ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2266/2024

Ședința publică din data de 17 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 28.11.2023, sub nr. x/2023, contestatorul Tribunalul Botoșani a formulat contestație la executare împotriva executării silite din dosarul nr. x/2023 al Biroului executorului judecătoresc A., solicitând anularea somației din 14.11.2023, anulare/cenzurarea, în tot sau în parte, a cheltuielilor de executare stabilite prin încheierea nr. 182 din 14.11.2023, suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare și obligarea intimatului B. la plata cheltuielilor de executare.

În drept, au fost invocate prevederile art. 712, art. 719 alin. (1)-(6) și următoarele C. proc. civ., O.G. nr. 22/2002 și O.U.G. nr. 114/2018.

Prin sentința civilă nr. 5692 din 24 aprilie 2024, Judecătoria Iași a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Botoșani.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., forma în vigoarea la data de 3 octombrie 2023, și ale art. 714 alin. (3) din același act normativ, care stabilesc competența de soluționare a contestației la executare în favoarea judecătoriei de la domiciliul debitorului.

A apreciat că decizia nr. 20/2021, pronunțată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, nu este aplicabilă întrucât domeniul acesteia este limitat la situația juridică ce a determinat nevoia de interpretare a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712 și art. 714 C. proc. civ., prin prisma art. 112 din același act normativ, respectiv cazul executării silite demarate împotriva mai multor debitori, situație premisă care nu se regăsește în speță.

A mai reținut că decizia instanței supreme nu poate fi interpretată extensiv sau denaturat, în sensul atribuirii calității de instanță de executare unei instanțe necompetente, care a încuviințat executarea silită, deoarece s-ar ajunge la o contradicție fundamentală tocmai între considerentele și dispozitivul deciziei, din moment ce Înalta Curte reține caracterul de ordine publică al normelor ce reglementează competența teritorială a instanței de executare și imposibilitatea părților de a înlătura o atare competență exclusivă.

Prin validarea teoriei potrivit căreia judecătoria care a încuviințat executarea silită devine automat instanță de executare, în toate cazurile, inclusiv atunci când nu a fost competentă teritorial, conform art. 651 C. proc. civ., s-ar ajunge la situația în care părțile (creditorul prin executor judecătoresc), ar alege instanța de executare, deși tocmai imposibilitatea părților de a alege instanța este de esența unei competențe exclusive, cum a reținut și instanța supremă.

Ca situație de fapt, a reținut că debitorul contestator Tribunalul Botoșani avea sediul, la data sesizării organului de executare, în circumscripția Judecătoriei Botoșani și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Învestită prin declinare, Judecătoria Botoșani a pronunțat sentința nr. 1778 din 17 iulie 2024, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Iași, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 651 alin. (1) și art. 714 C. proc. civ., precum și ale Deciziei nr. 20/2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, care a stabilit că instanța de executare este judecătoria care a încuviințat executarea silită a titlului executoriu.

A constatat că, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, ci rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale, motiv pentru care toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare.

A observat că încuviințarea executării silite s-a realizat de către Judecătoria Iași, prin încheierea nr. 10632 din 19 octombrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023 și, în raport de dispozițiile legale și considerentele Deciziei nr. 20/2021, a constatat că această instanță este instanța de executare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul litigiului ce a generat desesizarea celor două instanțe și ivirea conflictului negativ de competență îl constituie contestația la executare formulată de contestatorul Tribunalul Botoșani împotriva executării silite din dosarul nr. x/2023 al Biroului executorului judecătoresc A., prin care a solicitat anularea somației din 14.11.2023, anulare/cenzurarea, în tot sau în parte, a cheltuielilor de executare stabilite prin încheierea nr. 182 din 14.11.2023 și suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare.

Înalta Curte constată că declinarea reciprocă a competenței de către instanțe a fost generată de aplicarea diferită a normelor de procedură prevăzute de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează regulile după care se determină instanța de executare.

Astfel, Judecătoria Iași a reținut că instanța de executare, competentă să soluționeze contestația la executare, este aceea în circumscripția căreia se află sediul debitorului, Tribunalul Botoșani, în timp ce Judecătoria Botoșani a apreciat că instanța care a încuviințat executarea silită, respectiv Judecătoria Iași, este instanța de executare, competentă să analizeze validitatea actelor de executare deduse controlului judecătoresc.

Potrivit dispozițiilor art. 714 alin. (1) din C. proc. civ. "Contestația se introduce la instanța de executare".

Art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. statuează că: "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

În conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate, rezultă că în materia executării silite competența teritorială a instanței este exclusivă, contestația la executare adresându-se judecătoriei în cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Înalta Curte reține că, sub aspectul stabilirii instanței competente din punct de vedere teritorial să judece contestația la executare, în speța dedusă judecății, este esențială împrejurarea că executarea silită a fost încuviințată prin încheierea nr. 10632 din 19 octombrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023 de către Judecătoria Iași.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Iași, competența de soluționare a contestației la executare revine tot acestei instanțe, potrivit principiului unicității instanței de executare, principiu care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, conform celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

În acest sens, s-a pronunțat și Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, în dosarul nr. x/2021, de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, prin care s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel." Potrivit celor reținute în această decizie, s-a statuat la paragraful 71 că "..ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale."

Pentru identitate de raționament, statuările din decizia nr. 20/2001 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii urmează a fi avute în vedere în speța de față, astfel încât competența instanței de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviințare a executării silite rămâne aplicabilă și în ceea ce privește contestația la executare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Iași este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.