ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1483/2025

Ședința publică din data de 17 septembrie 2025

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea de ședință din 26 martie 2025, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a suspendat, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecarea cauzei privind soluționarea apelurilor formulate de reclamanții A. și B. și de către pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinței nr. 186 din 23 februarie 2024 pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu intimații-pârâți Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Guvernul României până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2023

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 4 și 5 C. proc. civ., reclamanții A. și B..

i. Memoriul de recurs înregistrat la 28 martie 2025:

- Printr-un prim motiv de recurs, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurenții au afirmat că au fost depășite atribuțiile puterii judecătorești.

În acest sens, au precizat că dosarul nr. x/2024 se poate judeca doar împreună cu dosarul nr. x/2023, deoarece există hotărâri contradictorii cu triplă identitate, de obiect, cauză și părti, actele doveditoare regăsindu-se doar la dosarul nr. x/2023.

Au indicat, în acest sens, sentința nr. 186 din 23 februarie 2024 prin care Tribunalul București, secția a IV-a civilă a anulat Decizia de invalidare nr. 53200/31.10.2022 emisă de CNCI și a obligat-o pe pârâta CNCI să emită o decizie de compensare prin care să acorde reclamantului B. măsuri compensatorii prin puncte, calculate conform prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, pentru imobilul situat în București, str. x (fostă str. x) sector 1, compus din apartamentul de la parterul imobilului și terenul aferent de 173 mp.

Au menționat că nu se poate suspenda judecata, deoarece actele doveditoare se regăsesc doar în dosarul nr. x/2023, din care provine dosarul nr. x/2024.

Expunând parcursul procesual al cauzei, au menționat că, prin încheierea din 26 ianuarie 2024 (dosar nr. x/2023), s-a solicitat depunerea unei copii certificate a dosarului în baza căruia a fost emisă Decizia de invalidare nr. 53200/31.10.2022, însă pârâta CNCI nu s-a conformat respectivei solicitări.

Relevând cadrul factual, au precizat că toate actele aflate la dosarul nr. x C. civ./2006/ANRP dovedesc faptul că reclamantul este unicul îndreptățit să i se restituie casa tatălui său, Dr. C..

Au mai arătat că termenul de decădere stabilit de Legea nr. 165/2013 s-a împlinit în 2018, astfel că CNCI este obligată să depună la dosar titlu pentru despăgubiri prin echivalent, conform Deciziei Curții Constituționale nr. 44/31.01.2017, a Deciziei-pilot a CEDO pronunțate în cauza Maria Atanasiu contra României, a prevederilor art. 287 C. pen., a art. 5 C. civ. și Deciziei PMB nr. 5453/06.03.2006, care nu mai poate fi modificată.

Referindu-se la raportul juridic dedus judecății, au menționat că Tribunalul București a reținut corect că, "potrivit Deciziei nr. 571/1960 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Raionului Grivița Roșie, a fost trecut în proprietatea statului imobilul situat în str. x în întregime de la C., autorul reclamantului B.."

Antamând aspecte ce țin de judecata din fața curții de apel, au precizat că instanța de apel nu a solicitat dovada calității de reprezentant în cazul pârâtelor ANRP și CNCI, deși au solicitat acest lucru prin cererea depusă în 25 iunie 2024, precum și că au invocat nulitatea cererii de apel a pârâtei CNCI.

Relevând, de asemenea, aspecte ce privesc raportul juridic litigios dedus judecății, au menționat că Tribunalul București a reținut corect că "nu au fost depuse înscrisuri din care să reiasă dovada calității de moștenitor a notificatorilor pentru cotele din imobil ce au aparținut lui D., E., F., G. și H., foști coproprietari".

- Prin critica întemeiată pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recurenții au invocat nelegala alcătuire a completului de judecată din apel.

În acest sens, au menționat că, în 3 februarie 2025, au invocat încălcarea principiului continuității, ca urmare a schimbării compunerii completului de judecată, cu consecința încălcării dreptului la un proces echitabil și al continuității instanței, soluția fiind pronunțată de judecători care nu au fost repartizați în mod aleatoriu.

Au arătat că primul complet învestit cu soluționarea cauzei a fost Completul 11 Apel, iar conform art. 19 C. proc. civ., judecătorul învestit cu soluționarea cauzei nu poate fi înlocuit pe durata procesului decât pentru motive temeinice, în condițiile legii, sens în care au invocat și prevederile art. 214 din același cod.

Au menționat că actualul complet de apel nu a fost legal compus, neexistând motive temeinice pentru înlocuire a unui membru al completului de judecată, sens în care a invocat lipsa unei încheieri de recuzare/abținere, acesta fiind înlocuit nelegal.

Pentru întregirea completului de judecată era necesară repartizarea aleatorie a judecătorilor, conform art. 19, art. 214 C. proc. civ. și art. 58 alin. (2) din Legea nr. 304/2022.

- Printr-un ultim motiv de recurs, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenții au invocat încălcarea, prin încheierea recurată, a procedurii de citare, a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Relevând parcursul procesual al cauzei, au menționat că au invocat în data de 21 martie 2024 excepția nelegalei citări, iar în 24 martie 2024 au solicitat acordarea unui nou termen de judecată, în vederea îndeplinirii procedurii de citare.

În acest sens, au invocat că le-au fost transmise citații nelegale pentru termenul de judecată din 26 martie 2025, lipsind mențiunea privitoare la pârâta CNCI, fapt contrar prevederilor art. 157 alin. (1) lit. g) C. proc. civ.

De asemenea, au arătat că citațiile din 30 ianuarie 2025 sunt lovite de nulitate absolută și prin încălcarea prevederilor art. 49 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că a fost recuzat completul de judecată, iar până la soluționarea cererii de recuzare nu se va face niciun act de procedură în cauză, cererea de recuzare fiind soluționată în 17 martie 2025.

Au precizat că au invocat nelegala citare și încălcarea principiului continuității prin schimbarea compunerii completului, contrar dreptului la un proces echitabil.

ii. Memoriul de recurs înregistrat la 28 martie 2025:

Recurenții au reluat, în cuprinsul acestei cereri, susținerile formulate prin cel dintâi memoriu de recurs.

iii. Memoriul de recurs înregistrat la 22 aprilie 2025:

Suplimentar susținerilor formulate în cadrul primelor două memorii de recurs, recurenții au arătat, în dezvoltarea celui dintâi motiv de recurs invocat, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., că procedura de judecată era grav viciată, menționând că judecata a avut loc în lipsa reclamanților, fiind citați de Completul 11 Apel, recuzat în data de 30 ianuarie 2025, când au fost emise citațiile.

Arată că au solicitat acordarea unui nou termen deoarece citațiile care le-au fost transmise sunt nelegale, fiind lovite de nulitate absolută prin încălcarea dispozițiilor art. 49 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că până la soluționarea cererii de recuzare nu se va face niciun act de procedură în cauză, completul de judecată fiind recuzat încă din 28 ianuarie 2025, cererea de recuzare fiind soluționată în 17 martie 2025.

Precizează, în acest sens, că au fost încălcate și prevederile art. 157 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

Arată că nu au invocat lipsa citării pentru pârâta CNCI, astfel cum se reține în cuprinsul încheierii recurate, ci au menționat că citațiile emise pentru reclamanți sunt nelegale.

Menționează că instanța de apel a depășit limitele învestirii, a suspendat cauza până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2023, deși cercetarea procesului se finalizase în respectivul dosar, menționând, totodată, că respectiva pricină a fost soluționată definitiv prin decizia nr. 337/A din 16 aprilie 2025 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Expunând situația de fapt, au făcut referire la soluția pronunțată de prima instanță precum și la prevederile Decretului nr. 224/1951, reiterând, în rest, susținerile formulate prin memoriile de recurs depuse anterior.

În cauză nu au fost formulate întâmpinări.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul prin prisma excepției lipsei de interes, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se constată următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 33 C. proc. civ., orice demers judiciar (orice cerere) poate fi inițiat și susținut numai prin justificarea unui interes legitim.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

Raportând aceste considerente teoretice la prezenta cauză, se constată că, în situația luării măsurii suspendării judecății, potrivit art. 414 C. proc. civ., recursul se poate declara pe tot timpul cât durează suspendarea cursului judecății cauzei, interesul recurenților fiind acela de a obține reluarea și continuarea judecății.

Prin promovarea recursului dedus judecății se urmărește desființarea măsurii suspendării, apreciată de recurenți ca fiind nelegal dispusă, cu consecința continuării demersului judiciar oprit în mod temporar.

În cauza de față, Curtea de Apel București a dispus, prin încheierea atacată, suspendarea cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2023, reținând că modalitatea de soluționare a acesteia are caracter definitoriu, dat fiind că aspectul litigios principal din ambele pricini îl constituie petitul în anularea Deciziei de invalidare nr. 53200/31.10.2022 emise de pârâta CNCI, astfel că interesul recurenților în susținerea prezentei căi extraordinare de atac va fi analizat prin raportare la stadiul soluționării respectivei cauze.

În acest context, se reține că recurenții au justificat un interes legitim, născut și actual la data formulării cererii de recurs (28 martie 2025), având în vedere că motivul suspendării cauzei subzista la acel moment, dosarul nr. x/2023, aflat de asemenea pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, nefiind soluționat la acea dată, astfel încât o eventuală cerere de reluare a judecății formulată de părți nu ar fi fost primită.

Ulterior, prin decizia nr. 337/A din 16 aprilie 2025 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, dosarul nr. x/2023 a fost soluționat definitiv, fiind dispusă respingerea apelului pârâtei CNCI împotriva sentinței nr. 737 din 9 iunie 2023 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, admiterea apelului reclamanților B. și A. împotriva aceleiași sentințe, cu consecința schimbării în parte a acesteia, în sensul obligării pârâtei CNCI să emită, în favoarea reclamantului B., o decizie de compensare pentru imobilul apartament aflat la parterul imobilului situat în municipiul București, str. x 9, vândut în baza Legii nr. 112/1995, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. x/1997 și pentru terenul în suprafață de 173 mp, fiind menținută, în rest, sentința apelată.

De altfel, existența deciziei nr. 337/A din 16 aprilie 2025 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a fost relevată inclusiv de către recurenții-reclamanți (părți în respectiva pricină, astfel cum s-a arătat anterior), în cadrul memoriului de recurs depus în data de 22 aprilie 2025 .

În acest context, se reține că motivul suspendării prezentei cauze nu se mai regăsește, astfel că interesul recurenților în susținerea recursului, prin care se critică măsura temporizării judecății prin raportare la acest motiv, nu mai este actual, cauza putând fi repusă pe rol la cererea părților, în condițiile art. 415 C. proc. civ.

Existența interesului se impune a fi examinată pe tot parcursul procesului, nu numai cu privire la cererea introductivă de instanță, ci și în căile de atac, prin raportare la finalitatea urmărită de către titularul acesteia, în acest sens fiind și dispozițiile art. 458 C. proc. civ., potrivit cu care căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes.

Față de împrejurarea survenită ulterior promovării prezentului recurs în legătură cu dosarul până la a cărui soluționare definitivă a fost suspendată cauza prin încheierea atacată, verificând condiția relativă la interesul exercitării recursului, se constată că acesta nu mai subzistă, condiția caracterului actual al interesului recurenților în declararea prezentei căi extraordinare de atac nemaifiind îndeplinită.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes și va respinge recursul, ca rămas fără interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca rămas fără interes, recursul declarat de reclamanții B. și A. împotriva încheierii de ședință din 26 martie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2024.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.