ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2650/2024

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 12 februarie 2024, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională Pentru Pescuit și Acvacultură, anularea și suspendarea executării actului de încetare a contractului nr. x/30.10.2017 pentru utilizarea resurselor acvatice vii în scop recreativ, cuprins în notificarea de încetare emisă de pârâtă sub nr. x/31.01.2024, constatarea faptului că între pârâtă și reclamantă este în vigoare contractul nr. x/30.10.2017, obligarea pârâtei să comunice reclamantei codul de utilizator și parola de acces necesare pentru eliberarea permiselor de pescuit recreativ emise de pârâtă, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de ședință din 1 martie 2024, Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus disjungerea capătului de cerere privind suspendarea executării actului de încetare a contractului nr. x/30.10.2017 și formarea unui nou dosar.

Prin sentința nr. 160 din 25 martie 2024, Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtă, și a declinat competența în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând că litigiului nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 101/2016, întrucât contractul nr. x/30.10.2017 nu este un contract de concesiune, nici de achiziție publică, nici contract sectorial, ci este un contract administrativ, guvernat de dispozițiile Legii nr. 554/2004, astfel că instanța competentă material se determină potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) din această lege, fiind vorba despre curtea de apel, întrucât pârâta este un organ de specialitate al administrației publice centrale.

Prin sentința nr. 114 din 29 aprilie 2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Tribunalului București, secția civilă, reținând că, întrucât are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, contractul încheiat între părți este administrativ, fiind asimilat actului administrativ, însă litigiul privește executarea contractului, astfel că sunt incidente prevederile art. 8 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența instanțelor civile.

Prin sentința civilă nr. 964 din 11 iulie 2024, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Tribunalului Sibiu, secția civilă, reținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 107 din C. proc. civ., astfel că alegerea de competență efectuată de către reclamantă, prin înregistrarea cererii la Tribunalul Sibiu, rămâne câștigată cauzei, neputând fi invocată din oficiu excepția necompetenței teritoriale.

Prin sentința nr. 781 din 3 octombrie 2024, Tribunalul Sibiu, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând că litigiul nu privește executarea unui contract administrativ, ci valabilitatea unui act administrativ, respectiv a notificării de încetare a contractului, astfel că instanța competentă nu se stabilește potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ci conform art. 10 alin. (1) din aceeași lege.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Tribunalul Sibiu, secția I civilă a suspendat judecata și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă material să soluționeze cauza este Tribunalul Sibiu, secția I civilă, pentru următoarele considerente de drept:

În prezentul litigiu, se solicită anularea actului de încetare a contractului nr. x/30.10.2017, cuprins în notificarea nr. x/31.01.2024 emisă de pârâtă, constatarea faptului că între părți este în vigoare contractul nr. x/30.10.2017 și obligarea pârâtei să comunice reclamantei codul de utilizator și parola de acces necesare pentru eliberarea permiselor de pescuit recreativ emise de pârâtă.

Plecând de la pretențiile deduse judecății și ținând cont de motivele de fapt și de drept invocate prin cererea de chemare în judecată, se impune, în vederea pronunțării regulatorului de competență, a se stabili, cu prioritate, natura juridică a contractului nr. x/30.10.2017 pentru utilizarea resurselor acvatice vii în scop recreativ, încheiat între Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, în calitate de administrator, și A., în calitate de beneficiar.

Se constată că acest contract a fost încheiat în temeiul art. 1 alin. (2) lit. b) și alin. (4), art. 4 alin. (1) și alin. (3) din O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura, art. 2 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 545/2010 privind organizarea, structura și funcționarea Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură, art. 1 teza a II-a, art. 11 și art. 13 alin. (1) din Ordinul M.A.D.R. nr. 60/2017 privind accesul la resursele acvatice vii din domeniul public al statului în vederea practicării pescuitului recreativ în habitatele piscicole naturale cu excepția Rezervației Biosferei "Delta Dunării".

Ca atare, contractul nr. x/30.10.2017 nu a fost încheiat nici în temeiul Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice, nici în baza Legii nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale, nici în temeiul Legii nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 53 din Legea nr. 101/2016 (forma în vigoare la data introducerii acțiunii - 12 februarie 2024), conform cărora:

"(1) Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția căruia are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziții publice, în termen de 45 de zile. (1

1

) Litigiile și cererile care decurg din executarea contractelor administrative și cele care decurg din rezilierea, rezoluțiunea, denunțarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziție publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul (…)."

Având în vedere că, potrivit art. 2.1. din contractul nr. x/30.10.2017, obiectul acestuia constă în "atribuirea dreptului de utilizare a resurselor acvatice vii prin pescuit recreativ, pe principiul gestionării durabile, în zonele de pescuit recreativ precizate în Anxa nr. 1, situate în județul Sibiu", se reține că părțile au încheiat un contract administrativ, care este asimilat actului administrativ, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. c)

1

) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică".

Cu toate acestea, instanța competentă material a soluționa cauza nu se determină potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât în litigiu sunt incidente prevederile art. 8 alin. (2) teza finală din aceeași lege, conform cărora "litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun". Aceasta, întrucât din conținutul notificării înregistrate sub nr. x/31.01.2024, prin care pârâta a adus la cunoștința reclamantei încetarea contractului nr. x/30.10.2017, prin acordul părților, în temeiul clauzei cuprinse la art. 8.1. lit. a), rezultă că litigiul de față decurge din executarea contractului în discuție, nefiind vorba despre chestiuni care să privească fazele premergătoare încheierii contractului, nici despre încheierea sau anularea contractului, astfel încât să devină incidente prevederile art. 8 alin. (2) teza I din Legea nr. 554/2004, care ar fi atras competența materială a instanței de contencios administrativ.

Împrejurarea că voința autorității pârâte privind încetarea contractului s-a materializat în notificarea nr. x/31.01.2024 nu este de natură a determina concluzia că litigiul ar privi anularea unui act administrativ tipic și că instanța competentă material ar fi cea de contencios administrativ. De altfel, textul art. 8 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 se referă la anularea unui contract administrativ, nu și la încetarea acestuia, prin acordul părților, iar normele de competență trebuie interpretate restrictiv, neputând fi aplicate prin analogie.

În consecință, având în vedere că în cauză sunt incidente prevederile speciale art. 8 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 noiembrie 2024.