ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2509/2024

Ședința publică din data de 7 noiembrie 2024

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la 14 iunie 2024, sub nr. x/2024, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea silită, în toate modalitățile prevăzute de lege, a terțului poprit B. S.R.L. și a debitoarei C., în dosarul de executare nr. 421/2018, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 576 din 31 ianuarie 2018, pronunțate de Judecătoria Galați (rămasă definitivă prin neapelare), pentru plata sumei datorate cu titlu de salariu, până la 1/3 lunar, în limita creanței în valoare de 2.528,39 RON, constând în cheltuieli de executare.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 666 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 2034 din 27 iunie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Galați a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Piatra Neamț a dat prevalență dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., întrucât a constatat că, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitoarei C. se afla în satul Gârcina, str. x, com. Gârcina, jud. Neamț, potrivit informațiilor obținute în urma interogării bazei de date a Direcției Generale pentru Evidența Persoanelor.

Prin încheierea civilă nr. 5286 din 23 iulie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Piatra Neamț a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite formulate de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. în favoarea Judecătoriei Galați. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Piatra Neamț a constatat că, din conținutul dispozițiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin cele ale art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016, se degajă cerința ca instanța de executare să fie unică, în sensul că una și aceeași instanță trebuie să soluționeze atât cererea de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare sau alte incidente ivite în procedura de executare.

Verificând înscrisurile de la dosar, instanța a constatat că în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Galați a fost pronunțată încheierea civilă nr. 5582 din 25 iulie 2018, prin care a fost admisă cererea petentului Biroul Executorului Judecătoresc A., la solicitarea creditorului Municipiul Galați, prin primar, privind încuviințarea executării silite a debitoarei C., cerere care viza același dosar de executare și același titlu executoriu, reprezentat de sentința civilă nr. 576 din 31 ianuarie 2018 pronunțată de Judecătoria Galați.

Din perspectiva dispozițiilor art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Judecătoria Piatra Neamț a apreciat că instanța de executare a fost stabilită odată cu pronunțarea încheierii de încuviințare a executării silite nr. 5582 din 25 iulie 2018 de către Judecătoria Galați, iar acest aspect nu poate fi reanalizat în cadrul unei noi cereri, deoarece hotărârea prin care a fost încuviințată executarea silită a tranșat și problema calificării instanței de executare.

În acest context, Judecătoria Piatra Neamț a reținut că principiul unicității instanței de executare presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit prevederilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ., respectiva instanță fiind calificată de către legiuitor ca fiind instanța de executare.

Judecătoria Piatra Neamț a făcut referire la decizia pronunțată în recurs în interesul legii, nr. 20 din 27 septembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că, "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Ca atare, a constatat că în procedura necontencioasă în care s-a soluționat cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu, Judecătoria Galați a procedat la verificarea competenței în conformitate cu art. 529 alin. (1) C. proc. civ., încuviințând executarea silită împotriva debitoarei C. prin încheierea nr. 5582 din 25 iulie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, astfel că, în cauză, competența de soluționare ar aparține judecătoriei care a încuviințat cererea de executare silită, respectiv Judecătoriei Galați, ca instanță de executare.

Asupra conflictului negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat, în baza art. 666 C. proc. civ., încuviințarea executării silite, în toate modalitățile prevăzute de lege, a terțului poprit B. S.R.L. și a debitoarei C., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 576 din 31 ianuarie 2018, pronunțate de Judecătoria Galați (rămasă definitivă prin neapelare), pentru plata sumei datorate cu titlu de salariu, până la 1/3 lunar, în limita creanței în valoare de 2.528,39 RON, prin raportare la sentința civilă nr. 1089 din 21 martie 2024 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2023, prin care a fost validată poprirea înființată în dosarul execuțional nr. x/2018.

Judecătoria Galați și Judecătoria Piatra Neamț și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prima dintre instanțe reținând incidența dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., iar cea de a doua aplicând decizia nr. 20/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii.

Conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispozițiile art. 112 și ale art. 127 se aplică în mod corespunzător." Alin. 3 al aceluiași articol prevede că "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Potrivit dispozițiilor legale enunțate, în cazul cererii privind încuviințarea executării silite, competența teritorială este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Înalta Curte constată că prin încheierea din camera de consiliu nr. 5582 din 25 iulie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Galați a încuviințat, la solicitarea petentului Biroul Executorului Judecătoresc A., în dosarul execuțional nr. x/2018, executarea silită, simultană/succesivă, în toate modalitățile prevăzute de lege, împotriva debitoarei C., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 576 din 31 ianuarie 2018 a aceleiași instanțe, autorizând creditorul Municipiul Galați, prin primar, să procedeze la executarea silită a obligației privind evacuarea imobilului menționat în titlul executoriu.

Prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din același act normativ, s-a statuat că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă, formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În considerentele deciziei menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut principiul unicității instanței de executare, stabilind că, "încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel."

Cum în prezenta cauză s-a dispus, prin încheierea nr. 5582 din 25 iulie 2018 a Judecătoriei Galați, pronunțate în dosarul nr. x/2018, încuviințarea executării silite a debitoarei C., în toate modalitățile prevăzute de lege, rezultă că aceeași instanță este competentă a soluționa și solicitarea de executare a hotărârii de validare poprire formulată în baza aceluiași titlu executoriu.

Prin urmare, în raport de dezlegările obligatorii ale deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, rezultă că instanța de executare la care se referă prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Galați, instanță care a încuviințat executarea silită.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății este Judecătoria Galați, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 din C. proc. civ.