ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2343/2024

Ședința publică din data de 30 octombrie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 13 septembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2000, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a dispus preschimbarea din data de 29 noiembrie 2024 la data de 4 octombrie 2024 a termenului de judecată a recursului formulat de către recurentul-revizuent A. împotriva încheierii de suspendare din data de 11 iunie 2024, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2000, în contradictoriu cu intimații-reclamanți B. și C., intimații-pârâți Consiliul General al Municipiului București și Spitalul "Grigore Alexandrescu" și intimații-intervenienți S.C. D. S.R.L. și E., în cauza având ca obiect "revendicare imobiliară".

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că petentul A. a solicitat, prin cererea înregistrată la data de 12 septembrie 2024, preschimbarea termenului de judecată stabilit la data de 29 noiembrie 2024 la o dată mai recentă, având în vedere că dosarul are o vechime de 24 de ani, a mai fost suspendată judecata anterior și se urmărește tergiversarea soluționării dosarului.

Reținând incidența prevederilor art. 153 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865 și având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată care face obiectul dosarului nr. x/2000, cu circa 24 de ani în urmă, de unde rezultă o vechime considerabilă a cauzei și faptul că recursul are ca obiect verificarea legalității încheierii pronunțate în cauză, prin care a fost suspendată judecata, Curtea a apreciat că se impune soluționarea recursului într-un termen cât mai scurt, astfel încât a constatat cererea de preschimbare a termenului de judecată ca fiind justificată.

Prin cererea de recurs formulată împotriva acestei încheieri, recurenta E. a arătat că preschimbarea termenului de judecată a avut loc în mod abuziv și fără temei legal, menționând, totodată, că solicită cercetarea disciplinară și penală a președintelui secției a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a Curții de Apel București în raport cu o serie de infracțiuni.

A mai arătat că în cauză urmează să fie cercetați penal și avocatul părții adverse, precum și membrii completului de judecată.

De asemenea, a precizat că litigiul este guvernat de vechiul C. proc. civ., precum și că instituția preschimbării termenului de judecată din acest act normativ este abrogată.

Menționează și că dispozițiile art. 230 C. proc. civ. prevăd că preschimbarea termenului de judecată poate avea loc pentru motive temeinice, la cererea oricăreia dintre părți.

Arată că, în cauză, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de suspendare a judecății din 11 iunie 2024, intimatul A. nu este parte, existând la dosar cererea acestuia de renunțare la judecata cererii de intervenție formulate, cerere de intervenție nesoluționată.

Pe de altă parte, intimatul A. nu poate să fie parte în aceeași calitate în două dosare cu obiect identic.

Arată că acesta a renunțat la cererea de intervenție din dosarul nr. x/2000 și a promovat dosarul nr. x/2017, declarând în fals inexistența dosarului nr. x/2000 pe rolul Tribunalului București, dosar care la cererea recurentei a fost suspendat până la soluționarea dosarului anterior.

Menționează că acest dosar era suspendat până la soluționarea administrativă a cererilor de retrocedare, refuzându-se repunerea pe rol, în timp ce dosarul nr. x/2017 era aproape soluționat, afirmând, totodată, existența unui dosar penal, precum și solicitarea de daune morale.

Prin întâmpinare, intimatul A. a invocat excepția inadmisibilității recursului, excepția netimbrării, precum și excepția nulității recursului pentru neindicarea hotărârii atacate, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În dezvoltarea excepției inadmisibilității recursului a arătat că încheierea de ședință recurată este o încheiere prin care s-a dispus preschimbarea termenului de judecată, a cărei calificare juridică este aceea de încheiere premergătoare, iar nu de încheiere interlocutorie.

Art. 268 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865 definește încheierea interlocutorie ca fiind acea încheiere, prin care, fără a hotărî în totul asupra cauzei, se pregătește soluționarea ei.

Având în vedere că prin încheierea de ședință recurată nu se pregătește soluționarea cauzei, ci doar s-a dispus preschimbarea termenului de judecată, această încheiere trebuie calificată ca fiind o încheiere premergătoare.

În acest context, având în vedere dispozițiile art. 299 alin. (1) teza finală C. proc. civ. de la 1865 privind obiectul recursului, coroborate cu cele ale art. 282 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, conform cărora "împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății", rezultă că încheierea prin care se dispune preschimbarea termenului de judecată nu poate fi atacată în mod separat cu apel sau cu recurs, ci doar odată cu fondul cauzei.

În dezvoltarea excepției netimbrării recursului a menționat că recurenta nu și-a îndeplinit obligația legală de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, conform art. 25 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013.

În dezvoltarea excepției nulității recursului a precizat că, potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. b) C. proc. civ. de la 1865, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, indicarea hotărârii care se atacă.

Menționează, în acest sens, că recursul formulat nu indică elementele de identificare ale încheierii de ședință atacate, motiv pentru care consideră că se impune anularea recursului formulat.

Pe fond a arătat că cererea de recurs nu poate fi primită.

Instituția preschimbării termenului de judecată din C. proc. civ. de la 1865 a fost reglementată, până la momentul intrării în vigoare a noului C. proc. civ., de dispozițiile art. 153 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865, dispoziții ce rămân în vigoare și sunt aplicabile în speță raportat la dispozițiile art. 25 din noul C. proc. civ., conform cărora "procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi."

A mai arătat și că măsura preschimbării termenului de judecată a fost dispusă dintr-un motiv întemeiat, având în vedere vechimea acestui dosar, care este tergiversat de către recurentă de peste 24 de ani, acest recurs fiind o dovadă în plus cu privire la acest lucru.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând încheierea recurată, în raport cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele expuse în continuare.

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional prin art. 129 din Constituția României.

Așa fiind, exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care legea nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil.

Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Obiect al recursului îl pot constitui - în anumite condiții - și încheierile judecătorești, în această privință trebuind să se țină seama de regimul juridic al încheierilor premergătoare astfel cum este stabilit acesta prin art. 268 alin. (2) și (3) C. proc. civ. de la 1865.

Așa fiind, încheierile premergătoare se pot ataca, în principiu, numai o dată cu fondul cauzei, aceasta reprezentând regula și în materie de recurs.

În speță, autoarea căii de atac a declarat recurs împotriva unei încheieri premergătoare, preparatorii, prin care Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a dispus preschimbarea la data de 4 octombrie 2024, cu citarea părților, a termenului de judecată din data de 29 noiembrie 2024, acordat inițial în dosarul nr. x/2000 al acestei instanțe, potrivit dispozițiilor art. 153 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865.

Or, conform dispozițiilor art. 282 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel sau recurs decât odată cu fondul, în afară de cazul în care prin ele s-a întrerupt cursul judecății.

De asemenea, potrivit art. 299 alin. (1) din același cod, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale sunt supuse recursului. Dispozițiile art. 282 alin. (2) din același cod sunt aplicabile în mod corespunzător.

Așa fiind, față de considerentele menționate și cum încheierea recurată nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., prin aceasta nefiind întrerupt cursul judecății, ci, dimpotrivă, fiind dispuse măsuri procesuale pentru soluționarea cu celeritate a cauzei, prin preschimbarea la o dată anterioară a termenului de judecată stabilit inițial, recursul formulat împotriva acesteia urmează a fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurenta E. împotriva încheierii din 13 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2000.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 octombrie 2024.