fost de acord cu validarea antecontractului încheiat între

A.E. și C.V.M. și SC R.I. SRL pentru suprafața de 2558 mp, și cu intabularea în

favoarea SC R.I. SRL a unei suprafețe mai mari decât suprafața restituită cu

aproximativ 1500 mp.

Municipiul Cluj administrează bunurile din domeniul

privat, însă modul în care a înțeles să dispună de imobilul învecinat celui din

litigiu nu poate fi invocat pentru a justifica faptul că nu pot fi restituite parcela

P1 și parte din parcela P4.

La data de 13 decembrie 2005, data efectuării

partajului parcelei cu nr. top. T11, pârâtul Municipiul Cluj-Napoca era proprietar

și al parcelei cu nr. top. T3 și, cum pentru această parcelă erau formulate notificări

din anul 2001, era obligat să verifice dacă cele două numere topografice se suprapun

sau nu.

Din schițele depuse, rezultă că nr. top. T12 în

suprafață de 748 mp, pentru care SC N.G. SRL a fost autorizat să construiască, a

aparținut Municipiului Cluj-Napoca înainte de partajul dispus prin sentința civilă

nr. 11544 din 13 decembrie 2005 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, întrucât

proprietarilor tabulari din CF nr. F3 Cluj li s-a atribut parcela cu nr. top. T14.

Curtea de apel a apreciat că sentința nr.

11544 din 13 decembrie 2005 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca nu este opozabilă

reclamantelor și a reținut că art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

permite restituirea în natură a terenului care nu mai este folosit pentru scopul

exproprierii.

Deși parcela în suprafață de 583 mp făcea parte

din curtea Liceului de Informatică și clădirea ocupă parțial și un teren de sport,

Primarul Municipiului Cluj-Napoca a apreciat că este teren liber și a emis autorizația

de construire, însă pentru un terț, nu pentru reclamante.

Potrivit art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001,

după depunerea notificării, unitatea deținătoare nu poate face nici un demers care

să vizeze înstrăinarea vreunui teren pentru care s-a formulat notificare, sub sancțiunea

nulității absolute.

Curtea de apel a considerat că, dacă apelantul

Primarul Municipiului Cluj-Napoca a emis autorizație de construire pentru parcela

în suprafață de 583 mp, rezultă că acesta a apreciat că parcela este liberă, în

accepțiunea Legii 10/2001. Întrucât sentința civilă nr. 11544 din 13 decembrie 2005

a Judecătoriei Cluj-Napoca nu este opozabilă reclamantelor și unitatea deținătoare

a apreciat că terenul este liber, curtea de apel a concluzionat că se impune restituirea

parcelei în suprafață de 583 mp în favoarea reclamantelor, în temeiul art. 11

alin. (3) coroborat cu art. 21 Legea nr. 10/2001.

Instanța de apel a arătat că are în vedere

suprafața globală a celor patru parcele propuse pentru restituire 250 mp+570 mp+801

mp+583 mp, adică 2205 mp, cu mențiunea instituirii dreptului de servitute de trecere

auto și pietonal în favoarea fondului dominant P2 cu nr. top. nou T5 (fondul aservit

având nr. top. T8, lățimea de 4,5 m și lungimea de 76,50 m.

În temeiul Legii nr. 165/2013, curtea de apel

a dispus acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantelor pentru terenul

în suprafață de 6061 mp, care nu a putut fi restituit în natură și pentru construcțiile

demolate, evidențiate în CF nr. F1 Cluj-Napoca, nr. top. T1 și CF nr. F2 Cluj-Napoca,

nr. top. T2.

Instanța de apel a mai reținut că, potrivit

actelor de la dosar, cheltuielile justificate de pârâții apelanți au fost în sumă

de 3.600 RON, onorariul expertului, iar cele justificate de reclamante, în sumă

de 3.660 RON, onorariul avocațial. Prin concluzii scrise, reclamantele au solicitat

și onorariul avocațial din recurs, însă curtea de apel a reținut că, fiind

admis recursul pârâților, nu pot fi acordate cheltuieli de judecată reclamantelor

pentru acea fază procesuală.

În temeiul art. 276 C. proc. civ., cheltuielile

de judecată au fost compensate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal au

declarat și motivat recurs reclamantele I.M.V.M. și I.M.C.A. și pârâții

Primarul Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca prin Primar.

de apel pentru următoarele motive, pe care le întemeiază pe prevederile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.:

a. Decizia civilă recurată încalcă prevederile

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată și ale art. 11 pct. 5 din H.G.

nr. 250/2007, precum și principiului prevalenței restituirii în natură prevăzut

de art. 2 al Legii nr. 165/2013, în ceea ce privește refuzul restituirii în natură

a suprafeței libere de 542 mp cu nr. top. nou T7, cu front la str. C.T. de 13,27

mp.

Art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 permite

refuzul restituirii suprafețelor de teren libere către persoanele îndreptățite

doar dacă acestea sunt afectate servituților legale sau altor amenajări de

utilitate publică. În accepțiunea art. 616 vechiul C. civ. din 1864, servitutea

locului înfundat era o astfel de servitute legală, dar ea nu se putea aplica unui

fond dominant care mai avea un alt acces la calea publică (cum este intrarea auto

și pietonală a Liceului de Informatică dinspre str. M., folosită și în prezent).

Curtea de Apel Cluj refuză restituirea în natură

a parcelei libere de 542 mp întrucât apreciază, contrar legii, că aceasta ar fi

afectată de detalii de sistematizare, deși reține că este vorba de o a doua cale

de acces spre liceu, doar pietonală, nefolosită de multă vreme întrucât s-a amenajat

o altă cale de acces la str. M. care permite și accesul auto, pe lângă cel pietonal.

Hotărârea instanței de apel este contrară spiritului Legii nr. 10/2001 cu modificările

ulterioare, care a prioritizat restituirea în natură a terenurilor de câte ori este

posibil, art. 10 alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 10/2001 republicată permițând

restituirea în natură inclusiv a terenurilor cu lucrări de investiții aprobate și

abandonate sau a terenurilor cu construcții autorizate care nu mai sunt necesare

unității deținătoare.

b. În ceea ce privește cheltuielile de judecată,

recurentele susțin că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu aplicarea

greșită a prevederilor art. 274 și art. 276 C. proc. civ. În opinia lor, instanța

de apel trebuia să acorde în parte cheltuielile de judecată în apel, recurs în primul

ciclu procesual și apel în rejudecare întrucât poziția procesuală a pârâtelor-apelante

era de respingere în integralitate a cererii introductive.

Cluj-Napoca susțin nelegalitatea deciziei pronunțate de curtea de apel,

pentru următoarele motive:

Numai terenul în suprafața de 3.800 mp a fost

preluat de Statul Român, în temeiul Decretului de expropriere nr. 194/1974 de la

numita I.M.V.M., cu plata despăgubirilor legale în suma de 8.550 RON, în vederea

construirii unui liceu de informatică.

Zona sistematizată nu cuprinde numai construirea

de imobile și drumuri de acces la acestea, ci, în mod obligatoriu și spații

care sunt necesare creării unui mediu ambiental acceptabil persoanelor care locuiesc

în imobilele din vecinătatea acestor zone. Nu este posibil ca o suprafața de teren

expropriată să fie ulterior integral ocupată numai cu clădiri definitive, pentru

buna exploatare a acestora fiind absolut necesare și alte elemente.

Dacă parcela P4 se restituie în natură, se desființează

atât zona verde aferentă liceului, cât și calea de acces acceptabilă la liceu (cea

din C.T.), întrucât calea de acces din str. M. este improprie, greu accesibilă,

îngustă și situată intre proprietăți particulare.

Mai mult, pentru imobilul situat în Cluj-Napoca,

pe str. M., de lângă calea de acces, există depusă notificare în baza Legii nr.

10/2001, iar în situația în care acest imobil ar fi restituit în natură, unitatea

de învățământ ar rămâne fără cale de acces. De asemenea, între marginea parcelei

P3 (nr. top.T2) și zidul ultimei clădiri (căminul aparținător liceului), expertul

nu respectă distanța de minim 3 m, așa cum prevăd normele în vigoare.

Pe terenul identificat ca fiind parcela P4 în

suprafața de 1125 mp, cu nr. top.T2, există o construcție în curs de execuție aparținând

SC N.G. SRL. Imobilul, conform documentației depuse pentru autorizare, se află amplasat

pe nr. top.T12, teren alăturat nr. top. T3, solicitat de reclamante, iar din reprezentarea

grafică rezultă ca aceste doua numere topografice se suprapun. Prin urmare, acest

teren nu poate fi restituit în natură.

De asemenea, sentința civilă nr. 11544 din 13

decembrie 2005 a Judecătoriei Cluj-Napoca nu poate fi ignorată, dată fiind suprapunerea

celor două numere topografice. Acordarea de măsuri reparatorii reclamantelor în

temeiul Legii nr. 165/2013 este singura soluție posibilă raportat la situația de

fapt existentă, iar singura suprafață de teren ce poate fi restituită în natură

reclamantelor este cea de 1000 mp, restituită prin dispoziția din 26 martie 2008

emisă de către Primarul Municipiului Cluj-Napoca.

Se arată, totodată, că parcelele P1, P2 și P3

se regăsesc în zona sistematizată, astfel încât nici acestea nu pot fi restituite

în natură.

Analizând decizia recurată în limita criticilor

formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul declarat de reclamante nu este fondat.

a. Recurentele critică decizia instanței

de apel în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 11 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001, art. 11 pct. 5 din H.G. nr. 250/2007, precum și la principiului

prevalenței restituirii în natură prevăzut de art. 2 al Legii nr. 165/2013,

susținând că această hotărâre nu este legală în ceea ce privește refuzul restituirii

în natură a suprafeței de 542 mp cu nr. top. nou T7.

Curtea de apel a apreciat că terenul, în suprafață

de 542 mp, cu nr. top. T7 (din parcela P4), care nu este ocupat de construcția edificată

de SC N.G. SRL, nu poate fi restituit în natură reclamantelor deoarece accesul pietonal

la Liceul de Informatică se făcea pe această alee. Cealaltă ieșire, de pe str. M.,

care asigură accesul auto și pietonal, este o ieșire secundară, împrejurare care

rezultă și din modul în care este poziționat liceul, cu intrarea principală spre

str. C.T.

Prin urmare, reținând că exproprierea s-a

făcut pentru edificarea unui liceu care funcționează și în prezent și că o parte

din parcela P4 (în suprafață de 542 mp, cu nr. top. T7) este afectată de detalii

de sistematizare, intrarea principală și curtea liceului, instanța de apel

a concluzionat că nu se poate dispune restituirea în natură a acestei suprafețe,

față de dispozițiile art. 11 alin. (3) Legea nr. 10/2001 și ale art. 11

alin. (5) din H.G. nr. 250/2007.

Înalta Curte apreciază că, raportat la situația

de fapt reținută și care nu mai poate fi reapreciată în calea de atac

a recursului, curtea de apel a făcut o corectă aplicare și interpretare a prevederilor

art. 11 alin. (3) Legea nr. 10/2001 și ale art. 11 alin. (5) din H.G. nr. 250/2007

în ceea ce privește cererea reclamantelor de restituire în natură a suprafeței

de 542 mp teren.

Prevederile art. 9 din Legea nr. 10/2001 consacră,

într-adevăr, regula instituită de acest act normativ, și care se regăsește și în

cuprinsul art. 1 și art. 7 din lege, constând în prevalența restituirii în natură

a imobilelor al căror regim juridic intră în sfera sa de reglementare. Același

principiu a fost reafirmat și prin Legea nr. 165/2013.

Însă, de la acest principiu al prevalenței restituirii

în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de stat în perioada de referință a

legii, sunt reglementate situații, în care, prin excepție, restituirea bunului nu

poate fi dispusă decât sub forma măsurilor reparatorii prin echivalent.

Una dintre aceste situații de excepție este cea

prevăzută de art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 potrivit cu care „în cazul

în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru

care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate

obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată

de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări

de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se

în echivalent”.

Punctul 10.3 din Normele metodologice de aplicare

unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007, prevede că sintagma

„amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale” are în vedere

acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele

de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, amenajări

de spații verzi, precum și grădini publice, urmând a fi avute în vedere, de la caz

la caz, atât servituțile legale cât și documentațiile de amenajare a teritoriului

și de urbanism.

Din perspectiva acestor norme legale, destinația

de intrare

principală și curte a liceului construit pe terenul expropriat

a suprafeței de

542 mp,

cu

nr. top. T7, parte din parcela numerotată cu P4,

probează existența unei amenajări afectată

unei folosințe generale, constituindu-se într-o utilitate publică care, în condițiile

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 împiedică restituirea în natură a respectivei

suprafețe de teren către reclamante.

Rațiunea modalităților de restituire prevăzute

de art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 este aceea de a asigura folosirea normală

a construcțiilor noi edificate pe terenurile ce au aparținut persoanelor îndreptățite

la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001. Din această perspectivă,

caracterul principal sau secundar al căii de acces aflate pe suprafața în litigiu

este lipsit de relevanță, interesând sub aspectul analizat numai împrejurarea

că pe suprafața de 542 mp se află două amenajări, drum de acces și curte

a liceului, care asigură folosirea normală a construcției edificate pe terenul

expropriat.

b. Critica privind soluția pronunțată

de instanța de apel în privința cheltuielilor de judecată este, de asemenea,

nefondată.

În opina recurentelor,

instanța de apel

trebuia să acorde în parte cheltuielile de judecată efectuate în apelul și

recursul din primul ciclu procesual, precum și pe cele efectuate în rejudecarea

cauzei în apel, în al doilea ciclu procesual, întrucât poziția procesuală a pârâtelor-apelante

era de respingere în integralitate a cererii introductive.

Nici aceste susțineri nu sunt fondate.

Temeiul acordării cheltuielilor de judecată îl

reprezintă, așa cum rezultă din cuprinsul art. 274 C. proc. civ., culpa procesuală.

Or, în primul ciclu procesual, prin decizia

nr. 2222 din 27 martie 2012, Înalta Curte a admis recursurile declarate de pârâții

Primarul Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca prin Primar, astfel

încât în acea fază de judecată nu există o culpă procesuală a pârâților care

să permită acordarea cheltuielilor de judecată efectuate de reclamante.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată

efectuate în apelul soluționat în primul ciclu procesual și în cel judecat

în urma trimiterii spre rejudecare, Înalta Curte constată că, din considerentele

deciziei recurate, rezultă că instanța de apel a avut în vedere, atunci când

a dispus compensarea cheltuielilor de judecată, atât cheltuielile efectuate de reclamante

în primul apel, cât și pe cele suportate de reclamante în cel de-al doilea

apel. Astfel, curtea de apel a reținut că reclamantele justifică un onorariu

de avocat de 3.660 RON, ce cuprinde onorariile avocațiale atât din primul,

cât și din al doilea apel.

Prin urmare, dispozițiile art. 274-art. 276

C. proc. civ. au fost corect aplicate de instanța de apel, critica formulată

de recurente sub acest aspect nefiind fondată.

de pârâții Primarul Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca prin Primar,

Înalta Curte reține următoarele:

Excepția nulității acestui recurs, invocată

de reclamante nu poate fi primită deoarece o parte din criticile formulate pot fi

încadrate, prin aplicarea prevederilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportate la art. 11

alin. (3) din Legea

nr. 10/2001.

Astfel, pârâții susțin că

suprafața de teren

de 583 mp, cu nr. top. nou T7, inclusă în P4, nu poate fi restituită în natură,

întrucât pe această suprafață se află o construcție autorizată, aparținând

SC N.G. SRL.

Susținerea este întemeiată.

Potrivit art.

11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001: „În

cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru

care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate

obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată

de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări

de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se

în echivalent”.

Prin urmare, existența unor construcții

noi, autorizate, pe terenul expropriat împiedică restituirea în natură a suprafeței

de teren pe care acestea se află, urmând ca, pentru respectivele suprafețe

de teren, măsurile reparatorii să se stabilească prin echivalent.

În cauză, construcția aflată pe terenul în

suprafață de

583

mp, cu nr. top. nou T7

a fost edificată în baza autorizației de construire din 7 mai 2012.

Prin sentința civilă nr. 11544 din 13

decembrie 2005 a Judecătoriei Cluj-Napoca, parcela cu nr. top. T11 a fost dezmembrată

în trei parcele. Pentru cea cu nr. top. nou T12, în suprafață de 748 mp, instanța

a dispus intabularea dreptului de proprietate în favoarea SC R.I. SRL.

Autorizația de construire din 7 mai 2012

a fost emisă pentru acest imobilul cu nr. top. nou T12.

Prin urmare, având în vedere faptul că autorizația

de construire a vizat imobilul cu nr. top. nou T12, iar notificările formulate de

reclamante au privit imobilul cu nr. top. T2, ținând seama de faptul că această

autorizație a fost emisă după ce, prin hotărâre judecătorească, s-a dispus

ca terenul pentru care a fost emisă să fie intabulat pe numele unei alte persoane,

iar nu pe cel al reclamantelor, împrejurarea că imobilul de la nr. top. nou T12

se suprapune peste o suprafață de teren rezultată în urma dezmembrării nr.

top. T2, nu poate atrage incidența în cauză a prevederilor art. 21 alin.

(5) din Legea nr. 10/2001.

Existența construcției autorizate împiedică,

date fiind prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură

către reclamante a suprafeței de 583 mp nr. top. nou T7.

Respingerea cererii de restituire în natură a

terenului menționat nu exclude însă accesul reclamantelor la beneficiul celorlalte

măsurii reparatorii prevăzute legislația în vigoare, în cadrul procedurii pe

care au declanșat-o prin formularea notificării în legătură cu imobilul ce le-a

aparținut.

Prin urmare, constatând că, în raport de situația

de fapt reținută, instanța de apel a făcut o greșită aplicare a prevederilor

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite

recursul declarat de pârâții Primarul Municipiului Cluj Napoca

și Municipiul Cluj Napoca, va modifică în parte decizia recurată, în sensul că va

înlocui măsura restituirii în natură a terenului în suprafață de 583 mp nr. top.

nou T7 cu măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 165/2013,

menținând restul dispozițiilor

deciziei recurate.

Prin recursul declarat, pârâți susțin

că n

umai

terenul în suprafața de 3800 mp a fost preluat de Statul Român, în temeiul Decretului

de expropriere nr. 194/1974 de la numita I.M.V.M., cu plata despăgubirilor legale

în suma de 8.550 RON, în vederea construirii unui liceu de informatică.

Critica nu poate fi primită.

Prin decizia civilă nr. 2222 din 27 martie 2012,

Înalta Curte a reținut că întreaga suprafață de teren de 8265 mp ce a aparținut

autoarei reclamantelor a fost preluată de Statul Român astfel: suprafața de 2562

mp a fost expropriată prin Decretul nr. 918/1968, cea de 3100 mp, prin Decretul

nr. 194/1974, iar diferența de 2603 mp a fost preluată de facto de Statul Român.

Față de prevederile art. 315 C. proc. civ.,

dezlegările date de instanța de recurs asupra suprafeței de teren care

a fost preluată de Statul Român din patrimoniul autoarei reclamantelor, nu mai pot

fi reanalizate de instanța de apel cu ocazia rejudecării cauzei, așa cum

în mod corect a reținut curtea de apel prin decizia recurată. Pe cale de consecință,

ele nu mai pot fi cenzurare nici pe calea recursului declarat împotriva hotărârii

pronunțate de instanța de apel.

Celelalte susțineri formulate de pârâți

vizând nerespectarea unei distanțe de minim 3 m între marginea parcelei P3

(nr. top. T2) și zidul ultimei clădiri, ori includerea parcelelor P1, P2 și P3 în

zona sistematizată nu pot fi analizate de instanța de recurs, ele reprezentând

simple afirmații, neargumentate juridic, care nu pot fi circumscrise niciunuia

dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului declarat

de pârâți.

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele

I.M.V.M. și I.M.C.A. împotriva deciziei civile nr. 226A din 11 decembrie 2013 a

Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Admite recursul declarat de pârâții Primarul municipiului

Cluj Napoca și Municipiul Cluj Napoca prin Primar împotriva aceleiași decizii.

Modifică în parte decizia recurată, în sensul

că înlocuiește măsura restituirii în natură a terenului în suprafață de 583 mp

nr. top. nou T7 cu măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 165/2013.

Menține restul dispozițiilor deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie

2014.