ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 02 noiembrie 2021

Asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 189 din data de 22 septembrie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 459 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 154/2020 a Curții de Apel Craiova formulată de persoana condamnată A., fiind totodată obligat revizuentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În esență, pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Craiova a reținut că, prin cererea de revizuire formulată în cauză, persona condamnată a susținut că i s-a agravat situația juridică de către autoritățile judiciare române prin respingerea cererii de contopire a pedepselor și modificarea datei eliberării, această dată fiind stabilită de statul italian la 01 iunie 2023, însă instanța română a stabilit nelegal data de 12.01.2026, pronunțând o soluție netemeinică și nelegală. Astfel, revizuentul a solicitat contopirea pedepselor concurente, stabilirea datei la care pedeapsa să fie considerată executată în întregime ca fiind data de 01 iunie 2023, în conformitate cu legislația statului de emitere.

Potrivit disp. art. 459 C. proc. pen., revizuentul a solicitat admiterea în principiu a cererii de revizuire, iar în temeiul art. 461 alin. (1), (2) C. proc. pen. rap la art. 462 alin. (1) C. proc. pen., să se desființeze s.p. nr. 154/25 septembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Craiova, cu consecința pronunțării unei noi hotărâri potrivit art. 395 - 399 C. proc. pen. și anulării mandatului de executare a pedepsei închisorii și să se emită un nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

S-a mai reținut că, în cadrul dezbaterilor în fața instanței, revizuentul-persoană condamnată A., personal și prin apărător, a solicitat ca, în măsura în care se va aprecia că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 453 C. proc. pen., să se admită cererea de revizuire astfel cum a fost formulată, în sensul deducerii unui număr de 225 zile, care au fost recunoscute de către Tribunalul din Palermo ca zile de liberare anticipată.

Totodată, instanța a avut în vedere că prin sentința penală nr. 154 din data de 25 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020, atașată la dosar, s-au constatat îndeplinite condițiile prev. de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep. (existând și un referat întocmit de Compartimentul Executari Penale asupra acestei sentințe) și s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia, dispunându-se recunoașterea următoarelor sentințe penale:

- nr. 1505/2010 din 26.03.2010 a Tribunalului Palermo, definitivă la 02.05.2010, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infractiunii de tentativă de tâlhărie, prev. de art. 56, 110, 624, 625 nr. 7 C. pen. italian, care are corespondent în legislația română în tentativă la infracțiunea de furt prev. de art. 32 rap. la art. 228 alin. (1) C. pen.

- nr. 389/2012 din 21.08.2012 a Tribunalului Lagonegro, definitivă la 01.10.2012, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 110, 624, 625 nr. 7, 61 nr. II C. pen. italian, care are corespondent în legislația română în infracțiunea de furt prev. de art. 228 alin. (1) C. pen.

- nr. 6321/2014 din 18.12.2014 a Tribunalului Palermo, definitivă la 04.05.2015, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infractiunii de dobândire de lucruri furate, prev. de art. 110, 648 alin. (1) C. pen. italian, care are corespondent în legislația română în infracțiunea de tăinuire prev. de art. art. 270 alin. (1) C. pen.

- nr. 1151/2015 din 23.06.2015 a Tribunalului Termini Imerese, definitivă la 14.11.2015, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infractiunilor de dobândire de lucruri furate și declarații false despre propria identitate, prev. de art. 110, 648 și 495 C. pen. italian, care au corespondent în legislația română în infracțiunea de tăinuire prev. de art. 270 alin. (1) C. pen.

- nr. 1273/2012 din 07.12.2012 a Tribunalului Trapani, definitivă la 31.05.2019, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dobândire de lucruri furate, prev. de art. 648 C. pen. italian, care are corespondent în legislația română în infracțiunea de tăinuire prev. de art. 270 alin. (1) C. pen.

Totodată, s-a recunoscut ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 375/2019 SIEP emisă la data de 10.06.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Trapani, prin care s-a stabilit ca persoana condamnată să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani și 9 luni închisoare.

S-a dispus transferarea condamnatului A. pentru continuarea executării pedepsei de 6 ani și 9 luni închisoare într-un penitenciar din România.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 13.04.2017, la zi.

S-a constatat că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 225 zile cu titlu de eliberare anticipate.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a sentinței.

Verificând cererea formulată de petent prin prisma motivelor invocate, dar și a dispozițiilor art. 452 si următoarele C. proc. pen., Curtea de Apel Craiova, în esență, a reținut că prezenta cerere de revizuire dedusă judecații este îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești pronunțate în materia Legii nr. 302/2004, prin care s-a recunoscut o hotărâre de condamnare a unui cetățean roman pronunțată de o instanță dintr-un stat membru al Uniunii Europene și s-a dispus transferul persoanei condamnate să execute pedeapsa în Romania.

S-a reținut că temeiul juridic al cererii de revizuire a fost indicat conform prevederilor art. 453 alin. (1) lit. a), b), c), alin. (3) si 4 C. proc. pen.

Raportând dispozițiile legale ce reglementează calea de atac extraordinară a revizuirii, la situația concretă din speță, prin instanță a reținut că prezenta cerere de revizuire formulată de revizuent este inadmisibilă.

Astfel, s-a arătat că din interpretarea gramaticală și sistematică a dispozițiilor art. 452 și art. 453 alin. (1) lit. a) și alin. (4) din C. proc. pen.. rezultă fără dubiu că hotărârile judecătorești definitive, care pot fi supuse revizuirii trebuie să conțină o rezolvare a fondului cauzei, respectiv "… pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă" așa cum se prevede în alin. (1) al art. 452 din C. proc. pen.. sau "Când o hotărâre privește mai multe infracțiuni sau mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre făptuitori" așa cum se prevede în alin. (2) al art. 452 din C. proc. pen... Totodată, s-a precizat că din alin. (4) al art. 453 din C. proc. pen.. rezultă același lucru, respectiv prin hotărâre trebuie să se fi dispus o soluție de "condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal".

S-a mai menționat că fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 C. proc. pen..- hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat acțiunea penala si acțiunea civila derivând dintr-un raport juridic de drept penal substanțial, s-a pronunțat o soluție de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei, de achitare ori de încetare a procesului penal și numai în cazurile prevăzute de art. 453 C. proc. pen.., singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații privitoare la eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor raționamente jurisdicționale pretins eronate, este exclusă, în raport de dispozițiile procesuale menționate și de principiul statuat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

Totodată, s-au avut în vedere cele statuate prin prin Decizia nr. XVII din data de 19 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, în recurs în interesul legii, care deși, vizează o altă situație, își găsește aplicabilitate și în prezenta cauză întrucât stabilește hotărârile care pot fi supuse revizuirii, respectiv hotărârile care rezolvă fondul cauzei.

În speță, s-a considerat că hotărârea ce face obiectul prezentei cereri de revizuire - sentința penala nr. 154/2020 a fost pronunțată în temeiul art. 167 din Legea nr. 302/2004 (republicată), recunoscându-se o hotărâre de condamnare străină, astfel că nu este o hotărâre prin care să se fi dispus vreuna dintre soluțiile de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal. De asemenea, criticile invocate de revizuent nu constituie fapte și împrejurări noi apte a antrena nelegalitatea netemeinicia unei hotărâri prin care s-a pronunțat o soluție de condamnare, achitare, încetare a procesului penal.

În concluzie, prima instanță a reținut că motivele invocate prin cererea de revizuire vizează în principiu critici de netemeinicie a hotărârii de recunoaștere a condamnării din străinătate și transfer in Romania fara a se circumscrie niciunuia dintre cazurile prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a), b), c) C. proc. pen., nefiind fapte si împrejurări noi care sa determine concluzia netemeiniciei hotărârii supuse revizuirii, care de altfel nici nu este o hotărâre prin care sa se fi soluționat acțiunea penala si civila.

Prin urmare, în temeiul art. 459 C. proc. pen., instanța a respins cererea de revizuire a sentinței penale nr. 154/2020 a Curții de Apel Craiova formulată de persoana condamnată A., ca inadmisibilă.

*****

Împotriva acestei soluții, revizuentul condamnat A. a formulat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 15.10.2021, când s-a stabilit prim termen de judecată la data de 19.10.2021, ocazie cu care pricina a fost amânată pentru termenul din 02.11.2021.

Cu prilejul dezbaterilor, la termenul din 02.11.2021, s-au luat concluziile părților, susținerile acestora fiind expuse în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Examinând apelul formulat, în baza actelor și lucrărilor din dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că apelantul revizuent A., în prezent deținut în Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, s-a adresat instanței cu o cerere de revizuire în legătură cu deducerea unui număr de 225 zile care au fost recunoscute de către Tribunalul din Palermo ca zile de liberare anticipată, criticând faptul că prin sentința penală nr. 154 din data de 25 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020 nu au fost recunoscute și deduse și cele 225 de zile câștigate de apelant prin executarea sentinței penale în penitenciarele din Italia.

Prin urmare, obiectul cererii de revizuire formulate de petentul condamnat îl constituie sentința penală nr. 154 din 25.09.2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare, prin care, constatându-se îndeplinite condițiile prev. de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep., a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia, s-a dispus recunoașterea sentințelor penale de condamnare privind pe persoana condamnată A., s-a dispus transferarea acesteia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei și totodată, s-a recunoscut ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 375/2019 SIEP emisă la data de 10.06.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Trapani, prin care s-a stabilit ca persoana condamnată să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani și 9 luni închisoare. De asemenea, prin aceeași sentință, s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 13.04.2017, la zi și s-a constatat că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 225 zile cu titlu de eliberare anticipate.

Înalta Curte subliniază că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Atât din conținutul prevederilor menționate, cât și din precizările făcute în alin. (2)-(5) ale art. 453, cu privire la condițiile în care cazurile reglementate la art. 453 alin. (1) din C. proc. pen. constituie motive de revizuire, rezultă că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal.

În acest sens este și Decizia nr. 17/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin care a fost soluționat un recurs în interesul legii, în condițiile vechiul C. proc. pen., soluție care însă își păstrează pe deplin valabilitatea și în cadrul actualei legislații.

Astfel, revizuirea se poate solicita numai împotriva unei hotărâri judecătorești definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei, aspect ce nu este incident în prezenta cauză în condițiile în care prin hotărârea a cărei revizuire se cere s-a dispus, în baza art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, recunoașterea hotărârilor de condamnare pronunțate de statul italian și transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 6 ani și 9 luni închisoare.

Așadar, conform legii, sentința penală nr. 154 din data de 25 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020 nu face parte din categoria hotărârilor ce pot fi supuse examinării pe calea extraordinară de atac a revizuirii.

Totodată, se constată că motivele indicate prin cererea de revizuire de față nu se circumscriu cazurilor de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a), b) și c) C. proc. pen., invocate în cauză, în realitate, apelantul revizuent A. fiind nemulțumit de soluția instanței întrucât în opinia sa trebuia să se deducă numărul de 225 zile recunoscute de către Tribunalul din Palermo ca zile de liberare anticipată, situație care însă nu se încadrează în cazurile de revizuire expres reglementate de art. 453 alin. (1) lit. a)-f) din C. proc. pen., anterior menționate.

Concluzionând, Înalta Curte constată că prezenta cerere formulată de persoana condamnată A. prin care solicită revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive pronunțată în temeiul Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, nu respectă cerințele prevăzute de art. 452 și art. 453 din C. proc. pen., astfel că apelul formulat în cauză este în consecință nefondat.

Pentru considerentele anterior expuse, apreciind legală și temeinică hotărârea atacată, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul revizuent A. împotriva sentinței penale nr. 189 din data de 22 septembrie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În raport cu soluția dispusă, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul revizuent A. împotriva sentinței penale nr. 189 din data de 22 septembrie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 noiembrie 2021.