ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2119/2024

Ședința publică din data de 9 octombrie 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III - a civilă sub nr. x/2020 la 04.11.2020, reclamantul Municipiul București, prin primar general, în contradictoriu cu pârâții A., B., C., D., a solicitat să se constate nulitatea absolută a tranzacției autentificate sub nr. x/12.03.2008 de Biroul Notarului Public E., rectificată prin încheierea nr. 10075/22.10.2008 și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/04.10.2016 de același birou notarial, pentru cauză ilicită.

Prin cererea modificatoare formulată la 14.12.2021, reclamantul a solicitat, în principal, să se constate nulitatea absolută a celor două acte pentru cauză ilicită, dar și în temeiul principiului resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis, iar, în subsidiar, pentru situația respingerii cererii principale, obligarea pârâtului A. la plata contravalorii construcțiilor C5 și C2 și a terenului aferent din Calea x nr. 16-18-20, în temeiul răspunderii civile delictuale - art. 998 C. civ..1864 sau al îmbogățirii fără justă cauză.

Prin încheierea din 14.12.2021, Tribunalul București, secția a IV- a civilă a înaintat dosarul, în condițiile art. 107 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor de judecată, secției a III - a Civilă, unde dosarul a fost înregistrat la data de 17.12.2021 sub nr. x/2021*.

Pârâții A., B., C., D. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Pârâtele B. și C. au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat să se constate dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului compus din clădirea C5, prin efectul uzucapiunii de scurtă durată.

SC F. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L., S.C. I. S.R.L., societăți comerciale ce își desfășurau activitatea în imobilul în cauză, au formulat cereri de intervenție accesorie în interesul reclamantului.

SC J. S.R.L. a formulat cerere de intervenție principală prin care a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului compus din clădirea C2, prin efectul uzucapiunii de scurtă durată.

Prin sentința civilă nr. 1789 din 18 noiembrie 2022, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis, în parte cererea și a constatat nulitatea absolută atât a tranzacției autentificate sub nr. x/12.03.2008 de către Biroul Notarului Public E., astfel cum aceasta a fost rectificată prin încheierea de rectificare nr. 10075/22.10.2008, cât și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/04.10.2016 de Biroul Notarului Public E.; a respins, în rest, cererea de chemare în judecată, precum și cererea reconvențională și cererea de intervenție principală, ca neîntemeiate; a admis cererile de intervenție accesorii.

Împotriva sentinței, au formulat apel pârâții D., A., B., C. și intervenienta J. S.R.L., solicitând schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de Municipiul București și a cererilor de intervenție accesorii ca neîntemeiate și al admiterii cererii reconvenționale și a cererii de intervenție principală.

În cauză, pe parcursul judecății în apel, au fost formulate cereri de intervenție accesorie în interesul intimatului-reclamant Municipiul București de către K. și de către S.C. L. S.R.L. și în interesul apelanților-pârâți de către M., la termenul de judecată din 25.09.2023 fiind încuviințate în principiu numai primele două.

Prin decizia civilă nr. 1286A din 23 octombrie 2023, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelul declarat de apelanții pârâții D., A., B., C. și apelanta intervenientă J. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1789/18.11.2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant Municipiul București prin Primar General și intimații-intervenienți accesorii S.C. F. S.R.L., S.C. S.I.M.U. S.R.L., G. S.R.L. și H. S.R.L., ca nefondat.

A admis cererile de intervenție formulate în interesul intimatului-reclamant de către S.C. L. S.R.L. și de către K..

A obligat apelanții la plata către intimata-intervenientă accesorie K. a cheltuielilor de judecată în valoare de 4500 RON.

Împotriva încheierii de ședință din 25 septembrie 2023 și a deciziei civile nr. 1286A din 23 octombrie 2023 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie au declarat recurs pârâții D., A., C., B., intervenienta în nume propriu J. S.R.L., precum și M..

Recursul declarat pârâții D., A., C., B. și intervenienta în nume propriu J. S.R.L..

Prin memoriul de recurs, recurenții-pârâți au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și încheierii atacate pentru ipotezele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor formulate, recurenții au învederat că, la termenul de judecată din 25.09.2023, M. a depus cererea de intervenție accesorie formulată în interesul acestora. La același termen de judecată, astfel cum rezultă din încheierea de ședință, instanța de apel s-a pronunțat asupra admiterii în principiu a cererii de intervenție accesorie formulată de către M., procedând la respingerea acesteia, fără a comunica cererea formulată către părțile lipsă.

Astfel, au susținut că, prin necomunicarea cererii de intervenție, instanța a încălcat dispozițiile art. 224 din C. proc. civ., potrivit cărora instanța este obligata, în orice proces, să pună în discuția părților toate cererile, excepțiile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de ele, potrivit legii sau invocate din oficiu.

Au arătat recurenții că instanța de apel a comunicat ultima cerere de intervenție accesorie formulată de K. în interesul Municipiului București prin Primar General depusă la termenul din data de 26.06.2023, cerere care a fost pusă în discuție la termenul din 25.09.2023, însă pentru cererea de intervenție accesorie formulată în interesul pârâților nu a respectat aceleași norme legale absolute.

Recurenții au subliniat că, prin nesocotirea dispozițiilor dirimante ale art. 224 C. proc. civ., instanța a încălcat în mod evident normele imperative de procedură civilă și i-a privat de posibilitatea de a își exprima punctul de vedere cu privire la cererea de intervenție accesorie formulată de M., încălcând astfel drepturile procesuale ale părților lipsă protejate de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Au arătat, totodată, că instanța de apel a încălcat și dispozițiile art. 64 din C. proc. civ. care prevede faptul că instanța va comunica părților cererea de intervenție și copii de pe înscrisurile care o însoțesc, urmând să se pronunțe asupra admisibilității în principiu printr-o încheiere motivată abia după ce toate părțile iau la cunoștință de conținutul acesteia, precum și dispozițiile art. 14 alin. (4) și (5) din același cod, care statuează că instanța este obligată, în orice proces, să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate.

Tot în cadrul motivului subsumat pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenții au învederat că, prin notele de ședință depuse la termenul de judecată din 22.05.2023, au invocat excepția absolută a lipsei de interes a intervenienților accesorii S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L, S.C. I. S.R.L., S.C. F. S.R.L.

Această excepție nu a fost nici unită cu fondul, nici pusă în discuție, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de ședință din 25.09.2023 sau din decizia civilă 1286A/2023, instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra acesteia și nici nu a supus-o dezbaterilor la niciunul dintre termenele de judecată, încălcând astfel dispozițiile art. 477 alin. (1) C. proc. civ.

Cum dispozițiile mai sus menționate constituie o normă imperativă, ce ocrotește un interes public, au apreciat că nulitatea hotărârii pronunțate cu încălcarea regulii tantum devolutum quantum apellatum, nu poate avea decât caracter absolut.

Concluzionând, au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recursul declarat de recurenta M.

Prin cererea de recurs, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Dezvoltând motivele de recurs, recurenta a susținut că instanța de apel s-a pronunțat nelegal pe admisibilitatea cererii de intervenție formulată de aceasta fără a o pune în discuția tuturor părților din prezenta cauză.

Astfel, a menționat că în virtutea art. 224 din C. proc. civ., instanța de apel era obligată să comunice cererea de intervenție formulată de recurentă tuturor părților litigante, nu doar părților prezente la termenul de judecată din data de 25.09.2023, și astfel să ofere posibilitatea pârâților să formuleze punct de vedere cu privire la cererea formulată.

Faptul ca cererea de intervenție a fost formulată în susținerea poziției procesuale a pârâților nu poate justifica conduita nelegala a instanței de apel, întrucât C. proc. civ. nu face nicio distincție și statuează fără niciun fel de echivoc faptul ca "toate cererile, excepțiile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate în acestea".

Prin urmare, a apreciat că pronunțarea instanței pe cererea de intervenție în această modalitate reprezintă o încălcare a drepturilor procesuale ale părților.

În ceea ce privește soluția de respingere a cererii de intervenție ca lipsită de interes, recurenta a susținut că instanța de apel a pronunțat hotărârea cu greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material.

A menționat că, potrivit statutului, M. este o asociație care activează în domeniul administrației în sensul sprijinirii bunelor practici și are ca scop susținerea și dezvoltarea domeniilor urbanismului, amenajării teritoriului, construcțiilor, protecției mediului, patrimoniului cultural construit și promovării dreptului urbanismului în România ca ramură de drept.

În vederea atingerii obiectivelor propuse și pentru realizarea scopului asociației, M. declară și formulează acțiuni, cereri, petiții, sesizări și apărări necesare în fața instanțelor de judecată competente, legat de domeniul de activitate al Asociației, în vederea apărării interesului public general. Prin urmare, M., din perspectiva statutară, subscrie activității sale și posibilitatea formulării de acțiuni în fata instanțelor de judecată competente pentru apărarea unui interes public general.

A mai arătat că interesul legitim public este definit de Legea nr. 554/2004 drept interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice.

Recurenta a subliniat că, prin cererea de intervenție accesorie formulată, justifică un interes legitim privat ce constă în posibilitatea de a pretinde o anumită conduită de la Municipiul București, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat cum ar fi dreptul de proprietate constituit prin aceasta categorie de acte administrative emise de autoritatea publica locală.

Drept urmare, în opinia acesteia, nu se poate reține lipsa de interes în formularea cererii de intervenție accesorie, interesul fiind pe deplin justificat atât din perspectiva privată, cât și din cea publică

Prin ultima critică formulată, subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurenta a imputat instanței de apel lipsa argumentării soluției de respingere a cererii de intervenție.

Astfel a subliniat că, în aceeași ședința de judecată, instanța a admis două cereri de intervenție formulate de alte părți aflate în aceeași situație procesuală cu recurenta, însă instanța s-a rezumat la a afirma că celelalte două interveniente au justificat un interes prin simplu fapt ca ar fi interesate de utilizarea imobilului retrocedat. În ceea ce privește cererea de intervenție formulată de recurentă, nu a arătat în mod concret temeiurile sau raționamentele care fundamentează decizia.

Concluzionând, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Intimatul-reclamant Municipiul București, prin primarul general a formulat întâmpinare la recursurile declarate în cauză, prin care a invocat excepția lipsei de interes a recurenților-pârâți, având în vedere că aceștia nu au atacat decizia pronunțată în cauză pe fondul litigiului și nici încheierea pronunțată în 25.09.2023. Pe fondul recursurilor, a solicitat respingerea acestora, ca nefondate, în opinia acestuia hotărârile atacate fiind date cu respectarea normelor de procedură, precum și cu respectarea normelor de drept material.

Intimata-intervenientă în numele altei persoane S.C. F. S.R.L. a formulat întâmpinare la recursurile declarate în cauză, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului declarat de M., întrucât este formulat de o persoană care nu a dobândit calitatea de parte în proces.

În ceea ce privește recursul declarat de pârâți, intimata a invocat inadmisibilitatea argumentelor subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. prin care se pretinde că instanța de apel nu a pus în discuție, nu a unit cu fondul și nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei de interes a intervenienților accesorii S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L, S.C. I. S.R.L., S.C. F. S.R.L., invocată prin notele de ședință depuse la termenul de judecată din 22.05.2023, motivat de împrejurarea că aceștia nu au atacat și încheierea de ședință din data de 22.05.2023. În subsidiar, a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate, apreciind că atât decizia, cât și încheierea atacate de recurenți au fost pronunțate cu respectarea normelor de procedură și de drept material.

Intimatele-interveniente în numele altei persoane G. S.R.L., H. S.R.L. și S.C. S.I.M.U. S.R.L., precum și intimata - intervenientă în nume propriu S.C. L. S.R.L. au formulat întâmpinări la recursul declarat de M., prin care au invocat excepția inadmisibilității și a lipsei de interes în formularea primului motiv de recurs.

În ceea ce privește condiția interesului, au subliniat că recurenta nu justifică un interes personal în ce privește motivul de recurs referitor la necomunicarea către părți a cererii de intervenție, întrucât nu invocă o vătămare personală, ci vătămarea altor părți litigante.

În susținerea excepției inadmisibilității primului motiv de recurs, au susținut că recurenta nu a dobândit calitatea de parte în cauză, astfel că poate ataca cu recurs, în conformitate cu art. 64 alin. (2) coroborat cu art. 64 alin. (3) din C. proc. civ., numai soluția instanței de apel de inadmisibilitate în principiu a cererii sale de intervenție accesorie, nu și alte aspecte, precum neacordarea unui nou termen de judecată.

În subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Astfel, critica recurentei în sensul că instanța de apel ar fi trebuit să amâne cauza pentru a comunica pârâților, legal citați, cererea sa de intervenție accesorie, nu este fondată, deoarece acest lucru ar fi condus la tergiversarea soluționării apelului din culpa apelanților-pârâți, cu încălcarea art. 10 alin. (1) din C. proc. civ.

Au mai subliniat că art. 64 alin. (1) din C. proc. civ. nu prevede nicio sancțiune pentru ipoteza în care instanța nu s-ar conforma acestei prevederi, astfel că nu se poate susține că am fi în prezența unei nulități expres prevăzute de lege. Nefiind în prezența unei nulități exprese (reglementate de 175 alin. (2) C. proc. civ.), rezultă că o pretinsă vătămare nu se prezumă, ea trebuind dovedită de partea care o invocă.

Așadar, chiar în ipoteza în care instanța de apel ar fi avut obligația să amâne cauza și să comunice părților lipsă cererea de intervenție accesorie formulată de M., trebuie dovedită "o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea" actului procesual.

Or, în cauză, recurenta nu ar putea susține cu temei că i s-a adus o vătămare, în accepțiunea art. 175 alin. (1) C. proc. civ.

Intimatele-interveniente în numele altei persoane G. S.R.L., H. S.R.L. și S.C. S.I.M.U. S.R.L., precum și intimata - intervenientă în nume propriu S.C. L. S.R.L. au formulat întâmpinare și la recursul declarat de pârâții D., A., C., B. și intervenienta în nume propriu J. S.R.L. prin care au invocat excepția inadmisibilității celui de-al doilea motiv de recurs arătând că pretinsa excepție absolută a lipsei de interes a intervenienților accesorii S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L, S.C. I. S.R.L., S.C. F. S.R.L. nu reprezintă o veritabilă excepție, ci un motiv de apel analizat de instanța de apel pe fondul cauzei.

Totodată, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat. În dezvoltarea apărărilor formulate, în ceea ce privește lipsa pârâților de termen, intimatele-interveniente au arătat că recurenții-pârâți aveau obligația procesuală de a contribui la desfășurarea fără întârziere a procesului în calea de atac a apelului promovată chiar de ei, urmărind finalizarea apelului.

Au mai susținut că instanța de apel a respectat normele de procedură punând în discuția pârților prezente cererea de intervenție formulată, argumentând apărări similare celor invocate în combaterea recursului declarat de M..

Intimata-intervenientă în numele altei persoane K. a formulat întâmpinare la recursul declarat de M., prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, precum și excepțiile inadmisibilității și lipsei de interes în formularea primului motiv de recurs.

În susținerea excepției inadmisibilității, a arătat că recurenta nu a dobândit calitatea de parte în proces, astfel că nu poate ataca decât soluția de respingere a cererii de intervenție.

Cu referire la excepția lipsei de interes, a arătat că nu este invocată o vătămare personală, ci vătămarea dreptului unei alte părți litigante.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, dezvoltând în mare parte aceleași motive ca și celelalte intimate-interveniente.

În plus față de aspectele deja invocate prin celelalte întâmpinări, intimata-intervenientă a arătat, referitor la interesul intervenientelor ale căror cereri de intervenție au fost admise în principiu de curtea de apel, că interesul acestora a fost reținut cu autoritate de lucru judecat prin decizia nr. 428/2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Recurenta M. a formulat răspuns la întâmpinări.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând excepții le invocate, precum și încheierea și decizia recurate, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că prin întâmpinările formulate în recurs au fost invocate de către intimați mai multe excepții a căror analiză se impune a fi efectuată cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., ordinea de soluționare a acestora urmând a fi stabilită în funcție de efectele pe care excepțiile sunt apte a le produce sub aspect procesual, conform art. 248 alin. (2) din același act normativ.

Astfel, Înalta Curte consideră că întâi se impun a fi soluționate excepțiile vizând inadmisibilitatea căilor de atac exercitate în cauză, apoi excepțiile referitoare la interesul exercitării recursurilor, iar în final excepțiile prin care se invocă nulitatea recursurilor pentru neîncadrarea argumentelor invocate în susținerea acestora în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

O primă excepție invocată în cauză vizează inadmisibilitatea căii de atac exercitată de M. cu privire la decizia pronunțată de instanța de apel.

Excepția analizată este neîntemeiată pentru considerentele ce succed.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală determinată de încălcarea cerințelor de exercițiu sau a modalităților specifice de valorificare a acțiunii civile în fața instanțelor, care are ca efect respingerea intempestivă a cererii, în sens larg, astfel încât aceasta nu va mai fi analizată.

În susținerea acestei excepții, invocată pentru motive similare de către intimatele S.C. F. S.R.L., K., S.C. S.I.M.U. S.R.L., S.C. H. S.R.L., L. S.R.L., S.C. G. S.R.L., se arată că recursul exercitat de M. împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel este inadmisibil pentru motivul că această recurentă nu a devenit parte în cauză întrucât cererea sa de intervenție accesorie în favoarea pârâților a fost respinsă ca inadmisibilă prin încheierea instanței de apel din 25.09.2023.

Astfel, având în vedere obligativitatea și relativitatea efectelor hotărârii dedusă din dispozițiile art. 435 C. proc. civ., pe temeiul art. 458 din același cod căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane.

Pe de altă parte, conform art. 64 alin. (3) C. proc. civ. încheierea prin care instanța se pronunță asupra admisibilității în principiu a intervenției(indiferent de felul acesteia - principală sau accesorie) se poate ataca odată cu fondul.

Or, în cauză, nu poate fi pus la îndoială dreptul M. de a ataca încheierea prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea sa de intervenție accesorie. Aceasta pentru că art. 64 alin. (3) C. proc. civ. conferă calitate procesuală în recurs unei persoane care nu a figurat în calitate de parte în apel fiind inclusă, așadar, printre excepțiile permise de art. 458 C. proc. civ. ce vizează subiectele căilor de atac.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 64 alin. (4) C. proc. civ., în cazul admiterii căii de atac exercitate împotriva încheierii prin care instanța a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție, hotărârea pronunțată este desființată de drept, iar cauza se va rejudeca de instanța în fața căreia s-a formulat cererea de intervenție de la momentul discutării admisibilității în principiu a acesteia.

Prin urmare, Înalta Curte consideră că, în raport de configurația juridică a căii de atac ce se poate exercita împotriva încheierii prin care instanța respinge ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie și de efectele pe care eventuala admitere a acestei căi de atac le produce asupra hotărârii pronunțate, nu se poate reține, raportat la particularitățile cauzei, inadmisibilitatea recursului formulat de M..

În acest context, se remarcă faptul că prin recursul formulat petenta nu aduce critici explicite deciziei pronunțate de instanța de apel, ci indică această hotărâre ca făcând obiect al recursului doar formal, din perspectiva efectelor pe care acceptarea căii de atac exercitată împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de intervenție accesorie le-ar avea cu privire la decizia dată pe fondul apelului. De altfel, o asemenea mențiune nici nu era necesară întrucât în cazul admiterii recursului hotărârea pronunțată este desființată de drept.

Analizând întâmpinările formulate în cauză de către intimații S.C. F. S.R.L., S.C. S.I.M.U. S.R.L., S.C. H. S.R.L., L. S.R.L., S.C. G. S.R.L., Înalta Curte constată că părțile evidențiate invocă inadmisibilitatea motivului de recurs afirmat de pârâți și intervenienta în nume propriu J. S.R.L. prin care se pretinde că instanța de apel nu a pus în discuție, nu a unit cu fondul și nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei de interes a intervenienților accesorii S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L, S.C. I. S.R.L., S.C. F. S.R.L., care ar fi fost invocată prin notele de ședință depuse pentru termenul de judecată din 22.05.2023.

Urmare examinării argumentelor susținute prin întâmpinările mai sus menționate, din care rezultă că intimatele pretind inadmisibilitatea acestui motiv de recurs întrucât recurenții nu au atacat și încheierea din 22.05.2023 prin care instanța de apel a constatat că prin notele de ședință arătate nu s-a invocat o excepție "cu privire la procedura din apel", ci "o critică în privința procedurii în fața primei instanțe", Înalta Curte consideră că aceste susțineri nu reprezintă o veritabilă excepție, astfel încât nu se impune o soluționare a lor separată și prioritară fondului recursurilor, constituind mai degrabă o apărare invocată de părți în raport de motivul de recurs vizat.

Referitor la excepția lipsei de interes, Înalta Curte constată că aceasta a fost invocată atât de intimatul Municipiul București cu privire la recursul declarat de pârâți și intervenienta în nume propriu J. S.R.L., cât și de intimații K., S.C. S.I.M.U. S.R.L., S.C. H. S.R.L., L. S.R.L., S.C. G. S.R.L., cu privire la recursul declarat de M..

Interesul, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, reprezintă folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă, indiferent de forma concretă de manifestare a acesteia(cerere de chemare în judecată ori de exercitare a unei căi de atac, apărare de fond sau procedurală etc).

În ce privesc cerințele legale ale condiției interesului, potrivit art. 33 C. proc. civ. interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cerința interesului de a fi determinat vizează stabilirea folosului practic ce poate fi realizat de parte în concret în cazul admiterii formei procedurale a acțiunii civile exercitate. Interesul este legitim atunci când nu contravine normelor imperative ale legii sau regulilor de conviețuire socială. Condiția interesului personal presupune ca cel care recurge la o anumită formă procedurală să urmărească obținerea, direct sau indirect, a unui folos practic pentru sine, iar cerința interesului de a fi născut și actual implică faptul că interesul trebuie să existe în momentul în care se exercită acțiunea civilă, indiferent de forma de manifestare a acesteia, în sensul că partea nu ar mai obține folosul practic urmărit dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune.

Interesul procesual reprezintă, așadar, o condiție de exercițiu a acțiunii civile, în timp ce apelul și/sau recursul sunt forme de manifestare a acțiunii civile ce presupun exercitarea dreptului de a face uz de căile de atac și se înscriu în ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege prin care se urmărește protecția unui drept subiectiv ori a unui interes legitim și pentru a căror realizare recurgerea la instanță este obligatorie.

Ca atare, interesul procesual este o condiție de exercițiu ce trebuie să se justifice în fiecare etapă procesuală, așadar și în recurs.

În speță, excepția în analiză a fost invocată de Municipiul București, prin întâmpinarea formulată acest intimat pretinzând că recursul formulat de pârâți și intervenienta în nume propriu J. S.R.L. este lipsit de interes întrucât aceste părți nu atacă și decizia civilă nr. 1286 A/23.10.2023 din perspectiva soluției de respingere a apelului ca nefondat, care a dobândit astfel autoritate de lucru judecat. Se mai susține că recurenții pârâți nu au atacat încheierea din 25.09.2023 din perspectiva faptului că instanța a respins cererea de intervenție accesorie ca inadmisibilă în principiu, ci doar critică faptul că instanța de apel nu le-a comunicat cererea de intervenție formulată de M. în sprijinul lor.

Intimații K., S.C. S.I.M.U. S.R.L., S.C. H. S.R.L., L. S.R.L., S.C. G. S.R.L., au invocat aceeași excepție cu privire la calea de atac declarată de M., părțile afirmând că recursul de referință este lipsit de interes pentru că recurenta susține nelegalitatea încheierii din 25.09.2023 pentru necomunicarea cererii sale de intervenție accesorie către alte părți ale cauzei (și anume apelanții-pârâți), partea nefiind, astfel, vătămată în vreun fel din punct de vedere al drepturilor sale procesuale.

Înalta Curte reține că ceea ce urmăresc recurenții prin exercitarea căilor de atac în analiză este reformarea deciziei pronunțate de curtea de apel, folosul practic avut în vedere de aceștia constând în înlăturarea soluției instanței de prim control judiciar, astfel încât condiția interesului promovării recursului trebuie apreciată prin raportare la această hotărâre.

Or, față de consecințele legale ale admiterii recursului declarat împotriva încheierii din 25.09.2023 prin care s-a respins cererea de intervenție accesorie formulată în apel de M., reglementate prin dispozițiile art. 64 alin. (4) C. proc. civ., este fără relevanță juridică, din perspectiva interesului în promovarea căii de atac, faptul că recursul exercitat de pârâți și intervenienta în nume propriu J. S.R.L. nu vizează și decizia civilă nr. 1286 A/23.10.2023 sau că neregularitatea susținută prin recursul M. s-a săvârșit în raport cu o altă parte din proces, întrucât, potrivit temeiului legal anterior menționat, hotărârea a căror reformare o urmăresc recurenții este desființată de drept în eventualitatea admiterii căii de atac.

Prin urmare, față de cele anterior reținute, Înalta Curte va respinge excepția lipsei de interes în promovarea prezentului recurs.

Excepția nulității recursurilor declarate atât de M., cât și de recurenții pârâți D., A., C., B. și de intervenienta în nume propriu S.C. J. S.R.L., a fost susținută de K. prin întâmpinările formulate la aceste recursuri.

Astfel, în susținerea excepției se arată că recursul M. este nul întrucât, deși motivele de recurs sunt încadrate de recurentă în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., aceasta nu precizează în concret în care dintre motivele de recurs anterior menționate s-ar încadra fiecare critică adusă deciziei recurate.

În ce privește nulitatea recursului declarat de pârâți și de intervenienta în nume propriu S.C. J. S.R.L., în mod similar, se afirmă că aceasta este întemeiată întrucât recurenții nu precizează în care dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. se încadrează argumentele susținute prin cererea de recurs.

Înalta Curte reține că potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute la art. 488 din același act normativ.

Din economia textelor legale anterior precizate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și argumentat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca susținerile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. Așadar, doar în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Analizând cererea de recurs promovată de M. se constată că aspectele afirmate, vizând nerespectarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 224 C. proc. civ. ori nemotivarea încheierii prin care i s-a respins cererea de intervenție formulată, reprezintă critici de nelegalitate care permit încadrarea în motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

În ce privește recursul declarat de pârâți și de intervenienta în nume propriu S.C. J. S.R.L., urmare analizării argumentelor prezentate în cuprinsul cererii referitoare la nesocotirea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 224, art. 64 și art. 14 C. proc. civ., ori nepronunțarea de către aceeași instanță asupra unei excepții pretins invocate, se constată că acestea constituie critici de nelegalitate încadrabile în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin urmare, în considerarea celor ce preced, se poate concluziona că recursurile sunt motivate și că susținerile recurenților se circumscriu unor cazuri de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ., astfel încât excepția nulității căii extraordinare de atac în analiză este nefondată.

Examinând încheierea și decizia atacate, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Cu privire la recursul formulat de pârâții D., A., C., B. și de intervenientul în nume propriu J. S.R.L. se reține că recurenții au criticat încheierea pronunțată de către curtea de apel la termenul 25.09.2023 sub aspectul soluției de respingere a cererii de intervenție accesorie formulată în interesul lor de către M., invocând cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

În esență, recurenții susțin că, deși prin notele de ședință depuse la termenul de judecată din 22.05.2023 au invocat excepția absolută a lipsei de interes a intervenienților accesorii S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L, S.C. I. S.R.L., S.C. F. S.R.L., această excepție nu a fost nici unită cu fondul, nici pusă în discuție, instanța de apel nu a supus-o dezbaterilor la niciunul dintre termenele de judecată și nici nu s-a pronunțat asupra acesteia. Au mai arătat recurenții că, prin pronunțarea asupra cererii de intervenție accesorie anterior menționată, fără ca aceasta să le fie comunicată, instanța de apel i-a privat de dreptul de a-și exprima punctul de vedere cu privire la această cerere și le-a încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale.

În acest stadiu al analizei, Înalta Curte reține că, deși recurenții au încadrat aceste argumente în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., cum aspectele semnalate vizează nereguli de ordin procedural, cu referire la încălcarea principiului contradictorialității și al rolului judecătorului în aflarea adevărului, acestea vor fi examinate din perspectiva cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a cărui incidență se verifică în cauză, în raport de susținerile invocate, în limitele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, printr-o primă critică subsumată cazului de casare în analiză, recurenții afirmă nesocotirea de către instanța de apel a principiului rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului pretinzând că au invocat pe parcursul judecății apelului excepția lipsei de interes, iar aceasta a fost ignorată de către instanța de apel, judecătorii încălcând astfel obligația de a se pronunța asupra a ceea ce li s-a cerut, nesocotind totodată limitele în care au fost învestiți în apel.

Critica este nefondată.

Astfel, Înalta Curte reține ca fiind reală susținerea recurenților potrivit cărora pentru termenul din 22.05.2023 au depus note de ședință prin care au invocat lipsa interesului de a interveni în proces a intervenienților accesorii S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L, S.C. I. S.R.L., S.C. F. S.R.L.

Cu toate acestea, se constată că prin încheierea de la termenul din 22.05.2023, curtea de apel a calificat susținerile din nota de ședință anterior arătată ca fiind precizări ale motivelor de apel(care priveau inclusiv acest aspect) și nu o excepție care să vizeze procedura din apel, stabilind ca părțile să pună concluzii asupra celor invocate de apelanți prin nota în cauză odată cu dezbaterea fondului, ceea ce s-a și întâmplat astfel cum rezultă din încheierea de dezbateri de la termenul din 25.09.2023.

Mai mult, în cuprinsul deciziei pronunțate instanța de apel a răspuns punctual motivului de apel prin care se critica hotărârea primei instanțe de admitere a cererilor de intervenție accesorie, arătând în mod explicit motivele pentru care a considerat că intervenienții și-au justificat, în fața primei instanțe, potrivit art. 63 C. proc. civ., interesul de a interveni în favoarea intimatului-reclamant.

Prin urmare, se constată că instanța de apel a analizat și s-a pronunțat cu privire la critica apreciată de recurentă ca relevantă vizând modul în care prima instanță a statuat, din perspectiva interesului, asupra cererilor de intervenție accesorie formulate în cauză, analiza argumentelor invocate de recurenți nerelevând nesocotirea de către instanța de apel a vreunor norme de procedură care să atragă sancțiunea nulității.

Printr-o altă critică se pretinde încălcarea de către instanța de prim control judiciar a principiului contradictorialității și a dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, recurenții invocând nelegalitatea încheierii dată de curtea de apel la termenul 25.09.2023, sub aspectul soluției de respingere a cererii de intervenție accesorie formulată în interesul lor de către M., dedusă din pronunțarea asupra acestei cereri fără ca aceasta să le fie comunicată.

Această critică este fondată în considerarea celor ce succed.

Astfel, Înalta Curte reține că la termenul din 25.09.2023 M., prin avocat, a depus la dosar o cerere de intervenție accesorie în interesul apelanților-pârâți(recurenții din această etapă procesuală) și înscrisuri în susținere, cererea și documentele însoțitoare fiind comunicată părților prezente în ședință, printre care nu se aflau și recurenții ori reprezentanții lor.

La același termen, instanța de apel fără a o comunica apelanților lipsă, a pus în discuție cererea de intervenție accesorie formulată în interesul lor și a respins-o ca inadmisibilă în aceeași ședință.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., motiv de recurs căruia i se subsumează argumentele invocate, casarea hotărârii se poate dispune atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Acest motiv de casare evocă prevederile art. 175 și art. 176 din C. proc. civ. cu privire la nulitatea condiționată sau necondiționată a actelor de procedură, precum și pe cele ale art. 178 C. proc. civ. referitoare la regimul juridic al nulității și ale art. 179 din același act normativ care vizează efectele acesteia.

Întrucât norma care reglementează cazul de casare în analiză nu distinge în funcție de sursa încălcării, ignorarea de către instanță a regulilor de procedură prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, indiferent dacă sunt cazuri de nulitate absolută sau relativă, de nulitate expresă sau virtuală, condiționată sau necondiționată, sau care privesc atât condițiile extrinseci, cât și pe cele intrinseci ale actului de procedură, determinând incidența acestui motiv de recurs.

În acest sens, se reține că potrivit art. 64 alin. (1) și (2) C. proc. civ. "Instanța va comunica părților cererea de intervenție și copii de pe înscrisurile care o însoțesc. După ascultarea intervenientului și a părților, instanța se va pronunța asupra admisibilității în principiu a intervenției, printr-o încheiere motivată."

Reglementarea în acest mod a procedurii de judecată a cererilor de intervenție a fost făcută cu sensul de a se asigura concretizarea dreptului la apărare, respectiv de a garanta egalitatea participanților în procedură și exercițiul normal al contradictorialității, toate cu scopul de a respecta dreptul părților la un proces echitabil reglementat de art. 6 par. 1 din Convenției europene a drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Prin urmare, aceste dispoziții legale trebuie corelate cu dispozițiile art. 14 C. proc. civ. care consacră, in terminis, principiul contradictorialității, definit ca fiind posibilitatea conferită de lege părților de a discuta și combate orice element de fapt sau de drept al procesului civil. Acest principiu constituie o garanție a dreptului la apărare și a egalității armelor în procesul civil și presupune, ca exigențe fundamentale pentru respectarea sa, ca orice aspect privitor la litigiu să fie pus în discuția părților, iar actele de procedură și înscrisurile să fie comunicate între acestea, în condițiile legii, astfel încât să aibă posibilitatea de a-și exprima opinia în legătură cu problemele de drept substanțial sau de drept procedural ori de fapt puse în discuție.

Din perspectiva Convenției europene a drepturilor omului și libertăților fundamentale, dreptul la o procedură contradictorie reprezintă o componentă procedurală a dreptului la un proces echitabil și implică, în principiu, facultatea părților dintr-un proces de a lua la cunoștință de orice document sau observație prezentată în fața judecătorului, chiar de un magistrat independent, în vederea influențării deciziei sale și discutării ei [Ruiz-Mateos împotriva Spaniei, pct. 63; McMichael împotriva Regatului Unit, pct. 80; Vermeulen împotriva Belgiei, pct. 33; Lobo Machado împotriva Portugaliei, pct. 31; Kress împotriva Franței (MC), pct. 74].

Contradictorialitatea trebuie să se poată exercita în condiții satisfăcătoare pentru a se putea reține respectarea principiului. În acest sens justițiabilul trebuie să aibă posibilitatea de a se familiariza cu actele de procedură ori documentele în cauză, sens în care acestea trebuie să-i fie comunicate, precum și asigurarea unui termen suficient pentru a-și pregăti argumentele, pentru a le putea comenta(încuviința ori combate) într-un mod adecvat.

În acest sens, se impune ca părților să le fie comunicate toate actele de procedură și înscrisurile pe care participanții în proces le întocmesc sau de care înțeleg să se folosească, doar părțile în litigiu având dreptul de a hotărî dacă documentul transmis impune comentarii din partea lor.

În ceea ce privește comunicarea cererilor și a altor acte de procedură, în sistemul legislației noastre funcționează principiul potrivit căruia comunicarea tuturor actelor de procedură se face din oficiu, astfel cum rezultă din art. 154 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, dispozițiile art. 64 alin. (1) și (2) C. proc. civ. trebuie corelate și cu art. 8 din același act normativ care garantează egalitatea părților în procesul civil. Acest principiu cunoaște ca formă de manifestare egalitatea armelor, consacrat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ca o componentă a conceptului mai larg de proces echitabil, și presupune menținerea unui "echilibru just" între părți, implicând obligația instanței de a asigura fiecăreia dintre părți posibilitate rezonabilă de a-și susține cauza, principiul fiind încălcat atunci când un act de procedură pentru care legea prevede obligativitatea comunicării este adus la cunoștința doar uneia dintre părți.

Or, în speța dedusă judecății, curtea de apel a procedat la judecata admisibilității în principiu a cererii de intervenție accesorie și a respins-o, deși recurenților nu le fusese comunicată cererea și înscrisurile anexate ei, conform dispozițiilor art. 64 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât aceștia nu au putut beneficia de garanțiile procesuale inerente procesului civil - contradictorialitatea și egalitatea armelor, cu consecințe, pe plan procesual, în sensul că nu și-au putut exercita dreptul de a discuta și argumenta opinia cu privire la această cerere care a fost formulată în susținerea poziției lor procesuale.

Nesocotirea acestor dispoziții legale, în maniera avută în vedere prin critica în analiză, atrage nulitatea încheierii prin care instanța de apel s-a pronunțat asupra cererii de intervenție, nulitatea fiind una necondiționată, în sensul art. 176 pct. 6 C. proc. civ., întrucât este determinată de încălcarea unor cerințe extrinseci actului de procedură viciat, respectiv de necomunicarea legală a cererii de intervenție și a înscrisurilor care o însoțeau către părțile recurente.

În acest context factual, instanța de control reține că sunt întemeiate criticile recurenților pârâți D., A., C., B. și intervenientului în nume propriu J. S.R.L. împotriva încheierii de ședință din 25 septembrie 2023 din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., constatând că instanța de apel a încălcat regulile de procedură privitoare la judecata cererii de intervenție accesorie formulată de M., întrucât aceasta nu a fost comunicată, anterior statuării asupra admisibilității sale, către părțile anterior precizate, împrejurare ce a condus la pronunțarea unei încheieri lovită de nulitate.

Pe cale de consecință, urmare constatării caracterului fondat al criticii în analiză, Înalta Curte consideră că această statuare determină per se (prin ea însăși) casarea deciziei recurate și rejudecarea cauzei, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale ale părților litigante.

Că este așa rezultă din dispozițiile art. 64 alin. (4) C. proc. civ. conform căruia "În cazul admiterii căii de atac exercitate împotriva încheierii prin care instanța a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție, hotărârea pronunțată este desființată de drept, iar cauza se va rejudeca de instanța în fața căreia s-a formulat cererea de intervenție de la momentul discutării admisibilității în principiu a acesteia."

Referitor la recursul formulat în cauză de M., întemeindu-se pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., recurenta a criticat încheierea pronunțată de către curtea de apel la termenul 25.09.2023 susținând nelegalitatea acesteia întrucât instanța s-a pronunțat cu încălcarea normelor procedurale asupra admisibilității în principiu a cererii de intervenție formulată, fără a o pune în discuția tuturor părților din prezenta cauză. A mai invocat recurenta nelegalitatea aceleiași încheieri pentru nemotivare, imputând instanței de apel lipsa argumentării soluției de respingere a cererii sale de intervenție accesorie. Totodată, a susținut că încheierea este viciată și din perspectiva soluției date asupra cererii de intervenție, recurenta pretinzând că a justificat interesul legitim pentru a interveni în proces.

Față de soluția ce urmează a se pronunța în cauză cu privire la recursul declarat de recurenții pârâți D., A., C., B. și de intervenientul în nume propriu J. S.R.L., având în vedere considerentele expuse în precedent cu privire la acest recurs și ținând seama de efectele pe care admiterea recursului părților evidențiate anterior îl are asupra deciziei pronunțate de curtea de apel, Înalta Curte, urmează să admită și recursul formulat de M., fără a mai analiza motivele de recurs invocate de aceasta.

Pentru considerentele anterior arătate, în baza art. 496 și art. 497 C. proc. civ., cu referire la art. 488 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursurile declarate de recurenta M., de recurenții pârâți D., A., C., B. și de intervenientul în nume propriu J. S.R.L. împotriva încheierii de ședință din 25 septembrie 2023 și a deciziei civile nr. 1286 A din 23 octombrie 2023, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Va casa decizia și încheierea recurate și va trimite cauza, aceleiași curți de apel, pentru rejudecarea apelului declarat de pârâții D., A., B., C. și de intervenienta J. S.R.L. și a cererii de intervenție accesorie formulată de M., judecata urmând a fi reluată de la momentul discutării admisibilității în principiu a acestei din urmă cereri de intervenție accesorie, după verificarea îndeplinirii cerințelor procedurale a căror nesocotire s-a constatat prin prezenta decizie, instanța de apel urmând a da eficiență dispozițiilor art. 501 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte constată că pe parcursul judecății în recurs, a fost depusă la dosarul cauzei o cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantului Municipiul București, prin primar general, formulată de N..

Examinând cererea de intervenție arătată în precedent, se constată însă că aceasta nu a fost formulată în relație cu judecata din recurs, ci prin raportare la aspectele de fond ale cauzei.

Față de această constatare, având în vedere soluția ce urmează a se dispune cu privire la recursuri, în vederea unei unitare soluționări a cererilor deduse judecății în cauză, Înalta Curte va trimite spre soluționare curții de apel, odată cu restul cauzei, și cererea de intervenție accesorie formulată în interesul reclamantului de N..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile inadmisibilității, lipsei de interes și nulității recursurilor declarate de recurenta M. și de recurenții pârâți D., A., C., B. și de intervenientul în nume propriu J. S.R.L..

Admite recursurile declarate de recurenta M., de recurenții pârâți D., A., C., B. și de intervenientul în nume propriu J. S.R.L. împotriva încheierii de ședință din 25 septembrie 2023 și a deciziei civile nr. 1286 A din 23 octombrie 2023, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia și încheierea recurate și trimite cauza, aceleiași curți de apel, pentru rejudecarea apelului declarat de pârâții D., A., B., C. și de intervenienta J. S.R.L., a cererii de intervenție accesorie formulată de M., precum și a cererii de intervenție accesorie, în interesul reclamantului Municipiul București, prin primar general, formulată de N. în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 octombrie 2024.