ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 133/2023

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 157 din 30 ianuarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 432 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestația în anulare formulata de contestatorul A., împotriva Deciziei penale nr. 388/2021 a Curții de Apel Craiova.

Totodată, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a articolului unic din O.U.G. nr. 71/2022.

Pentru a pronunța această hotărâre, printre altele, Curtea a constatat că, în raport de situația juridică a contestatorului, instanțele de fond și de apel au identificat legea penală mai favorabilă ca fiind legea anterioară anului 2014.

S-a reținut că, prin motivele invocate în cadrul contestației în anulare, contestatorul tinde la o reanaliză a legii penale mai favorabile, astfel încât prescripția să fie calculată conform art. 155 C. pen. Curtea a susținut, însă, că o astfel de analiză, ar echivala cu reanalizarea fondului cauzei, deturnând scopul căii extraordinare de atac.

În esență, Curtea a arătat că, stabilirea legii penale mai favorabile nu poate face obiectul cenzurii în contestație în anulare, întrucât nu se încadrează în niciunul dintre cazurile expres și limitativ prev. de art. 426 C. proc. pen. (în același sens, a fost indicată jurisprudența instanței supreme, respectiv Decizia nr. 235/A/2019, ÎCCJ, secția penală și decizia 227/A/2019 ÎCCJ, secția penală).

În privința excepției de neconstituționalitate invocată de contestator, prin cererea introductivă, curtea de apel a arătat următoarele:

Contestatorul a invocat excepția de neconstituționalitate a articolului unic din O.U.G. nr. 71/30 mai 2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen. - publicat în Monitorul Oficial nr. 531/30 mai 2022, aceste dispoziții având, după modificare, următorul conținut:

"Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, care potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului". Contestatorul a considerat că a fost încălcată Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Curte a reținut, în esență, că, potrivit prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, excepția putând fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

Strict cu referire la cauză, instanța a constatat că, dispozițiile art. 155 din noul C. pen. nu sunt incidente, contrar susținerilor contestatorului A., care, în realitate a formulat critici cu privire la stabilirea legii penale mai favorabile, ceea ce excede analizei care se poate realiza în calea extraordinară de atac a contestației în anulare.

S-a mai notat că, stabilirea legii penale mai favorabile este atributul exclusiv al instanței învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt și în drept) și nu poate face obiectul cenzurii în contestație în anulare, întrucât nu se încadrează în niciunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 426 din C. proc. pen. Așadar, s-a arătat că revine fiecărei instanțe de judecată învestită cu soluționarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu a dispozițiilor legale incidente în raport cu particularitățile fiecărei situații în parte, respectând însă cerințele ce decurg din interdicția generării unei lex tertia.

Reținând că instanțele de fond și de apel au stabilit lege penală incidentă - legea veche și au calculat termenele de prescripție conform dispozițiilor C. pen. din 1969, iar această chestiune nu poate forma obiectul cenzurii pe calea contestației în anulare, Curtea a concluzionat că, excepția invocată nu are legătură cu cauza.

Împotriva dispoziției de respinge a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a articolului unic din O.U.G. nr. 71/2022 din cuprinsul Deciziei penale nr. 157 din 30 ianuarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat recurs, în termen legal, contestatorul A.

Examinând recursul declarat de recurentul A., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, se precizează că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce privește primele trei condiții, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepția a fost invocată de recurentul A., în calitate de contestator într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Craiova, are în vedere neconstituționalitatea dispozițiilor articolului unic din O.U.G. nr. 71/2022, iar textul de lege criticat nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Referitor la condiția privind legătura normei ce face obiectul excepției cu soluționarea cauzei, Înalta Curte reține că, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluției ce se va pronunța în cauză.

Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, legătura cu soluționarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepție de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate (mutatis mutandis, Decizia nr. 591/21.10.2014 a Curții Constituționale, publicată în M.Of. nr. 916/16.12.2014).

Pe de altă parte, premisa sesizării instanței constituționale o constituie, constatarea, inter alia, că, prin recurgerea la acest mijloc procedural, partea care invocă excepția urmărește să obțină, în mod real și efectiv, concursul instanței de contencios constituțional în considerarea și în limitele stricte ale competenței sale constituționale.

O atare premisă, însă, nu este realizată în speță la acest moment, având în vedere că recurentul A. contestă constituționalitatea unor dispoziții legale, respectiv dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen. astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 71/2022, care nu îi sunt aplicabile.

În această ordine de idei, se constată că prin decizia împotriva căreia a fost exercitată calea extraordinară de atac s-a dispus condamnarea recurentului A. pentru săvârșirea a două infracțiuni de abuz în serviciu, în temeiul dispozițiilor din C. pen. din 1969 (art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen.)

Drept urmare, prevederile criticate din perspectiva neconformității cu legea fundamentală (art. 155 alin. (1) din C. pen. astfel cum a fost modificate prin O.U.G. nr. 71/2022) nu au o înrâurire asupra soluționării contestației în anulare, având în vedere că prin decizia împotriva căreia s-a formulat contestația în anulare s-a reținut că legea penală mai favorabilă este reprezentată de C. pen. din 1969, iar dispozițiile a căror neconstituționalitate se critică sunt cuprinse în actualul C. pen.

Înalta Curte notând că scopul invocării unei excepții de neconstituționalitate nu poate fi acela de a supune formal, jurisdicției constituționale orice dispoziție legală, ci de a împiedica pronunțarea unei soluții întemeiate pe o dispoziție neconstituțională, constată că soluția pronunțată de Curtea de Apel Craiova cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituțională este legală și temeinică.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea 47/1992, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respinge a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a articolului unic din O.U.G. nr. 71/2022 din cuprinsul Deciziei penale nr. 157 din 30 ianuarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 de RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respinge a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a articolului unic din O.U.G. nr. 71/2022 din cuprinsul Deciziei penale nr. 157 din 30 ianuarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 februarie 2023.

GGC - ED