ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 26 septembrie 2024

Prin decizia penală nr. 929 din 10 iulie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, a fost respinsă contestația în anulare formulată de condamnata A. împotriva deciziei penale nr. 406 din 16.03.2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a reținut că, prin cererea înregistrată sub nr. x/2022, la data 4.07.2022, contestatoarea A. a formulat contestație în anulare, împotriva deciziei penale nr. 406 din data de 16.03.2022 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2016.

Prin contestația formulată petenta a considerat decizia contestată ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând desființarea acesteia cu consecința rejudecării apelului și a cauzei prin înlăturarea greșitei aplicări a legii și încetarea procesului penal.

A apreciat că soluția dispusă este nelegală si netemeinică întrucât infracțiunile de delapidare și de fals în înscrisuri sub semnătură privată au fost săvârșite anterior datei de 25.06.2018, respectiv la nivelul anilor 2012 și 2014.

Petenta a considerat că, ulterior publicării Deciziei CCR nr. 297/2018, forma C. pen., în forma sa din perioada 25.06.2018 și 30.05.2022, a devenit "legea penală mai favorabilă". În aceste condiții, a precizat că dispozițiile mai favorabile,retroactivează și se vor aplica faptei săvârșite anterior datei de 25.06.2018. Astfel, a arătat că, atâta vreme cât nu există și nu se aplică în această perioadă, instituția întreruperii prescripției răspunderii penale, poate fi aplicat doar art. 154 alin. (1) din C. pen., astfel că, termenul de prescripție a infracțiunilor din prezentul dosar s-au împlinit: conform lit. c), în cazul infracțiunii de delapidare, după 8 ani, de la data săvârșirii faptei (2012), termenul de prescripție s-a împlinit în anul 2020; conform lit. d), în cazul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, după 5 ani, de la data săvârșirii faptei (2014), termenul de prescripție s-a împlinit în anul 2019.

Astfel, a menționat că, atâta vreme cât nu există și nu se aplică in această perioadă, instituția întreruperii prescripției răspunderii penale, este incident doar art. 154 alin. (1) din C. pen.

În esență, în urma deciziilor Curții Constituționale, petenta a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile care exclude instituția prescripției speciale.

Analizând calea extraordinară de atac formulată și decizia pronunțată de instanța de apel, împotriva căreia s-a formulat contestația în anulare, s-a arătat că, prin sentința penală nr. 1992 din 10 august 2020 pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. x/2016, în baza art. 295 alin. (1) din C. pen. combinat cu art. 308 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1), (36) alin. (1) și art. 5 alin. (1) din C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 5 ani și 8 luni închisoare (pedeapsă fiind majorată cu 1 an conform art. 36 alin. (1) din C. pen.), pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată;

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 322 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) din C. pen. (585 acte materiale) a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 4 ani închisoare (pedeapsă fiind majorată cu 1 an conform art. 36 alin. (1) C. pen.), pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 38 alin. (1) și 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au cotopit pedepsele aplicate anterior, respectiv s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă de 4 ani, reprezentând 1 an și 4 luni închisoare, rezultând o pedeapsă de 7 ani închisoare.

S-a dispus executarea pedepsei rezultante de 7 ani închisoare, în regim de detenție;

În temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (1) raportat la dispozițiile art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (5) raportat la art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a interzis, pe lângă pedeapsa rezultantă, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 5 ani, s-a dispus a se executa după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate;

În temeiul art. 65 alin. (3) din C. pen., pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, s-a dispus a se executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

S-a luat act de faptul că persoana vătămată B. Craiovița Nouă nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpata A. a sumei de 256.645,19 RON, banii obținuți din săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. s-a revocat măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin ordonanța 14172/P/2012 din data de 13.01.2015, până la concurența sumei de 256.645,19 RON, asupra următoarelor bunuri imobile aflate în proprietatea inculpatei A.:

1) imobilul deținut în coproprietate cu C., situat în jud. Dolj (compus din 3 camere și dependințe, cu suprafața de 72,44 mp), înscris în evidențele de cadastru și publicitate imobiliară cu numărul cadastral x și în C.F. nr. x Craiova; acesta a fost dobândit prin contractul de vânzare cumpărare nr. x/2000 și actul adițional nr. x/2008;

2) imobilul deținut în coproprietate cu C., situat în municipiul Craiova, compus din clădire, dobândită în baza sentinței civile nr. 9751/13.09.2004 și teren în suprafață de 1000 mp, dobândit conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/2003, înscris în evidențele de cadastru și publicitate imobiliară cu numărul cadastral x și în C.F. nr. x Craiova.

S-au desființat înscrisurile falsificate aflate în dosarul de urmărire penală.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova și inculpata A..

Prin decizia penală nr. 406 din 16.03.2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2016, în baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 republicată, s-a dispus sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 353 C. proc. pen., art. 24 C. proc. pen. și art. 421 C. proc. pen. în raport de dispozițiile art. 1, art. 16, art. 20, art. 21, art. 24, art. 124 din Constitutie.

S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova împotriva sentinței penale nr. 1992 din 10 august 2020 pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. x/2016.

S-a admis apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 1992 din 10 august 2020 pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. x/2016.

S-a desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând:

S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 7 ani închisoare în pedepsele principale componente de 5 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, respectiv de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, pe care le-a repus în individualitatea lor.

S-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatei A., pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. proc. pen., combinat cu art. 308 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. proc. pen., art. 36 alin. (1) C. proc. pen. și art. 5 alin. (1) C. proc. pen., de la 5 ani și 8 luni închisoare la 3 ani închisoare.

S-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatei A., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. proc. pen., art. 36 alin. (1) C. proc. pen..(585 acte materiale), de la 4 ani închisoare la 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) și 39 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., au fost contopite pedepsele de 3 ani închisoare și de 1 an și 6 luni închisoare aplicate pentru infracțiunile deduse judecății, aplicând pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă aplicată, respectiv un spor de 6 luni închisoare, rezultând o pedeapsă principală rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a dispus executarea pedepsei principale rezultante de 3 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție.

S-a redus cuantumul cheltuielilor judiciare către stat la care a fost obligată inculpata A. de la suma de 11.000 RON (din care suma de 3000 RON reprezintă cheltuieli efectuate în faza de urmărire penală) la suma de 5000 RON (din care suma de 3000 RON reprezintă cheltuieli efectuate în faza de urmărire penală).

Au fost menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., cheltuielile judiciare reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu pentru judecata în apel, au rămas în sarcina statului, fiind avansate din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii penale a formulat contestație în anulare contestatoarea A..

Examinând cererea de contestație în anulare formulată de contestatoarea A., Curtea a constatat că motivele invocate de aceasta vizează, în esență, analizarea în calea extraordinară de atac a aplicabilității instituției prescripției răspunderii penale din perspectiva deciziilor Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25.06.2018) și nr. 358 din 26 mai 2022 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 9 iunie 2022), motive care, în opinia contestatoarei, se circumscriu cazului de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen.

Potrivit deciziei nr. 67 din 25 octombrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept:

"Instanța care soluționează contestația în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curții Constituționale: numărul 297/26.04.2018 și numărul 358 din 26 mai 2022, nu poate reanaliza prescripția răspunderii penale în cazul în care instanța de apel a dezbătut și analizat incidența acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii". Această dezlegare dată chestiunilor de drept, a devenit obligatorie pentru instanță de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, partea I, așa cum arată art. 477 alin. (3) C. proc. pen., soluție ce fundamentează respingerea căii extraordinare de atac promovată de către contestatoarea A..

În cauza penală finalizată cu pronunțarea deciziei penale nr. 406 pronunțată la data de 16 martie 2022 de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul numărul x/2016, definitivă, s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că nu a intervenit prescripția răspunderii penale cu privire la inculpata A..

A reținut instanța incidența instituției prescripției speciale prevăzute de art. 155 alin. (4) din noul C. pen., în condițiile în care termenele generale de prescripție au fost întrerupte prin comunicarea către inculpată a actelor procesuale indicate în considerentele deciziei penale atacate, astfel că a început să curgă un nou termen de prescripție.

A mai reținut instanța că, potrivit art. 155 alin. (4) din noul C. pen., termenele prevăzute la art. 154, dacă au fost depășite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni, situație în care, în cauză, termenul special de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunile de delapidarea în formă continuată și de falsul în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată este de 5 ani plus 5 ani, în total 10 ani, termen care începe să curgă pentru infracțiunea de delapidarea în formă continuată de la data de 31.12.2012 și s-ar împlini la data de 30.12.2022, respectiv termen care începe să curgă pentru infracțiunea de falsul în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată de la data de 11.08.2014 și s-ar împlini la data de 10.08.2024.

În consecință, față de decizia menționată a I.C.C.J., în speță, contestația în anulare formulată este inadmisibilă.

De altfel, în sensul acestei decizii sunt și considerentele Deciziei nr. 453/2020, instanța de contencios constituțional arătând că, în vederea respectării autorității de lucru judecat a hotărârii definitive, care este de o importanță fundamentală, și a principiului securității raporturilor juridice (ca element fundamental al supremației dreptului), care impune ca soluția dată în mod definitiv oricărui litigiu să nu mai poată fi supusă rejudecării și ca niciuna dintre părți să nu fie abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive și executorii cu unicul scop de a obține o reanalizare a cauzei și o nouă hotărâre în privința sa, intenția legiuitorului a fost aceea de a nu permite reformarea, pe calea contestației în anulare, a unor hotărâri care sunt în puterea lucrului judecat decât în situații excepționale în care se remarcă erori de procedură care nu au putut fi înlăturate pe calea apelului și în condițiile reglementate expres în art. 426 - art. 432 din C. proc. pen.

Curtea a mai reținut că persoana condamnată A., a invocat același motiv de contestație în anulare și în cadrul dosarelor nr. x/2022 și nr. y/2022 ale Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin deciziile pronunțate nr. 1500 din data de 05 decembrie 2022 și 1810 din data de 9.11.2023 ale Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, fiind respinse contestațiile în anulare formulate de contestatoarea - condamnată A. împotriva deciziei nr. 406/16.03.2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul numărul x/2016

Împotriva acestei decizii a formulat apel contestatoarea A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 09.08.2024, fiind fixat termen de judecată la data de 26.09.2024.

Examinând calea de atac promovată de apelanta A., prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte este învestită cu soluționarea apelului exercitat de condamnata A. împotriva unei decizii pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu a contestației în anulare, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.

Înalta Curte notează că, potrivit art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., calea ordinară de atac a apelului poate fi exercitată exclusiv împotriva sentințelor și încheierilor pronunțate în primă instanță.

În ceea ce privește interpretarea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., potrivit cărora "Sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.", jurisprudența a statuat în mod constant că această dispoziție vizează hotărârile pronunțate în procedura de judecare a contestației în anulare după admiterea în principiu, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.

În acest sens sunt relevante argumentele expuse de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în Decizia nr. 5/2015, având ca obiect incidența dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., în etapa admisibilității în principiu a contestației în anulare. Astfel, deși dezlegarea vizează ipoteza pronunțării unei hotărâri prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de contestație în anulare formulată împotriva unei sentințe definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu apel, considerentele sunt valabile, mutatis mutandis, în toate situațiile în care instanța respinge contestația în anulare ca inadmisibilă. De altfel, instanța supremă reține în decizia amintită că hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, etapă reglementată distinct în dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive, așa cum rezultă din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 431 și ale art. 432 din C. proc. pen.

Așadar, etapa distinctă a admiterii în principiu a contestației în anulare este reglementată de art. 431 din C. proc. pen., dispoziții în cuprinsul cărora nu se prevede posibilitatea atacării hotărârii pronunțate cu apel, iar dispozițiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., privesc exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare ulterior admiterii în principiu.

Ca atare, decizia atacată de contestatoarea - condamnată este definitivă în considerarea etapei procesuale în care a fost pronunțată. Or, hotărârea judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Ca atare, atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancțiunea procedurală a inadmisibilității.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnata A. împotriva deciziei penale nr. 929 din 10 iulie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelanta condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta condamnată, în cuantum de 720 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnata A. împotriva deciziei penale nr. 929 din 10 iulie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă apelanta condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta condamnată, în cuantum de 720 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 septembrie 2024.