ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 283/2025

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 25 noiembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța, să se constate nulitatea relativă a Promisiunii bilaterale de vânzare - cumpărare autentificate sub nr. x de notarul public C., având ca obiect vânzarea terenului intravilan, categoria curți - construcții, în suprafață de 786 m.p., situat în Municipiul București, Șoseaua x, întabulat în C.F. nr. x, pentru viciu de consimțământ și, în consecință, să dispună repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 192 din C. proc. civ. și ale art. 1179 alin. (1), art. 1207 alin. (1), art. 1214 și art. 1251 din C. civ.

Hotărârea pronunțată de prima instanță Prin sentința civilă nr. 217 din 22 februarie 2023, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., ca neîntemeiată, și a obligat reclamanta, la plata către pârât, a sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel Prin decizia civilă nr. 1527A din 20 noiembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins apelul formulat de apelanta - reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 217 din 22 februarie 2023, pronunțate în dosarul nr. x/2021 de către Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatul - pârât B., ca nefondat. A obligat apelanta reclamantă la plata, către intimatul pârât, a sumei de 5.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 1527 din 20 noiembrie 2023 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea căii extraordinare de atac, casarea în tot a deciziei recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la Tribunalul București, în temeiul prevederilor art. 498 alin. (2) din C. proc. civ., cu mențiunea că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată. Recurenta invocă incidența motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din actul normativ menționat. În primul rând, arată că decizia recurată a fost dată cu exces de putere atât în sensul încălcării dreptului la un proces echitabil, pentru că nu a motivat efectiv soluția pronunțată, cât și în sensul că instanța nu a stăruit, prin toate mijloacele legale, pentru aflarea adevărului, nu s-a bazat pe probele administrate în cauză, probatoriul a fost insuficient, iar aprecierea puținelor probe, incompletă și contradictorie. În al doilea rând, recurenta apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre care se întemeiază pe motive contradictorii și, în parte, străine cauzei. În al treilea rând, recurenta afirmă că instanța de apel a încălcat normele de drept material. Astfel, în detalierea motivelor de casare, susține că instanța nu putea să cenzureze probatoriul și să înlăture un document medical emis de INML, din care rezultă că recurenta, în vârstă de 85 de ani, are tulburări cognitive, astfel că se impunea cel puțin asistarea acesteia la semnarea actului. În opinia sa, încălcarea normelor de procedură privind încuviințarea și administrarea mijloacelor de probă constituie o chestiune de legalitate procedurală, supusă controlului de legalitate, din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.. Prin urmare, decizia recurată este nelegală întrucât a fost înlăturat înscrisul din care rezulta că, la momentul încheierii actului, consimțământul recurentei era viciat, fiindu-i afectată capacitatea cognitivă. Mai mult, înlocuirea singurului martor a fost respinsă, iar solicitarea de a se încuviința o expertiză medico - legală a fost apreciată ca fiind admisibilă, dar neutilă. Probatoriul administrat a fost extrem de sumar, astfel că instanța nu a stăruit în aflarea adevărului și a încălcat și rolul său activ. Hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 425 lit. b) din C. proc. civ., iar Curtea de Apel București a validat această sentință. Instanța de apel a pierdut din vedere că recurenta a semnat un act translativ de proprietate la o vârstă înaintată, fără ca pârâtul să fie diligent și să solicite asistarea sa, sau un certificat medico - legal și că susținerile acesteia se coroborează cu anumite probe și chiar cu afirmațiile pârâtului, fapte necontestate din care rezultă prezumții care ar conduce la altă concluzie. În aprecierea sa, motivele pentru care instanța a respins susținerile recurentei nu pot fi caracterizate ca argumente juridice. Aceasta a fost lipsită de dreptul la un proces echitabil. A fost privată de o judecare efectivă a cauzei, de garanțiile legale, judecătorii manifestând o abordare subiectivă, în ciuda unor evidențe esențiale: o persoană de peste 80 de ani a fost dusă la notariat, de două ori în interval de 10 zile, și a semnat un act translativ de proprietate cu un profesionist, iar instanța a înlăturat actul medico - legal, afirmând că era suficient să citească titlul actului și primele mențiuni, pentru a nu fi în eroare. Pentru considerentele expuse, recurenta solicită să se anuleze ambele hotărâri și, pentru respectarea dreptului la un proces echitabil, să se trimită cauza la Tribunalul București, spre rejudecare.

Apărări formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă la data de 19 martie 2024, intimatul B. a invocat excepția nulității recursului, arătând că decizia recurată a fost comunicată la data de 29 decembrie 2023, iar calea extraordinară de atac a fost formulată la data de 2 februarie 2024, după expirarea termenului legal de 30 de zile. În subsidiar, dacă se trece peste excepția invocată, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. În esență, a susținut că hotărârile pronunțate de instanțele de fond sunt legale întrucât actul dedus judecății nu este afectat de niciun viciu de consimțământ, aspect ce rezultă din probatoriile administrate în cauză.

Procedura în fața instanței de recurs Prin rezoluție, Înalta Curte a stabilit termen pentru soluționarea recursului, la data de 6 februarie 2025, când instanța a invocat, din oficiu, excepția de netimbrare a căii extraordinare de atac. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului Analizând recursul declarat în cauză, prin prisma excepției netimbrării, invocate din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: Accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și a dispozițiilor imperative ce vizează plata taxelor judiciare de timbru, fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență." Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege, aspect reglementat expres art. 32 din același act normativ. Potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON." Art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar, pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, "reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței." În cauza pendinte, prin rezoluția de primire s-a stabilit, în sarcina recurentei, obligația de plată a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 6.724,58 RON, calculată conform dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013. Prin încheierea din camera de consiliu din 26 martie 2024, Înalta Curte a respins cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, formulată de petenta A.. Prin încheierea din camera de consiliu din 30 mai 2024, Înalta Curte a respins cererea de ajutor public judiciar, sub forma scutirii sau reducerii taxei judiciare de timbru, formulată de aceeași petentă. Recurenta a fost citată să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru, însă nu s-a conformat. Neplata taxei judiciare de timbru a fost apreciată, de către legiuitor, ca reprezentând o cauză de nulitate extrinsecă actului de procedură, astfel cum reiese din conținutul art. 174 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia "Nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă". În aceste condiții, Înalta Curte, reținând că neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru, până la termenul de judecată stabilit, se sancționează cu anularea cererii, dând eficiență dispozițiilor art. 36 din O.U.G. nr. 80/2013, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., va anula recursul, ca netimbrat. PENTRU ACESTE MOTIVE,