ÎCCJ, Secția penală

Ședința din Camera de Consiliu din data de 21 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 237 din data de 20.07.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Giurgiu, secția Penală, Cauze Generale, s-a dispus cu privire la inculpatul A., următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 alin. (1) și art. 92 alin. (1) C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului A. pentru un termen de supraveghere de 4 ani.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune București sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., a dispus ca inculpatul A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul DGASPC Sector 4 București sau la DGASPC Sector 5, pe o perioadă de 100 de zile.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen. a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) C. pen. să fie comunicate Serviciului de Probațiune București.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. și a art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului perioada reținerii, arestării preventive și arestul la domiciliu, de la data de 04.07.2017 până la data de 30.03.2018, inclusiv.

Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. și inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1407/A din data de 19 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. (cu excepția situației inculpaților B. și C.) și de inculpații D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. și W., împotriva sentinței penale nr. 237/20.07.2023, pronunțate de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr. x/2018, pe care a desființat-o parțial și, în rejudecare:

Cu privire la comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (2), art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 72 C. pen., a dedus durata reținerii, arestării preventive și a arestului la domiciliu din intervalul 04.10.2017-31.03.2018, inclusiv.

Împotriva deciziei penale nr. 1407/A din data de 19 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, a declarat recurs în casație inculpatul A., la data de 13 iunie 2025.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 10 septembrie 2025, când s-a stabilit termen la data de 21 octombrie 2025, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație, prin prisma dispozițiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) teza a II-a și d) C. proc. pen.

Astfel, în cuprinsul cererii sunt menționate numele și prenumele inculpatului (A.), hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 1407/A din data de 19 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală), motivarea recursului în casație și semnătura inculpatului.

Prin cererea de recurs în casație formulată, inculpatul A. nu a invocat niciunul dintre cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În susținerea cererii de recurs în casație, recurentul inculpat a precizat că înțelege să formuleze prezenta cale de atac împotriva sentinței penale pronunțate de Tribunalul Giurgiu, instanță de fond, întrucât nu au fost avute în vedere cele relatate.

În acest sens, a arătat că în prima fază a cercetărilor penale, coinculpatul X. a declarat că împreună cu recurentul inculpat A. a luat droguri pentru consum și nu pentru trafic. Ulterior încheierii unui acord între Parchet și coinculpatul X., declarația inițială a acestuia a dispărut de la dosar.

Într-o altă declarație ulterioară, tot coinculpatul X. a declarat că recurentul inculpat A. a vândut cantitatea de 10 grame de cocaină, deși în realitate acesta îl contactase pentru a cumpăra droguri în vederea consumului.

De asemenea, recurentul inculpat a arătat că nu a negat că a cumpărat droguri, dar pentru consumul propriu și nu pentru vânzare.

A solicitat să se facă dreptate în acest dosar.

Examinând cererea de recurs în casație formulată recurentul inculpatul A., prin prisma dispozițiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și alin. (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Procedând, în acest cadru, la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, constată că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost depusă în termenul prevăzut de dispozițiile art. 435 C. proc. pen., însă nu respectă dispozițiile art. 437 lit. c) C. proc. pen.

Recurentul inculpat nu a invocat niciunul dintre cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 438 alin. (1) C. proc. pen., iar aspectele invocate nu pot fi încadrate, din oficiu, în niciunul dintre cazurile de casare.

Or, în actualul cadru procesual, verificarea respectării dispozițiilor art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 438 C. proc. pen., care stabilește cazurile în care se poate face recurs în casație, presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existenței motivării cererii de recurs în casație și a unei concordanțe aparente a acesteia cu unul dintre motivele expres prevăzute de lege.

Mai mult, se constată că recurentul inculpat nu invocă veritabile aspecte de nelegalitate ale hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în unul dintre cazurile de casare prevăzute expres de art. 438 alin. (1) pct. 1, 7, 8, 11 sau 12 C. proc. pen., ci, în realitate, urmărește o reevaluare a situației de fapt în raport de probatoriul administrat în faza de urmărire penală, demers care excede natura și finalitatea recursului în casație.

Or, recursul în casație este o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel. Această cale extraordinară de atac nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Scopul recursului în casație este de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 1407/A din data de 19 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 1407/A din data de 19 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2025.