ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 25 aprilie 2024

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, în majoritate, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 103 din data de 03.04.2023, pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr. x/2019, între altele, s-au dispus următoarele:

I. În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Suceava, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., i s-a impus inculpatului să execute următoarele obligații: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a stabilit ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Vatra Moldoviței sau în cadrul Primăriei Vama, pe o perioadă de 90 de zile.

Un exemplar al prezentei sentințe, s-a stabilit a se comunica Serviciului de Probațiune Suceava.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere, în caz de neexecutare a obligațiilor impuse ori stabilite de lege, în caz de neîndeplinire integrală a obligațiilor civile stabilite prin hotărâre, afară de cazul în care dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească, precum și în caz de săvârșirea a unei noi infracțiuni.

II. În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Suceava, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., i s-a impus inculpatului să execute următoarele obligații: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a stabilit ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Vatra Moldoviței sau în cadrul Primăriei Vama, pe o perioadă de 90 de zile.

Un exemplar al prezentei sentințe, s-a stabilit a se comunica Serviciului de Probațiune Suceava.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere, în caz de neexecutare a obligațiilor impuse ori stabilite de lege, în caz de neîndeplinire integrală a obligațiilor civile stabilite prin hotărâre, afară de cazul în care dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească, precum și în caz de săvârșirea a unei noi infracțiuni.

În temeiul art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1), art. 397 alin. (1) C. proc. pen., s-a luat act că persoana vătămată Comuna Vatra Moldoviței nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Pentru a pronunța această sentință, analizând probatoriul administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, inclusiv prin raportare la apărările formulate, instanța de fond a reținut, în esență, că inculpatul A. în calitate de conducător al autorității contractante - primar al Comunei Vatra Moldoviței, a încheiat Contractul de furnizare produse nr. 7110/02.08.2016, între Primăria Comunei Vatra Moldoviței și S.C. C. S.R.L., prin care a achiziționat direct, fără respectarea legislației privind atribuirea contractelor de achiziție publică, mobilierul pentru căminele culturale din comunele C. și Ciumârna, având o valoare totală de 200.000 RON, valoare ce depășește pragul de 30.000 euro, prevăzut de art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, încălcând prin aceasta prevederile art. 18 alin. (1) coroborate cu art. 20 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, care indică care sunt procedurile de atribuire a contractului de achiziție publică în astfel de situații, respectiv licitația deschisă, licitația restrânsă sau cererea de oferte, producând prin aceasta un prejudiciu în valoare de 106.075 RON ce constă în diferența dintre valoarea de piață a produselor achiziționate de către Primăria comunei Vatra Moldoviței, obținută prin compararea mai multor oferte și prețul plătit pentru aceste produse către societatea S.C. C. S.R.L..

S-a considerat că inculpatul A. are calitatea de subiect activ circumstanțiat al infracțiunii de abuz în serviciu, acesta fiind validat în calitate de primar al Comunei Vatra Moldoviței prin încheierea civilă nr. 403 din 22.06.2016, pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr. x/2016, deținând astfel calitatea de funcționar public în accepțiunea art. 175 C. pen.

Sub aspectul laturii obiective, s-a considerat că elementul material este reprezentat de îndeplinirea unui act în mod defectuos - prin încălcarea legii (așa cum această interpretare a fost stabilită de instanța de contencios constituțional), defectuozitatea putând privi conținutul, forma sau întinderea îndeplinirii, momentul efectuării, condițiile de efectuare a actului.

În concret, prin acțiunile sale premergătoare încheierii Contractului de furnizare produse nr. 7110/02.08.2016, între Primăria Comunei Vatra Moldoviței și S.C. C. S.R.L., inculpatul a încălcat condițiile legale prevăzute de legislația primară în ceea ce privește procedura necesară în vederea atribuirii contractului de achiziție publică, fiind încălcate astfel condițiile de încheiere a actului juridic.

Totodată, s-a considerat că, în cauză, este realizată și condiția existenței unei vătămări a drepturilor sau intereselor legitime ale persoanei vătămate Comuna Vatra Moldoviței, de natură a justifica aplicarea unei pedepse penale, iar nu a unei simple abateri disciplinare sau sancțiuni administrative/pecuniare, atât timp cât prejudiciul creat este unul de mare întindere, prețurile convenite la momentul încheierii Contractului de furnizare produse nr. 7110/02.08.2016 între Primăria Comunei Vatra Moldoviței și S.C. C. S.R.L., fiind aproape duble față de toate celelalte oferte comunicate de celelalte societăți în cursul urmăririi penale.

S-a apreciat că urmarea imediată a infracțiunii comise de inculpatul A. constă într-o pagubă creată persoanei vătămate Comuna Vatra Moldoviței, urmare a faptului că prețul convenit prin contract era net superior prețului de pe piața concurențială.

Totodată, s-a reținut că legătura de cauzalitate este dovedită prin aceea că, în lipsa încheierii Contractului de furnizare produse nr. 7110/02.08.2016 cu societatea S.C. C. S.R.L. în condițiile stipulate în cuprinsul acestui act juridic, paguba pentru persoana vătămată Comuna Vatra Moldoviței nu ar mai fi existat.

Sub acest aspect, s-a arătat că, în măsura în care ar fi fost respectate procedurile de atribuire a contractului de achiziție publică, valoarea totală a contractului ar fi fost net inferioară celei stipulate în cuprinsul Contractului de furnizare produse nr. 7110/02.08.2016, tocmai această diferență stând la baza încălcării prevederilor legale incidente.

Așadar, s-a apreciat că infracțiunea comisă de inculpatul A. îmbracă forma infracțiunii consumate, urmarea imediată fiind deja produsă.

În ceea ce privește latura subiectivă, instanța de fond a reținut că fapta a fost săvârșită de inculpatul A. cu intenție indirectă, conform art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen., acesta neurmărind o încălcare a relațiilor sociale privind buna desfășurare a relațiilor de serviciu, acceptând, în schimb, riscul producerii acesteia ca urmare a încheierii Contractului de furnizare produse nr. 7110/02.08.2016 cu societatea S.C. C. S.R.L. în afara cadrului normativ imperativ legal.

La individualizarea pedepsei principale stabilită în sarcina inculpatului A., instanța de fond a avut în vedere limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., respectiv închisoarea de la 2 la 7 ani, fără ca în cauză să fie incidente cauze de reducere sau de majorare a limitelor legale de incriminare.

Pornind de la aceste limite, instanța de fond a stabilit pedeapsa concretă aplicată având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen.

Astfel, referitor la gravitatea infracțiunii, respectiv împrejurările, modul de comitere, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul și scopul săvârșirii infracțiunii, instanța de fond a reținut că infracțiunea săvârșită de inculpatul A. prezintă un grad de pericol social abstract sporit, urmarea imediată, constând în încălcarea relațiilor care asigură buna desfășurare a relațiilor de serviciu fiind realizată.

S-a apreciat că prezintă importanță și încălcarea obiectului juridic adiacent al infracțiunii, constând în relațiile sociale privind ocrotirea patrimoniului, în urma comiterii infracțiunii de către inculpatul A. rezultând un prejudiciu în patrimoniul persoanei vătămate Comuna Vatra Moldoviței însemnat, prețurile avute în vedere la momentul încheierii contractului de furnizare cu societatea S.C. C. S.R.L. fiind aproape duble ca valoare față de prețurile existente pentru aceeași comandă pe piața liberă concurențială.

S-a considerat că gravitatea concretă a infracțiunii comise de inculpatul A. rezultă și din aceea că acesta, personal, a procedat la întocmirea unui număr relativ ridicat de acte premergătoare încheierii contractului de achiziție publică, semnând personal invitația adresată societății S.C. C. S.R.L., adresa comunicată Ocolului Silvic Vama cât și raportul de specialitate la proiectul de hotărâre privind alocarea de masă lemnoasă în vederea confecționării de mobilier la căminele culturale din C. și Ciumârna, com. Vatra Moldoviței, cunoscând faptul că modalitatea de achiziție publică aleasă - achiziția directă, nu este posibilă prin raportare atât la obiectul contractului de achiziție publică cât și la valoarea acestuia.

Prima instanță a reținut că nu se poate face abstracție nici de demersurile efectuate de inculpat pentru atribuirea, în mod direct, a contractului de furnizare în favoarea societății S.C. C. S.R.L., acesta depunând toate diligențele necesare pentru ca actul juridic să fie încheiat cu această societate, între reprezentantul acesteia și inculpat existând vechi legături de prietenie (martorul D., reprezentantul societății S.C. C. S.R.L., indicând în mod expres că îl cunoaște pe tatăl inculpatului de peste 30 de ani).

Așa fiind, s-a reținut că prezintă importanță depoziția martorului D., reprezentantul societății S.C. C. S.R.L., care a indicat, cu ocazia audierii sale, faptul că inculpatul A., împreună cu alte două persoane, s-au deplasat personal în mun. Botoșani, ocazie cu care s-au purtat discuții cu privire la confecționarea mobilierului pentru cele două cămine culturale. Or, chiar anterior momentului demarării procedurii de achiziție publică, s-a constatat că a existat o înțelegere prealabilă cu referire la atribuirea directă a contractului, inculpatul A. depunând diligențele necesare pentru ca tocmai societatea S.C. C. S.R.L. să execute lucrările de confecționare a mobilierului.

S-a mai reținut că, la stabilirea gravității concrete și abstracte a infracțiunii, prezintă relevanță și faptul că întreaga procedură premergătoare încheierii contractului de achiziție publică a fost subsumată înțelegerii prealabile dintre inculpatul A. cu martorul D.. În acest sens, s-a constatat că, deși invitația oficială adresată societății S.C. C. S.R.L. a fost pentru data de 09.06.2016, orele 14, procesul-verbal de negociere a fost încheiat la data de 09.05.2016, la doar patru zile de la momentul la care a fost întocmit referatul de necesitate nr. 4544 din 05.05.2016.

Însă, chiar dacă încălcarea relațiilor de serviciu a avut o mare întindere din punct de vedere juridic, instanța de fond a apreciat, totuși, ca fiind important pentru stabilirea gravității faptei, și faptul că cele 315 scaune și 80 de mese au fost în mod concret finalizate și livrate, acestea mobilând cele două cămine culturale din satele C. și Ciumârna, com. Vatra Moldoviței.

Or, chiar dacă există un prejudiciu însemnat determinat de modalitatea de încheiere a contractului de achiziție publică, cu toate acestea locuitorii celor două sate nu au fost privați de utilizarea acestor piese de mobilier, paguba rezultând doar din diferența însemnată dintre valoarea achitată pentru mobiliere față de prețurile existente pe piața liberă concurențială.

Gravitatea faptei trebuie analizată și prin prisma intervalului de timp scurs de la momentul consumării infracțiunii și până la momentul pronunțării unei soluții în cauză, odată cu trecerea timpului această gravitate diminuându-se treptat. Or, s-a considerat că trebuie avut în vedere, la acest moment procesual, că intervalul de timp în care inculpatul a fost urmărit penal și, ulterior, judecat este de aproximativ 7 ani.

Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv conduita adoptată după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, natura și frecvența antecedentelor penale, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, s-a reținut că inculpatul A. nu a avut o atitudine cooperantă pe parcursul procedurilor desfășurate împotriva acestuia, uzând de dreptul la tăcere, fără însă ca această împrejurare să poată fi folosită împotriva acestuia la stabilirea imputației penale și a cuantumului pedepsei.

Referitor la natura și frecvența antecedentelor penale, s-a reținut că, potrivit fișei de cazier judiciar, inculpatul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii.

Totodată, instanța de fond a reținut că inculpatul este în vârstă de 45 de ani, căsătorit, are studii superioare și ocupă funcția de primar al Comunei Vatra Moldovița.

În raport de cele expuse anterior, față de modalitatea de comitere a faptei, valoarea ridicată a prejudiciului produs, în raport și de intervalul de timp scurs de la momentul comiterii faptei, față de circumstanțele personale ale inculpatului, s-a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată către minimul intervalului prevăzut de lege.

Față de toate aceste considerente, constatând că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către acesta, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., cuantum suficient pentru realizarea funcției de constrângere, exemplaritate și reeducare.

În privința pedepselor complementare, s-a reținut că, în raport cu infracțiunea comisă, inculpatul nu poate fi demn de ocuparea unei funcții care implică exercițiul autorității de stat și nici de a candida pentru vreo funcție în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice.

În privința pedepselor accesorii instanța de fond a reținut că, potrivit art. 65 alin. (1) C. pen., acestea se stabilesc în funcție de modul în care vor fi stabilite pedepsele complementare.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, având în vedere dispozițiile art. 91 C. pen., s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare la care inculpatul A. a fost condamnat.

În ceea ce îl privește pe inculpatul B., instanța de fond a reținut că, acesta, în calitate de persoană responsabilă cu achizițiile publice în cadrul Primăriei Comunei Vatra Moldoviței, a participat la încheierea Contractului de furnizare produse nr. 7110/02.08.2016 între Primăria comunei Vatra Moldoviței și S.C. C. S.R.L., prin care a fost achiziționat direct, fără respectarea legislației privind atribuirea contractelor de achiziție publică, mobilierul pentru căminele culturale din comunele C. și Ciumârna, având o valoare totală de 200.000 RON, valoare ce depășește pragul de 30.000 euro, prevăzut de art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, încălcând prin aceasta prevederile art. 18 alin. (1) coroborate cu art. 20 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, care indică care sunt procedurile de atribuire a contractului de achiziție publică în astfel de situații, respectiv licitația deschisă, licitația restrânsă sau cererea de oferte, producând prin aceasta un prejudiciu valoare de 106.075 RON ce constă în diferența dintre valoarea de piață a produselor achiziționate de către Primăria comunei Vatra Moldoviței, obținută prin compararea mai multor oferte și prețul plătit pentru aceste produse către S.C. C. S.R.L..

S-a mai reținut că, inculpatul, fiind angajat în calitate de consilier al primarului Comunei Vatra Moldoviței, având atribuții directe, conform fișei postului, în materia achizițiilor publice, are calitatea de funcționar public în accepțiunea art. 175 C. pen.

Sub aspectul laturii obiective, s-a reținut că elementul material este reprezentat de îndeplinirea unui act în mod defectuos - prin încălcarea legii (așa cum această interpretare a fost stabilită de instanța de contencios constituțional), defectuozitatea putând privi conținutul, forma sau întinderea îndeplinirii, momentul efectuării, condițiile de efectuare a actului.

În concret, s-a arătat că, prin acțiunile sale premergătoare încheierii Contractului de furnizare produse nr. 7110/02.08.2016, între Primăria Comunei Vatra Moldoviței și S.C. C. S.R.L., inculpatul a încălcat condițiile legale prevăzute de legislația primară în ceea ce privește procedura necesar de urmat pentru atribuirea contractului de achiziție publică, fiind încălcate astfel condițiile de încheiere a actului juridic.

Totodată, s-a reținut că în cauză este realizată și condiția existenței unei vătămări a drepturilor sau intereselor legitime ale persoanei vătămate Comuna Vatra Moldoviței, de natură a justifica aplicarea unei pedepse penale, iar nu a unei simple abateri disciplinare sau sancțiuni administrative/pecuniare, atât timp cât prejudiciul creat este unul de mare întindere, prețurile convenite la momentul încheierii Contractului de furnizare produse nr. 7110/02.08.2016, între Primăria Comunei Vatra Moldoviței și S.C. C. S.R.L., fiind aproape duble față de toate celelalte oferte comunicate de celelalte societăți în cursul urmăririi penale.

S-a reținut că urmarea imediată a infracțiunii comise de inculpatul B. constă într-o pagubă creată persoanei vătămate Comuna Vatra Moldoviței, urmare a faptului că prețul convenit prin contract era net superior prețului de pe piața concurențială.

Totodată, s-a considerat că legătura de cauzalitate este dovedită prin aceea că, în lipsa încheierii Contractului de furnizare produse nr. 7110/02.08.2016 cu societatea S.C. C. S.R.L. în condițiile stipulate în cuprinsul acestui act juridic, paguba pentru persoana vătămată Comuna Vatra Moldoviței nu ar mai fi existat.

În concret, în măsura în care ar fi fost respectate procedurile de atribuire a contractului de achiziție publică, valoarea totală a contractului ar fi fost net inferioară celei stipulate în cuprinsul Contractului de furnizare produse nr. 7110/02.08.2016, tocmai această diferență stând la baza încălcării prevederilor legale incidente.

Totodată, prima instanță a apreciat că infracțiunea comisă de inculpatul B. îmbracă forma infracțiunii consumate, urmarea imediată fiind deja produsă.

De asemenea, sub aspectul laturii subiective, instanța de fond a reținut că fapta a fost săvârșită de inculpatul B. cu intenție indirectă, conform art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen., acesta neurmărind o încălcare a relațiilor sociale privind buna desfășurare a relațiilor de serviciu, acceptând, în schimb, riscul producerii acesteia ca urmare a încheierii Contractului de furnizare produse nr. 7110/02.08.2016 cu societatea S.C. C. S.R.L. în afara cadrului normativ imperativ legal.

La individualizarea pedepsei principale stabilită în sarcina inculpatului B., instanța de fond a avut în vedere limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., respectiv închisoarea de la 2 la 7 ani, fără ca în cauză să fie incidente cauze de reducere sau de majorare a limitelor legale de incriminare.

Pornind de la aceste limite, instanța de fond a stabilit pedeapsa concretă aplicată având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen.

Astfel, referitor la gravitatea infracțiunii, respectiv împrejurările, modul de comitere, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul și scopul săvârșirii infracțiunii, instanța de fond a reținut că infracțiunea săvârșită de inculpatul B. prezintă un grad de pericol social abstract sporit, urmarea imediată, constând în încălcarea relațiilor care asigură buna desfășurare a relațiilor de serviciu fiind realizată.

S-a considerat că prezintă importanță și încălcarea obiectului juridic adiacent al infracțiunii, constând în relațiile sociale privind ocrotirea patrimoniului, în urma comiterii infracțiunii de către inculpatul B. rezultând un prejudiciu în patrimoniul persoanei vătămate Comuna Vatra Moldoviței însemnat, prețurile avute în vedere la momentul încheierii contractului de furnizare cu societatea S.C. C. S.R.L. fiind aproape duble ca valoare față de prețurile existente pentru aceeași comandă pe piața liberă concurențială.

Gravitatea concretă a infracțiunii comise de inculpatul B. a rezultat, în opinia instanței de fond și din aceea că, în calitate de persoană cu competențe în domeniul achizițiilor publice, prezumat că avea cunoștință de prevederile legale incidente, a procedat la întocmirea tuturor actelor esențiale din procedura premergătoare încheierii contractului de achiziție publică, alegând în mod expres procedura atribuirii directe, deși această modalitate nu îi era recunoscută de lege. Or, din ansamblul materialului probator reiese, fără putință de tăgadă, că a existat o înțelegere prealabilă între cei doi inculpați și reprezentantul societății S.C. C. S.R.L. pentru atribuirea directă, în favoarea acesteia din urmă, a contractului de furnizare de produse, toată documentația încheiat în acest sens conducând la această concluzie.

Însă, chiar dacă încălcarea relațiilor de serviciu a avut o mare întindere din punct de vedere juridic, instanța de fond a apreciat, totuși, ca fiind important pentru stabilirea gravității faptei, și faptul că cele 315 scaune și 80 de mese au fost în mod concret finalizate și livrate, acestea mobilând cele două cămine culturale din satele C. și Ciumârna, com. Vatra Moldoviței. Or, chiar dacă există un prejudiciu însemnat determinat de modalitatea de încheiere a contractului de achiziție publică, cu toate acestea locuitorii celor două sate nu au fost privați de utilizarea acestor piese de mobilier, paguba rezultând doar din diferența însemnată dintre valoarea achitată pentru mobiliere față de prețurile existente pe piața liberă concurențială.

S-a apreciat că gravitatea faptei trebuie analizată și prin prisma intervalului de timp scurs de la momentul consumării infracțiunii și până la momentul pronunțării unei soluții în cauză, odată cu trecerea timpului această gravitate diminuându-se treptat. Or, trebuie avut în vedere, la acest moment procesual, că intervalul de timp în care inculpatul a fost urmărit penal și, ulterior, judecat este de aproximativ 7 ani.

Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv conduita adoptată după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, natura și frecvența antecedentelor penale, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, instanța de fond a reținut că inculpatul B. nu a avut o atitudine cooperantă pe parcursul procedurilor desfășurate împotriva acestuia, uzând de dreptul la tăcere, fără însă ca această împrejurare să poată fi folosită împotriva acestuia la stabilirea imputației penale și a cuantumului pedepsei.

Referitor la natura și frecvența antecedentelor penale ale inculpatului, s-a reținut, potrivit fișei de cazier judiciar, că acesta se află la primul conflict cu legea penală.

În ultimul rând, s-a reținut că inculpatul este în vârstă de 51 de ani, fiind căsătorit, având studii superioare, ocupând funcția de consilier la Primăria Comunei Vatra Moldoviței.

În raport de cele expuse anterior, față de modalitatea de comitere a faptei, valoarea ridicată a prejudiciului produs, în raport și de intervalul de timp scurs de la momentul comiterii faptei, față de circumstanțele personale ale inculpatului, s-a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată către minimul intervalului prevăzut de lege.

Față de toate aceste considerente, constatând că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către acesta, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului B. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., cuantum suficient pentru realizarea funcției de constrângere, exemplaritate și reeducare a acestei sancțiuni de drept penal.

În privința pedepselor complementare, instanța de fond a reținut că în raport cu infracțiunea comisă, inculpatul nu poate fi demn de ocuparea unei funcții care implică exercițiul autorității de stat și nici de a candida pentru vreo funcție în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, astfel că instanța urmează ca în baza art. 67 alin. (1) C. pen. să aplice inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, având în vedere dispozițiile art. 91 C. pen., s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare la care inculpatul B. a fost condamnat prin prezenta.

Referitor la acțiunea civilă, în temeiul art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) art. 397 alin. (1) C. proc. civ., instanța de fond a luat act că persoana vătămată Comuna Vatra Moldoviței nu s-a constituit parte civilă în cauză, așa cum reiese din înscrisul atașat în cursul judecății cauzei.

Împotriva acestei sentințe, au formulat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc și inculpații B. și A., pentru motivele expuse pe larg în memoriile depuse la dosar.

În esență, Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii instanței de fond, raportat la soluția de achitare a inculpatei E. și la faptul că s-a dispus condamnarea inculpaților B. și A. la pedepse nejustificat de mici, stabilind ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, criticile invocate fiind expuse pe larg în memoriul atașat la dosarul cauzei.

Totodată, apelanții - inculpați B. și A., prin apărător ales, au criticat hotărârea instanței de fond, solicitând achitarea, în temeiul art. 396, alin. (5), raportat la art. 16, alin. (1), lit. a) C. proc. pen., apreciind că fapta nu există.

Prin decizia penală nr. 161 din 14.02.2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, în baza art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc și inculpații A. și B. împotriva sentinței penale nr. 103 din 03.04.2023 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, în dosarul nr. x/2019.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că, raportat la acuzația penală reținută în sarcina inculpaților, legea aplicabilă în ceea ce privește procedura de achiziție în urma căreia a fost atribuit contractul nr. x din 02.08.2016 este legea în vigoare la data inițierii procedurii de atribuire.

Astfel, din succesiunea actelor efectuate în procedura de achiziție rezultă că, până la data 27.05.2016, a fost întocmit referatul de necesitate, cererea de ofertă și procesul-verbal de negociere, motiv pentru care s-a reținut că, până la intrarea în vigoare a legii, procedurile de atribuire erau în desfășurare fiind aplicabile dispozițiile tranzitorii prevăzute de art. 236 alin. (2) din Legea nr. 98/2016 potrivit cărora în ceea ce privește procedura de atribuire se aplică legea incidentă de la momentul inițierii procedurii de atribuire, respectiv O.U.G nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.

Prin urmare, referitor la procedura de atribuire, având în vedere că, în cauză, își găsesc aplicabilitatea dispozițiile O.U.G nr. 34/2006, raportat la valoarea contractului (peste 30.000 euro), Curtea a arătat că, autoritatea contractantă putea atribui contractul printr-o procedură de cerere de ofertă în situația unui contract de furnizare (art. 124 din O.U.G. nr. 34/2006), respectiv prin achiziție directă, în cazul unui contract de lucrări (art. 19 teza a II a O.U.G. nr. 34/2006).

În ceea ce privește calificarea contractului ca fiind unul de furnizare sau de lucrări, instanța de control judiciar, a arătat că, în cuprinsul referatului de necesitate 4544/05.05.2016 (d.u.p fila x) la secțiunea Procedura de achiziție publică se menționează "achiziție directă: organizată pentru atribuirea contractului de lucrări privind confecționarea mobilierului pentru căminele culturale C. și Ciumârna".

Astfel, s-a reținut că reprezentantul autorității contractante a hotărât ca atribuirea contractului să se facă prin achiziție directă, apreciind că se află în situația unui contract de lucrări.

Contrar susținerilor inculpaților B. și A., potrivit cărora obiectul contractului îl reprezintă execuția "lucrărilor de confecționare a mobilierului" cu materialul autorității contractante, respectiv achiziția manoperei de confecționare a mobilierului, Curtea a arătat că materialul din care au fost confecționate piesele de mobilier respectiv lemn de esență tare este complet diferit de materialul oferit de autoritatea contractantă în compensare respectiv lemn rășinoase, neputând fi reținută teza apărării în sensul că bunurilor ar fi fost confecționate din materialele autorității contractante pentru a se constata că obiectul contractului l-ar reprezenta lucrările de manoperă.

Prin urmare, Curtea a reținut că obiectul contractului este reprezentat de furnizarea de produse, iar, faptul că pentru plata acestuia a fost oferită în compensare o anumită cantitate de lemn precum și că a fost solicitată defalcat valoarea manoperei aferente acestuia nu-i în conferă valoarea unui contract de execuție cu referire exclusivă la valoarea manoperei aferente.

Concluzionând, Curtea a reținut că procedura de atribuire este guvernată de O.U.G. nr. 34/2006, contractul nu este unul de lucrări și nici nu reprezintă un contract pentru execuția manoperei, valoarea acestuia este superioară pragului de 30.000 euro, iar autoritatea contractantă nu putea să-l atribuie prin achiziție directă.

Referitor la motivul de apel invocat de inculpați fundamentat pe succesiunea în timp a normelor legale privind achizițiile publice în sensul că, în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, autoritatea contractantă are dreptul de a achiziționa direct produse sau servicii în cazul în care valoarea estimată a achiziției, fără TVA, este mai mică de 270.120 RON, valoare superioară celei din contractul de furnizare produse nr. x din 02.08.2016, iar, modificarea pragului valoric are ca efect modificarea laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu ceea ce ar atrage incidența dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., Curtea a reținut că modificarea ulterioară a pragului obligativității respectivei proceduri nu echivalează cu o dezincriminare a infracțiunii de abuz în serviciu reținută în sarcina inculpaților, elementul material analizându-se prin raportare strict la obligațiile în vigoare de la momentul săvârșirii infracțiunii.

Contrar argumentelor instanței de fond, Curtea a reținut că inculpaților nu li se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 19 indice 1 din O.U.G. nr. 34/2016, respectiv obligativitatea notării în SEAP în raport de valoarea contractului, întrucât acuzația penală pentru care aceștia au fost trimiși în judecată a vizat strict încălcarea dispozițiilor art. 18, 20 și 124 din O.U.G. nr. 34/2016.

Referitor la susținerile inculpaților în sensul că nu se poate dispune o soluție de condamnare întrucât nu a fost produsă nicio pagubă autorității contractante, iar pretinsul prejudiciu nu a fost stabilit în baza unor probe concludente, obiective și utile ci prin folosirea unor adrese de la anumiți agenți economici aleși discreționar, Curtea a arătat că inculpații nu au solicitat probe în concret pentru a combate cuantumul prejudiciului reținut și la care au fost obligați de către instanța de fond, aprecierile acestora fiind făcute la modul general, fără susținere probatorie.

Astfel, s-a arătat că, prejudiciul rezultă din activitatea infracțională reținută în sarcina inculpaților apelanți, fiind generat de achiziționarea unor produse cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor referitoare la derularea achizițiilor publice pentru care prejudiciul este egal cu valoarea produselor astfel achiziționate.

Împotriva deciziei penale nr. 161 din 14.02.2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, în termen legal, la data de 19.02.2024, inculpații A. și B. au formulat cerere de recurs în casație, invocând dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În motivare, s-a susținut că inculpații A. și B. au fost condamnați pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, nefiind îndeplinite condițiile de tipicitate obiectivă pentru existența infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., în esență, pentru argumentele următoare:

a) elementul material al infracțiunii reținute în sarcina inculpaților constă în încheierea contractului de furnizare produse nr. x/2.08.2016 cu încălcarea legii în materia achizițiilor publice privind achiziționarea directă a unor produse a căror valoare estimată depășește pragul valoric de 30.000 euro, prevăzut de art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006.

Sub acest aspect, s-a arătat că, în timpul judecării cauzei în primă instanță, O.U.G. nr. 34/2006 a fost abrogată prin art. 238 din Legea nr. 98/2016, act normativ care, în cuprinsul dispozițiilor art. 7 alin. (5), prevede că "autoritatea contractantă are dreptul de a achiziționa direct produse și servicii în cazul în care valoarea estimată a achiziției, fără TVA, este mai mică de 270120 RON".

Or, încheierea unui act cu încălcarea legii reprezintă o modalitate de realizare a elementului material al laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu numai atunci când pragul valoric admis de legiuitor pentru încheierea actului este încălcat.

Prin urmare, modificarea pragului valoric în cursul judecății, prin majorarea valorii estimate în limita căreia poate fi atribuit direct contractul de achiziție publică la suma de 270.120 RON, are ca efect modificarea/reconfigurarea laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu, aspect care conduce la lipsa elementului constitutiv al infracțiunii în situațiile în care valoarea contractului atribuit direct se situează în această limită valorică.

De asemenea, s-a subliniat că limita valorică fiind un criteriu de incriminare, majorarea acesteia în cursul judecății poate atrage fie incidența dispozițiilor art. 4 C. pen. și ale art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, fie incidența dispozițiilor art. 5 C. pen.

Cum în cauză, valoarea totală a mobilierului conform contractului de furnizare este de 200.000 RON (incluzând și materialul furnizat de autoritatea contractantă), iar valoarea prag admisă de lege pentru atribuirea directă a contractului este de 270.120 RON, rezultă că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv elementul material al laturii obiective a infracțiunii, fiind incidente dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

b) la data încheierii contactului de furnizare produse nu a existat o încălcare a legislației în materia achizițiilor publice privind atribuirea directă a contractului cu încălcarea pragului valoric de 30.000 euro, prevăzut de art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006.

Verificarea legalități și conformității hotărâri atacate cu regulile de drept aplicabile presupune și verificarea calificării juridice legale a actului juridic încheiat atunci când actul respectiv este integrat laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu și are efecte decisive asupra existentei elementului material al laturii obiective a infracțiunii.

În cauză, s-a arătat că obiectul contractului îl constituie execuția lucrărilor de confecționare a mobilierului cu materialul beneficiarului/autorității contractante, iar, achiziționarea serviciilor de manoperă pentru execuția mobilierului nu face parte din prestațiile de servicii prevăzute în Anexa 2 la Legea nr. 98/2016 (și nici la O.U.G. nr. 34/2006), astfel încât, contractul nu poate fi calificat ca fiind de achiziție publică, acesta fiind un contract de drept civil comun asimilat contractului de antrepriză conform art. 1851 alin. (1) și 1857 alin. (3) C. civ.

În acest context, s-a susținut că nu există nicio încălcare a legislației în materia achizițiilor publice, astfel încât fapta pentru care au fost trimiși în judecată inculpații nu este prevăzută de legea penală.

Însă, chiar și in ipoteza în care contractul ar fi calificat ca fiind unul de achiziție publică de produse (furnizare) atunci trebuie reținut că obiectul contractului îl constituie numai achiziția manoperei de confecționare a mobilierului.

Față de contravaloarea manoperei, respectiv 26.383,12 euro fără TVA, unitatea contractantă avea dreptul de a achiziționa direct produse sau servicii, astfel încât nu există o încălcare a legii privind achizițiile publice referitoare la pragul admis.

În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și achitarea inculpaților, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., fiind solicitată, totodată și suspendarea executării hotărârii recurate, în temeiul art. 441 alin. (1) C. proc. pen.

Prin încheierea din 11 aprilie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 161 din 14.02.2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, dispunându-se, totodată, trimiterea cauzei Completului nr. 6, în vederea judecării pe fond a căii extraordinare de atac.

Având în vedere că prin motivele de recurs în casație formulate de recurenții inculpați s-a solicitat suspendarea executării hotărârii recurate, Înalta Curte a constatat că solicitarea formulată nu este întemeiată, în cauză nefiind identificate motive de natură să justifice, prin ele însele, o astfel de măsură.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte, în majoritate, apreciază recursurile în casație formulate de inculpații A. și B. ca fiind fondate, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Cu titlu prealabil subliniază că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, examinând exclusiv legalitatea deciziei recurate (art. 477 C. proc. pen.).

Astfel, recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispozițiilor art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și/sau apel intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii Înaltei Curți învestită cu judecarea recursului în casație, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege și invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situația factuală și elementele care au circumstanțiat activitatea imputată astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Cu alte cuvinte, recursul în casație nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, așadar, ca scop exclusiv sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Trecând la evaluarea pe fond a motivelor de recurs în casație, Înalta Curte consideră că faptele recurenților nu întrunesc condițiile de tipicitate obiectivă pentru existența infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen.

În raport de obiectul cauzei, infracțiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 297 C. pen., se impune ca, pornind de la situația de fapt reținută de instanța de apel, Înalta Curte să determine, într-o primă etapă, dacă suntem în cazul încălcării unei dispoziții prevăzute într-o lege, ordonanță a Guvernului, ordonanță de urgență a Guvernului, sau alt act normativ care la data adoptării avea putere de lege, așa cum prevede norma de incriminare modificată prin art. I pct. 3 din Legea nr. 200/2023, apoi, în etapa următoare, dacă privit prin perspectiva gravității, a existenței altor pârghii pentru înlăturarea consecințelor unei fapte în legătură cu serviciul, inacțiunea/acțiunea concretă a persoanei în cauză, prezintă gradul de intensitate necesară angajării răspunderii penale și aplicării unei pedepse.

În speță, faptele constau în aceea că inculpatul A., în calitate de conducător al autorității contractante (primar al Comunei Vatra Moldoviței), iar inculpatul B., în calitate de persoană responsabilă cu achizițiile publice în cadrul Primăriei, au încheiat Contractul de furnizare produse nr. 7110/02.08.2016, între Primăria Comunei Vatra Moldoviței și S.C. C. S.R.L., prin care s-a achiziționat direct mobilierul pentru căminele culturale din comunele C. și Ciumârna, în fapt, execuție manoperă cu compensarea materialului lemnos, având o valoare totală de 200.000 RON, valoare ce depășește pragul de 30.000 euro, prevăzut de art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, încălcând prevederile art. 18 alin. (1) coroborate cu art. 20 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 care indică care sunt procedurile de atribuire a contractului de achiziție publică în astfel de situații, fapte ce întrunesc elementele de tipicitate prev. de art. 297 alin. (1) C. pen.

Sub aspectul laturii obiective, s-a considerat că "elementul material este reprezentat de îndeplinirea unui act în mod defectuos - prin încălcarea legii, defectuozitatea putând privi conținutul, forma sau întinderea îndeplinirii, momentul efectuării, condițiile de efectuare a actului" (potrivit motivării celor două instanțe).

Analiza vizând ipoteza existenței unei încălcări legale

Privit din perspectiva primei etape de evaluare, atunci când este în discuție infracțiunea de abuz în serviciu, este important de stabilit:

a) dacă încălcarea imputată este una prevăzută de lege;

b) dacă este o acțiune în afara legii;

c) respectiv, dacă funcționarul avea/are puterea de a delimita, în mod rezonabil, între caracterul de act de serviciu conform sau, atunci când norma legală la care este raportată conduita sa are caracter de generalitate, fiind redactată în termeni care au un potențial divergent de interpretare din punct de vedere juridic, acestuia i se poate pretinde să identifice, fără echivoc, comportamentul care să nu fie plasat în sfera răspunderii penale.

Înalta Curte reține că în cauză este indicată norma legală încălcată, este vorba despre art. 18 alin. (1) coroborat cu art. 20 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, ceea ce semnifică îndeplinirea primei cerințe cuprinsă în norma de incriminare.

Cât privește evaluarea împrejurării dacă acțiunile inculpaților se plasează în afara cadrului prescris de lege, sunt necesare următoarele sublinieri.

Este dincolo de orice rezervă că orice funcționar are obligația de a-și desfășura activitatea în respectul legii. Acesta este prezumat că își cunoaște atribuțiile privitoare la domeniul său de activitate, iar actul de serviciu pe care îl îndeplinește este unul care răspunde standardelor de pregătire și abilități la un nivel (cel puțin) mediu și, totodată, înțelege responsabilitățile care derivă din actele normative pe care le aplică.

Atunci când evaluează conformarea subiectului activ prescripțiilor legale, în misiunea de interpretare și aplicare a legii și de stabilire a defectuozității îndeplinirii atribuției de serviciu, instanțelor de judecată le revine obligația de a aplica standardul obiectiv, astfel cum acesta a fost stabilit prin prescripția normativă.

Persoana care are calitatea de funcționar în sensul legii penale trebuie să poată determina, fără echivoc, care este comportamentul ce poate avea semnificație penală, iar interpretarea normelor trebuie să permită determinarea caracterului compatibil al acestora cu aspectele constituționale, precum și cu cele extrase din jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului referitoare la claritatea și previzibilitatea legii.

Realizarea acestui demers s