ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2335/2024

Ședința publică din data de 29 octombrie 2024

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Costești la data de 5 mai 2023, sub nr. x/2023, contestatorii A. și B., în contradictoriu cu intimatul Municipiul Săcele (U.A.T. Săcele), a solicitat, în procedura contestației la executarea silită, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună: anularea executării silite și a tuturor formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 557/2021 aflat pe rolul B.E.J. C., din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Brașov; anularea somației din data de 13 aprilie 2023 efectuate în dosarul de executare nr. 557/2021 aflat pe rolul B.E.J. C.; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 580 din data de 12 aprilie 2024, Judecătoria Costești a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată, prin întâmpinare, de intimatul Municipiul Săcele prin Primar și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Costești a reținut dispozițiile art. 714 alin. (1) și ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., precum și cele dezlegate prin decizia nr. 20/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Totodată, a constatat că, din analiza înscrisurilor depuse la dosar, reiese că, în speță, cererea de executare silită a fost formulată de Municipiul Săcele prin Primar și a fot înregistrată pe rolul B.E.J. C. sub nr. x/2021. Ulterior, executorul judecătoresc a solicitat Judecătoriei Brașov să încuviințeze executarea silită, iar, prin încheierea din data de 9 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021 a fost admisă cererea sa.

Prin urmare, având în vedere că instanța de executare pentru dosarul de executare nr. 557/2021, cel puțin până la momentul desființării încheierii de încuviințare a executării silite din data de 9 noiembrie 2021, este Judecătoria Brașov, a apreciat că acesteia îi revine competența de soluționare a cauzei.

2.2. Prin sentința civilă nr. 7044 din data de 11 iulie 2024, Judecătoria Brașov, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a acestei judecătorii, ca instanță de executare, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Costești.

Astfel, Judecătoria Brașov, secția civilă a reținut că, prin încheierea din data de 9 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Brașov a încuviințat executarea silită a obligațiilor cuprinse în titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 298/2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov la data de 1 iulie 2021, prin toate formele de executare, cu toate că ambii debitorii aveau domiciliul în Costești, sat Broșteni nr. 23A, jud. Argeș.

A reținut că, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "Contestația se introduce la instanța de executare", iar, instanța de executare este, conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Totodată, a avut în vedere că, potrivit art. 112 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia, iar, în cazul în care printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

A arătat că, prin decizia nr. 20/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justție în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Ca atare, a reținut că situația premisă a art. 112 C. proc. civ. și a deciziei în interesul legii nr. 20/2021 este existența unei pluralități de debitori, care să aibă domiciliul în raza de competență a unor instanțe diferite, pentru că numai într-o atare situație se poate ridica problema în sine a unei pluralități de instanțe de executare în raport cu domiciliul fiecărui debitor.

În concluzie, a apreciat că instanța de executare nu este însă instanța care a încuviințat executarea silită, ci cea prevăzută de art. 651 C. proc. civ., iar competența acesteia se determină în funcție de domiciliul, respectiv sediul debitorului, astfel cum prevede în mod expres textul legal.

În plus, a reținut că, din dispozițiile art. 112 C. proc. civ., rezultă condiția suplimentară ca instanța care a încuviințat executarea silită să fi fost competentă.

A constatat că, în prezenta cauză, niciunul dintre debitorii dosarului de executare silită nr. x/2021 aflat pe rolul B.E.J. C. nu avea domiciliul în Brașov la data formulării cererii de executare silită, debitorii având domiciliul în Costești, sat Broșteni nr. 23A, jud. Argeș, aspect care reiese din chiar înștiințările comunicate de executorul judecătoresc odată cu încuviințarea executării silite.

Prin urmare, în raport cu cele de mai sus, cu aplicarea dispozițiilor art. 714 alin. (1) și ale art. 651 C. proc. civ., a observat că, încă de la debutul procedurii execuționale, debitorii au avut domiciliul în circumscripția teritorială a Judecătoriei Costești, unde de altfel a fost și la data introducerii cererii de contestație la executare, împrejurare pe care a apreciat-o a fi de natură a atrage competența teritorială exclusivă a acestei instanțe, competență ce nu poate fi înlăturată nici prin pronunțarea de către o altă instanță (în speță, Judecătoria Brașov) a unei încheieri de încuviințare a executării silite.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speța de față, Judecătoria Costești și Judecătoria Brașov, secția civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, ivirea prezentului conflict negativ de competență fiind generată de constatările diferite ale celor două instanțe cu privire la modalitatea de stabilire a instanței de executare la care se referă art. 714 alin. (1) și art. 651 C. proc. civ.

Astfel, Judecătoria Costești a făcut aplicarea dezlegărilor obligatorii date prin decizia pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 20/2021, în timp ce Judecătoria Brașov, secția civilă a reținut inaplicabilitatea în speță a acestei decizii și a stabilit instanța competentă a soluționa pricina în temeiul art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 C. proc. civ., în raport cu domiciliul debitorilor de la momentul demarării procedurii execuționale.

Având în vedere obiectul prezentului litigiu (contestație executare), competența de soluționare a acestuia, astfel cum au reținut și judecătoriile aflate în conflict, aparține instanței de executare, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate, contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă soluționând, conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În speță, prin încheierea de ședință din data de 9 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021 (dosar executare nr. x/2021), Judecătoria Brașov a admis cererea formulată de petentul B.E.J. C., privind pe creditorul Municipiul Săcele prin Primar și pe debitorii B. și A. și a încuviințat executarea silită a obligațiilor cuprinse în titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 298/2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov la data de 1 iulie 2021, prin toate formele de executare, până la realizarea creanței cuprinse în titlul executoriu și a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie terenul obiect al contractului de concesiune nr. x din data de 25 mai 2021, situat în municipiul Săcele, str. x, f.n., în suprafață de 332 m.p., înscris în C.F. vechi nr. x A+90, Baciu (C.F. actual nr. 113545 Săcele) nr. top. x, precum și a cheltuielilor de judecată.

Prin prezentul demers judiciar, debitorii B. și A. au formulat contestație la executare împotriva executării silite pornite la cererea creditorului Municipiul Săcele prin Primar, în baza titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 289/2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov.

Cum, în speță, cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea din data de 9 noiembrie 2021 a Judecătoriei Brașov, secția civilă, ca efect al principiului unicității instanței de executare, competența de soluționare a cauzei, având ca obiect contestație la executare, aparține judecătoriei care a încuviințat cererea de executare silită, respectiv Judecătoriei Brașov, secția civilă.

Principiului unicității instanței de executare presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, ca instanță de executare, această dezlegare fiind dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ.

Astfel, s-a statuat că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În motivarea deciziei anterior menționate, instanța supremă a reținut principiul unicității instanței de executare, care presupune că "una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute la alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanță fiind calificată de legislator drept instanță de executare."

Prin urmare, având în vedere cele anterior reținute, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 octombrie 2024.