ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 25 septembrie 2024

Deliberând asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 19 din data de 30.01.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Vaslui a dispus, între altele, condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii pentru 3 ani după rămânerea definitivă a prezentei sentinței penale a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) din C. pen., respectiv de a alege și a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a exercita profesia de polițist.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) din C. pen., respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a alege, de a exercita profesia de polițist, pe toată durata executării pedepsei.

În temeiul art. 91 din C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe penale.

Pe durata termenului de supraveghere, condamnatul i s-a impus să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

S-a impus condamnatului obligația de a urma un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională.

Pe parcursul termenului de supraveghere condamnatului i s-a impus prestarea unei munci neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 zile lucrătoare în folosul S.C. B. S.R.L. sau DGASPC Vaslui.

A atras atenția inculpatului că în caz de nerespectare cu rea-credință a măsurilor de supraveghere, de neexecutare a obligațiilor impuse ori stabilite de lege sau de neîndeplinire integrală a obligațiilor civile stabilite prin hotărâre instanța va revoca suspendarea și va dispune executarea pedepsei.

În temeiul art. 274 din C. proc. pen., a obligat inculpatul A. la plata către stat a cheltuielilor judiciare în valoare de 2.594,92 RON, din care 594,92 RON pentru etapa urmăririi penale și 2.000 RON pentru etapa judecății.

De asemenea, a dispus condamnarea inculpatului C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art. 292 alin. (1) din C. pen.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii pentru 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe penale a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) din C. pen., respectiv de a alege și a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) din C. pen., respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a alege, pe toată durata executării pedepsei.

În temeiul art. 91 din C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe penale.

Pe durata termenului de supraveghere, condamnatului i s-a impus să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

A impus condamnatului obligația de a urma un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională;

Pe parcursul termenului de supraveghere condamnatului i s-a impus prestarea unei munci neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 zile lucrătoare în folosul S.C. B. S.R.L. sau DGASPC Vaslui.

A atras atenția inculpatului că în caz de nerespectare cu rea-credință a măsurilor de supraveghere, de neexecutare a obligațiilor impuse ori stabilite de lege sau de neîndeplinire integrală a obligațiilor civile stabilite prin hotărâre instanța va revoca suspendarea și va dispune executarea pedepsei.

În temeiul art. 274 din C. proc. pen., a obligat inculpatul C. la plata către stat a cheltuielilor judiciare în valoare de 2.594,92 RON, din care 594,92 RON pentru etapa urmăririi penale și 2.000 RON pentru etapa judecății.

A fost menționată calea de atac a apelului în termen de 10 zile de la comunicarea sentinței și pronunțarea acesteia la data de 30.01.2023, prin punerea minutei la dispoziția inculpatului și a procurorului, prin mijlocirea grefei instanței.

Împotriva sentinței penale nr. 19 din data de 30.01.2023, pronunțate de Tribunalul Vaslui în dosarul nr. x/2016 au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași și inculpații A. și C..

Prin decizia penală nr. 281 din 14 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - ST Iași împotriva sentinței penale nr. 19 din data de 30.01.2023, pronunțate de Tribunalul Vaslui, în dosarul nr. x/2016.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul procurorului au rămas în sarcina statului.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-au admis apelurile formulate de inculpații A. și C. împotriva sentinței penale nr. 19 din data de 30.01.2023, pronunțate de Tribunalul Vaslui în dosarul nr. x/2016, pe care a desființat-o integral, doar în privința acestor inculpați.

Rejudecând cauza:

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a încetat procesul penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, cu privire la inculpatul A. cetățean român, fără antecedente penale, sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a încetat procesul penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, cu privire la inculpatul C. cetățean român, fără antecedente penale, sub aspectul infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 292 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale, al judecății în primă instanță și al apelului în privința inculpaților au rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelurile inculpaților au rămas în sarcina statului.

Împotriva deciziei penale nr. 281 din 14 martie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat cerere de recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași.

Prin motivele formulate s-a solicitat, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., admiterea în principiu a recursului în casație, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen.

S-a apreciat că în cauză este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., respectiv că "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal" privindu-i pe inculpații A. și C., sub aspectul încetării greșite a procesului penal.

Dezvoltarea motivului de recurs în casație:

S-a considerat că instanța a procedat în mod greșit apreciind ca obligatorie aplicarea în cauză a interpretării date de considerentele hotărârii prealabile nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prevederilor privind prescripția răspunderii penale, ca lege mai favorabilă, fără a avea în vedere că și în cazul prescripției răspunderii penale, principiul supremației dreptului Uniunii Europene impune instanței naționale să asigure efectul deplin al cerințelor acestui drept, lăsând neaplicată, dacă este necesar, din oficiu, orice reglementare sau practică națională, chiar și ulterioară, care este contrară unei dispoziții de drept al Uniunii.

În consecință, pentru respectarea acestui principiu, având în vedere că infracțiunile ce fac obiectul cauzei fac parte categoria infracțiunilor de corupție și infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție, instanța trebuia să facă aplicarea prevederilor privind prescripția răspunderii penale. în interpretarea dată prin prisma jurisprudenței CJUE.

În acest sens, s-au avut în vedere următoarele argumente:

Dând efect direct deciziei MCV 928/2006 în interpretarea dată de Curtea Europeană de Justiție, prin ordonanța Curții Europene de Justiție pronunțată la data de 09 ianuarie 2024 în cauza C-131/23, ce vizează o sesizare a Curții de Apel Brașov, într-o cauză referitoare la infracțiuni de corupție și infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție (par. 16 din cauza mai sus menționată). S-a considerat că se impune lăsarea neaplicată a deciziei nr. 67/2022 a ICCJ, aceasta fiind de natură a genera un risc sistemic de impunitate în cazurile de infracțiuni de corupție și infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție, în condițiile în care aceasta decizie permite repunerea în discuție, inclusiv în cadrul unor căi de atac îndreptate împotriva unor hotărâri definitive, a întreruperii termenului de prescripție a răspunderii penale. în astfel de procese prin acte de procedură intervenite înainte de o asemenea invalidare, această repunere în discuție trebuind considerată ca fiind de natură să compromită supremația, unitatea și efectivitatea dreptului Uniunii în sensul jurisprudenței din cauzele Euro Box Promotion și C-107/23

Din ordonanța 131/23 a CJUE rezultă din par. 74 faptul că "Obiectivele de referință enunțate în anexa la Decizia 2006/928 sunt formulate în termeni clari și preciși și nu sunt însoțite de nicio condiție, astfel încât ele au efect direct (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 decembrie 2021, Euro Box Promotion și alții (...) punctul 253.

Din paragraful 84 din aceeași ordonanță rezultă faptul că ținând seama de necesara punere în balanță a standardului național de protecție referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior), pe de o parte și a dispozițiilor Deciziei 2006/928, pe de altă parte, aplicarea de către o instanță națională a standardului menționat pentru a repune în discuție întreruperea termenului de prescripție a răspunderii penale prin acte de procedură intervenite înainte de 25 iunie 2018, data publicării deciziei Curții Constituționale, trebuie considerată ca fiind de natură să compromită supremația, unitatea și efectivitatea dreptului Uniunii, în sensul jurisprudenței stabilite prin Hotărârea CJUE din 24 iulie 2023 pronunțată în cauza C-107/23

Din par. 85 al aceleiași ordonanțe rezultă faptul că este necesar să se considere faptul că instanțele naționale, nu pot, în cadrul procedurilor jurisdicționale prin care se urmărește sancționarea pe plan penal a infracțiunilor de corupție, să aplice standardul național de protecție referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, pentru a repune în discuție întreruperea termenului de prescripție a răspunderii penale prin acte de procedură intervenite înainte de 25 iunie 2018, data publicării deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale fiind indicată jurisprudență în acest sens și anume Hotărârea CJUE din 24 iulie 2023 pronunțată în cauza C-107/23.

În preambulul ordonanței din 09 ianuarie 2024 pronunțată în cauza C-131/23 se face referire la "efectul direct al obiectivelor de referință-obligația de a lupta împotriva corupției în general" Considerăm faptul că infracțiunile asimilate infracțiunilor de corupție precum abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 13

2

din Legea 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. ce fac obiectul cauzei, intră sub incidența dreptului Uniunii Europene, întrucât România s-a obligat să le combată prin tratatele la care a devenit parte odată cu aderarea la Uniunea Europeană. De asemenea, sintagma "corupție în general" trebuie să se refere la toate activitățile prin care a fost posibilă săvârșirea de infracțiuni pe care România s-a obligat să le sancționeze prin aderarea la Uniunea Europeană și prin semnarea MCV. Indiferent de încadrarea juridică dată acestor fapte în dreptul intern, noțiunea de corupție în general fiind o noțiune autonomă, CJUE neputând să se refere expres la infracțiuni din dreptul intern ci doar la noțiunile din dreptul european, astfel că instanțele naționale pot aprecia că în această noțiune intră și infracțiunile asimilate celor de corupție prevăzute de Legea 78/2000.

Infracțiunile asimilate infracțiunilor de corupție precum abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, ce au făcut obiectul cauzei, intră sub incidența dreptului Uniunii Europene, astfel cum reiese și din jurisprudență ICCJ, respectiv din decizia penală nr. 41 din 7 aprilie 2022, emisă de ICCJ - Completul de 5 Judecători, în dosarul penal nr. x/2018, definitivă.

S-a arătat că termenul de prescripție în cazul fiecărei infracțiuni din cele reținute în actul de sesizare în sarcina fiecărui inculpat este de 8 ani, deoarece pedepsele prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni sunt mai mari de 5 ani, dar nu depășesc 10 ani (art. 154 lit. c) din C. pen.).

Dacă acest termen de 8 ani începe să curgă de la 21.03.2018 (momentul îndeplinirii în cauză a ultimului act de procedură anterior pronunțării primei decizii a CCR), este evident că în cauză nu a intervenit prescripția răspunderii penale.

În prezenta cauză au fost îndeplinite numeroase acte de întrerupere a cursului termenului general de prescripție în conformitate cu legea în vigoare la data faptelor, precum și cu legea în vigoare până la apariția Deciziilor CCR nr. 297 publicată în 26 aprilie 2018 și respectiv nr. 358 publicată în 09.06.2022. De exemplu, în cauză s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale la data de 22.01.2016, față de A. și la data de 18.01.2016 față de C., trimiterea în judecată a inculpaților prin rechizitoriul din 08.03.2016, prin aceste acte fiind întreruptă prescripția răspunderii penale, conform dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii actelor.

Termenul general de prescripție este de 8 ani pentru infracțiunile de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 și cumpărare de influență prev. de art. 292 din C. pen.

Termenul special de prescripție prevede depășirea termenului general cu încă o dată (art. 155 alin. (4), ajungându-se astfel la un termen de prescripție maxim de 16 ani pentru infracțiunile de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 și cumpărare de influență, prev. de art. 292 din C. pen., termen ce nu s-a împlinit în cauză, faptele fiind comise în august 2015.

Față de aspectele menționate, s-a apreciat că în cauză nu se impunea constatarea încetării procesului penal motivat de împlinirea termenului general de prescripție, întrucât, dând prevalență principiului supremației dreptului Uniunii Europene, instanța trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., privind întreruperea cursului prescripției răspunderii penale prin acte de procedură care au fost comunicate suspecților/inculpaților în cauză și să constate că termenul de prescripție specială nu s-a împlinit în prezenta cauză.

În temeiul dispozițiilor art. 448 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. și art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului în casație și casarea deciziei penale nr. 281/14.03.2024 pronunțate în apel de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, cu privire la soluția de încetare a procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., față de inculpații A. și C. pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., în ceea ce îl privește pe primul inculpat și cumpărare de influență prev. de art. 292 alin. (1) din C. pen., în ceea ce îl privește pe cel de-al doilea inculpat.

Au fost formulate concluzii scrise din partea intimatului C. prin care a solicitat respingerea cererii de recurs în casație și menținerea deciziei penale atacate, apreciind că în cazul său s-a împlinit termenul de prescripție de 8 ani, prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., cum în mod corect a stabilit instanța de apel în decizia recurată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub numărul de dosar x/2023

Prin încheierea din 05 iunie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2023, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași împotriva deciziei penale nr. 281 din 14 martie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori și trimisă cauza, în vederea judecării recursului în casație, la completul C3, în compunere de 3 judecători.

Înalta Curte a apreciat că, din perspectiva formalismului unei cereri de recurs în casație, se constată că cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași îndeplinește formal cerințele prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., astfel că aspectele invocate în sensul constatării greșitei aplicări a legii, respectiv a soluției prin care s-a constatat împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale și s-a dispus încetarea procesului penal în temeiul art. 16 lit. f) din C. proc. pen. față de inculpații A. și C. pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., în ceea ce îl privește pe primul inculpat și cumpărare de influență, prev. de art. 292 alin. (1) din C. pen., în ceea ce îl privește pe cel de-al doilea inculpat, prezintă aparența de sustenabilitate a cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. și pot fi analizate prin prisma acestuia într-o etapă procesuală distinctă de cea reglementată prin dispozițiile art. 440 din C. proc. pen., respectiv cea a judecății pe fond a recursului în casație.

Examinând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 05 iunie 2024, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., procurorul susținând, în esență, că "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal" privindu-i pe inculpații A. și C., sub aspectul încetării greșite a procesului penal.

Faptele reținute în sarcina inculpaților constau, în esență, în aceea că:

- inculpatul A., la data de 27.08.2015, încălcându-și atribuțiile de serviciu, în calitate de agent de poliție în cadrul Biroului Rutier Vaslui, a aplicat contravenientului D. sancțiunea contravențională principală a amenzii în cuantum mai mic, respectiv de 200 RON, pentru săvârșirea abaterii contravenționale constând în inexistența unei polițe de asigurare auto valabile pentru autoturismul cu numărul de înmatriculare VS.73. MYC, fără a aplica sancțiunile contravenționale complementare constând în ridicarea plăcuțelor de înmatriculare și respectiv în reținerea certificatului de înmatriculare ale autovehiculului, prin această încălcare a atribuțiilor de serviciu ale agentului constatator cauzându-se atât o pagubă în patrimoniul Primăriei Vaslui (reprezentată de diferența dintre minimul special prevăzut de lege pentru contravenția săvârșită și cuantumul amenzii aplicate contravenientului), cât și o vătămare a intereselor legitime ale Inspectoratului de Poliție Județean Vaslui și obținându-se, totodată, atât un folos patrimonial (reprezentat de diferența dintre minimul special prevăzut de lege pentru contravenția săvârșită și cuantumul amenzii aplicate contravenientului), cât și un folos nepatrimonial necuvenit, constând în neaplicarea sancțiunilor contravenționale complementare reprezentate de ridicarea plăcuțelor de înmatriculare și respectiv în reținerea certificatului de înmatriculare ale autovehiculului pentru contravenientul D.;

- inculpatul C., la data de 06.08.2015, a dat inculpatului E. o pereche de pantaloni pentru uniforma de polițist și mai multe cămăși, folos pe care inculpatul C. i l-a remis inculpatului E., prin intermediul unui angajat al S.C. F. S.R.L. Huși, respectiv martorul G., pentru ca inculpatul E. să determine pe lucrătorul de poliție judiciară din cadrul Poliției Orașului Târgu Bujor (un polițist pe nume "H.", asupra căruia inculpatul E. lasă să se creadă, la data de 14.08.2015, că ar avea influență) să urgenteze îndeplinirea unui act ce intra în îndatoririle sale de serviciu, respectiv să soluționeze cu celeritate un dosar penal în care C. era cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de disp. art. 335 alin. (2) C. pen.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În cauza de față, cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. evocat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași este incident atunci când, în raport de actele și lucrările existente la dosar la data pronunțării hotărârii definitive, se constată reținerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acțiunii penale, prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., și, în temeiul acestuia, pronunțarea unei soluții nelegale de încetare a procesului penal.

În aceste coordonate, se constată că motivul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, valorificat de către instanța de apel, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripției răspunderii penale.

Inculpatului A. i-a fost imputată infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen., faptă sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 ani și 8 luni la 9 ani și 4 luni.

Inculpatului C. i-a fost imputată săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, prev. de art. 292 alin. (1) din C. pen., faptă sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.

Astfel, Înalta Curte reține, în acord cu instanța de apel, în decizia recurată, că infracțiunile de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu ref. la art. 297 alin. (1) din C. pen. și respectiv cumpărare de influență, prev. de art. 292 alin. (1) din C. pen., au fost săvârșite la data de 27.08.2015 și respectiv 06.08.2015, date de la care curge termenul general de prescripție, care este de 8 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., prin raportare la limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, respectiv pedeapsa închisorii de la 2 ani și 8 luni la 9 ani și 4 luni (abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu ref. la art. 297 alin. (1) din C. pen.), respectiv de la 2 la 7 ani (cumpărare de influență, prev. de art. 292 alin. (1) din C. pen.).

Se constată, în aceste condiții, că, în mod corect, curtea de apel a reținut că termenul de prescripție de 8 ani, calculat prin raportare la durata termenului general de prescripție prev. de art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., raportat la limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru cele două infracțiuni, a început să curgă de la data de 27.08.2015 și respectiv 06.08.2025 și s-a împlinit la data de 26.10.2023 și respectiv 05.10.2023, impunându-se soluția încetării procesului penal declanșat împotriva inculpaților, în baza dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., în condițiile în care inculpații au precizat că nu solicită continuarea procesului penal.

În concret, instanța de apel a reținut, cu referire la art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. și art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen., interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 și Decizia nr. 67/25.10.2022 a I.C.C.J., încetarea procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Aplicând aceste considerații în cauza de față, Curtea de Apel a constatat că nu se poate reține existența unei incompatibilități între jurisprudența comunitară și aplicarea legii penale mai favorabile în materie de prescripție a răspunderii penale ca urmare a evaluării incidenței art. 155 alin. (1) din C. pen. în interpretarea Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022.

În conformitate cu decizia nr. 37 in 17 iunie 2024, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în dosarul nr. x/2024, publicată pe 18 iulie 2024 în Monitorul Oficial, instanțele de judecată nu pot lăsa neaplicată dezlegarea chestiunii de drept privitoare la aplicarea principiului mitior lex în materia întreruperii cursului prescripției răspunderii penale, dată prin Decizia nr. 67/2022 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în limitele rezultate din hotărârea CJUE pronunțată în cauza C-107/23 PPU (limite prevăzute în dispozitivul hotărârii la pct. 1 teza a II-a).

Or, aplicarea de către instanțe a unor concepte abstracte, neclarificate în lege, cu conținut imprecis, pentru a lăsa neaplicate decizii naționale obligatorii care interpretează și fac aplicabile norme de drept intern, integrate în ordinea constituțională din România și în acord cu exigențele impuse de art. 7 din Convenția europeană a drepturilor omului, este de natură a încălca principiul legalității incriminării și pedepsei, așa cum este garantat de art. 7 din Convenție.

Astfel, s-a statuat că legea penală mai favorabilă trebuie aplicată uniform, indiferent de natura infracțiunii, asigurând astfel respectarea drepturilor fundamentale. În caz contrar, un tratament juridic diferențiat în funcție de natura infracțiunii ar crea discriminări și inegalități. Înalta Curte a subliniat că neaplicarea Deciziei 67/2022 ar duce la încălcarea dreptului fundamental la legalitatea incriminării și pedepsei, ceea ce contravine statului de drept.

Pentru aceste considerente, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași împotriva deciziei penale nr. 281 din data de 14 martie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Potrivit art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 200 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași împotriva deciziei penale nr. 281 din data de 14 martie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 200 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 septembrie 2024.