ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2043/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 17 martie 2022, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin primar general au solicitat constatarea nulității absolute a actului de donație autentificat sub nr. x/01.04.1966 de fostul Notariat de stat al Raionului Tudor Vladimirescu, încheiat pe o cauză falsă, respectiv lipsa intenției de a gratifica, imobilul situat în București, str. x, Raionul Tudor Vladimirescu, compus din teren în suprafață de 144 mp și construcție din zid cu 4 camere, hol și dependințe, act prin care s-a donat imobilul, Sfatului Popular al Raionului Tudor Vladimirescu, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. În drept au invocat art. 2 lit. e), Legea 10/2001, art. 948, art. 966, art. 968, art. 680, art. 700 C. civ. de la 1864, Decretul nr. 111/1951, art. 35, art. 223 alin. (2) si art. 6 alin. (2) C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 8268 din 23 septembrie 2022 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, s-a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului București.

Sentința Tribunalului București: Prin sentința civilă nr. 550 din data de 04 mai 2023 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă s-a admis acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin primar general și s-a constatat nulitatea absolută a actului de donație autentificat sub nr. x/01.04.1966 și transcris sub nr. 83/01. IV.1966 la Notariatul de Stat al Raionului Tudor Vladimirescu prin care imobilul situat în București, str. x, raion Tudor Vladimirescu, trece în patrimoniul statului ca imobil donat de C.. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, pârâtul Municipiul București prin primar general, care a invocat lipsa calității sale procesuale pasive și a solicitat respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Decizia Curții de Apel București: Prin decizia civilă nr. 1449 A din 8 noiembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondat, apelul formulat de apelantul-pârât Municipiul București prin primar general, împotriva sentinței civile nr. 550 din data de 04 mai 2023 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

Calea de atac formulată în cauză și motivele de recurs: Împotriva deciziei civile nr. 1449 A din 8 noiembrie 2023, a declarat recurs pârâtul Municipiul București prin primar general, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată. Recursul a fost întemeiat pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Recurentul-pârât a susținut că au fost încălcate normele de drept material, privind condițiile de fond ale exercitării acțiunii civile, prevăzute de art. 32, 33 și 40 din C. proc. civ., în sensul că reclamanții nu au justificat interesul în promovarea acțiunii, în condițiile în care pentru imobilul în cauză nu s-a formulat o notificare în baza legilor proprietății, prezentul demers judiciar fiind lipsit de finalitate.

Apărările formulate în cauză: Intimații -reclamanți au solicitat respingerea recursului, motivat de faptul că excepția lipsei interesului în promovarea prezentei acțiuni, a fost invocată în fața instanței de fond, fără a fi reiterată prin motivele de apel, încălcându-se astfel, prevederile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., care stabilesc că motivele prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate în calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deși au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor. Au mai arătat că justifică interes în promovarea acțiunii, întrucât sunt titularii notificării nr. x/2001, transmisă prin executor judecătoresc, astfel că demersul lor judiciar nu este lipsit de finalitate. Au precizat că interesul în promovarea prezentei acțiuni, derivă din conținutul dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea 10/2001, imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donațiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 478/1954 privind donațiile făcute statului și altele asemenea, neîncheiate în formă autentică, precum și imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică prevăzută de art. 813 din C. civ., în acest din urmă caz, dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând recursul în raport de excepția nulității pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs’’. Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Se observă că recurentul-pârât a încadrat motivele de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. care stabilesc că se poate cere casarea unei hotărâri, atunci când aceasta a fost dată cu încălcarea normelor de drept material. Aspectele evidențiate în cererea de recurs, astfel cum au fost formulate, nu conțin precizări care să reprezinte o argumentare în drept a unei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Din această perspectivă, analizând recursul se constată că singura critică se referă la încălcarea de către instanța de apel, a condițiilor de exercitare a acțiunii civile, în principal a interesului, prevăzut de dispozițiile art. 32 din C. proc. civ. Cu referire la acest aspect trebuie menționat că excepția lipsei interesului, invocată de recurentul-pârât în fața instanței de fond, nu a mai fost reiterată în apel, în această etapă procesuală fiind invocată doar excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului pârât Municipiul București, care a fost respinsă. Ca atare, instanța de apel nu a examinat-o și nici nu s-a putut pronunța asupra ei. Înalta Curte reține că dezvoltarea motivelor de recurs presupune determinarea greșelilor imputate instanței de apel, raportat la argumentele avute în vedere la pronunțarea hotărârii. Or, în condițiile în care lipsa interesului intimaților-reclamanți a fost invocată omisso medio, critica privind această excepție nu este susceptibilă de cenzură în recurs, cu consecința neîncadrării în vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. Înalta Curte reține că invocarea omisso medio a unor motive nu este permisă, întrucât acestea nu au fost supuse dezbaterii și unei dezlegări proprii a instanței de apel și ca atare, nu pot constitui motive de nelegalitate încadrabile dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ. În jurisprudența întemeiată pe noul C. proc. civ. s-a decis că stabilind regula inadmisibilității criticilor formulate omisso medio, legiuitorul a înțeles să acorde garanții suplimentare caracterului extraordinar al recursului, văzut exclusiv ca o verificare a legalității hotărârii pronunțate în apel. Pentru toate aceste argumente, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.