ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 161/2024

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

I.1. Obiectul cauzei.

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Mureș la data de 15.03.2023 contestatorul Tribunalul Botoșani, în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K., a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare emise în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2023 la BEJ L., solicitând anularea somației din data de 06.03.2023, a încheierii nr. 3/2023 din data de 06.03.2023, precum și a încheierii civile din data de 14.02.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Botoșani.

În drept, a invocat prevederile legale la care a făcut referire în cuprinsul cererii.

La termenul de judecată din data de 08 iunie 2023 instanța a ridicat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a instanței reținând cauza în pronunțare asupra excepției ridicate.

I.2. Hotărârile care au generat conflictul.

I.2.1. Prin încheierea civilă nr. 2037/2023 din 08 iunie 2023, Judecătoria Târgu-Mureș a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 666 alin. (1) și art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ., apreciind că se impune clarificarea noțiunii de instanță de executare, astfel cum această noțiune rezultă din cuprinsul dispozițiilor art. 651 C. proc. civ. interpretat prin prisma considerentelor deciziei nr. 20/2021 și deciziei nr. 27/2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii.

A evocat principiul unicității instanței de executare statuat în paragraful 80 al deciziei nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. A arătat că decizia nr. 20/2021 a avut în vedere ipoteza unei pluralități de debitori în cadrul executării silite, iar prin considerentele acestei decizii a fost clarificată noțiunea de instanță de executare și principiul unicității instanței de executare concluzionându-se în esență, în sensul că instanța de judecată care a încuviințat executarea silită devine instanță de executare și este competentă să soluționeze contestațiile la executare, precum și alte incidente apărute în cursul executării silite, fiind astfel consfințit caracterul unic și exclusiv al instanței de executare prevăzute de art. 651 C. proc. civ.

A mai arătat că în ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. (care ar fi incidente raportat la calitatea părților), această chestiune trebuia analizată la momentul încuviințării executării silite.

A conchis că odată încuviințată executarea silită, chiar și cu eventuala încălcare a dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., instanța care a dispus în acest sens devine instanță de executare și devine competentă să judece incidentele apărute pe parcursul executării silite, deci inclusiv contestațiile la executare.

I.2.2. Prin sentința nr. 2577 pronunțată la data de 09 noiembrie 2023, Judecătoria Botoșani a admis excepția necompetenței teritoriale, excepție invocată din oficiu de instanță și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Târgu-Mureș, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

A arătat că la data de 14 februarie 2023, art. 651 alin. (1) C. proc. civ. avea următorul conținut: "(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispozițiile art. 112 și ale art. 127 se aplică în mod corespunzător".

A arătat că, deși acest text de lege era aplicabil la data încuviințării executării silite, etapă în care reclamant este creditorul, în momentul formulării contestației la executare de către debitorul Tribunalul Botoșani, în cauză au devenit incidente prevederile art. 127 alin. (1) și (2

1

) C. proc. civ., care reglementează un caz de necompetență teritorială de ordine publică, potrivit cu care dacă o instanță de judecată are calitatea de reclamant/contestator într-o cauză de competența sa sau a unei instanțe inferioare, va sesiza în mod obligatoriu una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află.

A mai expus că prin decizia nr. x a ICCJ s-a statuat că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

A conchis că în cauză primează dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2

1

) C. proc. civ. care reglementează un caz de necompetență teritorială de ordine publică, în defavoarea art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență.

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Înalta Curte constată că instanțele aflate în conflict au stabilit în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei.

Astfel, Judecătoria Târgu-Mureș a reținut incidența art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., precum și a Deciziei nr. 20 din data de 27.09.2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii și a constatat că instanța de executare a fost deja stabilită ca fiind Judecătoria Botoșani, aspect care nu mai poate fi repus în discuție în cursul executării silite.

Pe de altă parte, Judecătoria Botoșani a reținut că principiul unicității instanței de executare nu poate fi aplicabil, având prioritate normele imperative de ordine publică prevăzute de art. 127 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că prin cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc L. și înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani, s-a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat prin sentința civilă nr. 341 din 09 martie 2021 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia nr. 453/A pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș la data de 05 august 2021.

La termenul de judecată din data de 14 februarie 2023, Judecătoria Botoșani, prin încheiere fără număr, în dosarul nr. x/2023 a admis cererea, a încuviințat executarea silită și a autorizat creditoarea să treacă la executarea silită a titlului executoriu menționat mai sus, în vederea recuperării în vederea realizării drepturilor creditorilor.

Instanța competentă să soluționeze contestația la executare este, potrivit dispozițiilor art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., instanța de executare care, în conformitate cu dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I din același cod, este judecătoria în circumscripția căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În cazul de față, instanța de executare a fost stabilită prin efectul pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite, încheierea fără număr din 14 februarie 2023 pronunțată de Judecătoria Botoșani în dosarul nr. x/2023.

În procedura de încuviințare a executării silite, în situația în care ar fi fost sesizată o instanță necompetentă teritorial cu o cerere de încuviințare a executării silite, făcând în mod obligatoriu aplicarea dispozițiilor art. 529 alin. (1) din C. proc. civ., privitoare la verificarea competenței sub toate aspectele și în raport cu toate criteriile, această instanță necompetentă teritorial este ținută să trimită dosarul instanței competente, care devine astfel instanță de executare.

În cauză nu este însă incidentă o astfel de ipoteză, astfel încât încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

Pe cale de consecință, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu - toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare.

Aceste principii au fost expuse de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021).

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat, prin decizia nr. 27 din 06 decembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 135 din 10 februarie 2022) că ulterior dezlegărilor date prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, instanțele de judecată nu vor mai putea face abstracție de considerentele care au justificat pronunțarea acestei decizii menite să unifice jurisprudența divergentă existentă anterior în ceea ce privește determinarea instanței de executare (paragraful 68).

Ca atare, deciziile nr. 20/2021 și nr. 27/2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii sunt aplicabile în cauza pendinte, întrucât ele stabilesc instanța competentă pentru orice incident intervenit în cursul executării silite, cum este și cazul contestației la executare.

Prin urmare, Judecătoria Botoșani, care a încuviințat executarea silită, și-a stabilit astfel calitatea de instanță de executare, competența sa teritorială fiind stabilită la acel moment și nemaiputând fi pusă în discuție ulterior, situație în care calitatea sa de instanță de executare nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale.

În consecință, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea având ca obiect contestație la executare este Judecătoria Botoșani, urmând ca, în temeiul art. 135 din C. proc. civ., să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 ianuarie 2024.