Decizia nr. 62/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs

Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, sub nr. x/2018, la 23.05.2018, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții Primăria Municipiului București, prin Primar General și Primăria Sectorului 2 București, prin Primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. x/24.05.1963, de către Notariatul de Stat al Raionului 23 august București, având ca obiect 1/2 din imobilul situat în București, strada x nr. 22 și teren în suprafață de 500 m.p. și să dispună repunerea părților în situația anterioară încheierii actului, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces, în temeiul dispozițiilor art. 453 C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 10192/23.10.2018 Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. În fața Tribunalului București, reclamanta a precizat cadrul procesual, arătând că a înțeles să cheme în judecată, în calitate de pârât, Municipiul București prin Primarul General.

Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 374/28.02.2019, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția lipsei de interes și a respins acțiunea ca lipsită de interes.

Decizia pronunțată de curtea de apel Prin decizia civilă nr. 1842/27.11.2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul, a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare, la Tribunalul București, secția a III-a civilă.

Sentința pronunțată de prima instanță după rejudecare Prin sentința civilă nr. 1125/06.08.2020, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului București, a admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Primăria Municipiului București, prin Primarul General și Primăria Sectorului 2 București, prin Primar; a constatat nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. x/24.05.1963, privind cota de 1/2 din imobilul situat în București, str. x și a obligat pârâtul Municipiul București la cheltuieli de judecată, în cuantum de 2000 RON (onorariu parțial avocat). Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul Municipiul București.

Decizia instanței de apel din al doilea ciclu procesual Prin decizia civilă nr. 780A/13.05.2021, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelul formulat de pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 1125/06.08.2020, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimații-reclamanți B. și C. (în calitate de moștenitori ai defunctei A.) și intimatele-pârâte Primăria Municipiului București, prin Primarul General și Primăria Sectorului 2 București, prin Primar.

Recursul exercitat în cauză Împotriva deciziei civile nr. 780A/13.05.2021 a formulat recurs pârâtul Municipiul București, prin Primarul General. În dezvoltarea cererii de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurentul a invocat, în esență, următoarele aspecte: Hotărârea instanței de apel este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material prevăzute de Decretul nr. 478/1954, singura referire pe care o face instanța de apel în considerente cu privire la acest normativ fiind cea de la pag. 5 alin. ultim, în condițiile în care norma de drept material respectivă stipulează la art. 2 alin. (2) faptul că "donațiunile oferite sfaturilor populare se acceptă după caz, de comitetul executiv al sfatului popular regional sau de Comitetul executiv al Sfatului Popular al Capitalei Republicii Populare Române", iar anterior, la art. 1 se arată că "donațiunile făcute statului sub orice formă, pot fi primite numai de organele, instituțiile sau organizațiile economice de stat, competente după obiectul donațiunii, în condițiile prevăzute de prezentul Decret". Prin urmare, atâta timp cât, în cauză, contractul de donație, autentificat sub nr. x/24.05.1963 de către Notariatul de Stat al Raionului 23 august, a fost încheiat sub regimul Decretului nr. 478/1954, act normativ cu caracter special derogator de la dispozițiile C. civ. de la 1864 (respectiv art. 801-803, art. 948 și art. 966), în opinia recurentului, instanța de apel era obligată (în calea devolutivă de atac a apelului) să analizeze dacă în speță au fost sau nu respectate strict dispozițiile Decretului nr. 478/1974 (lucru pe care nu 1-a făcut), lipsa intenției de a gratifica (animus donandi) neputând fi prezentă pur și simplu prin raportare la momentul efectiv al încheierii actului de donație (anul 1963), referirile la art. 801-803, art. 948 și art. 966 C. civ., trebuind să fie subsumate acestui act normativ cu caracter special, derogator de la legea generală (C. civ. de la 1864). Pe cale de consecință, atâta timp cât instanța de apel nu realizează o analiză efectivă și riguroasă a criticilor pârâtului din motivele de apel, cu privire la respectarea condițiilor prevăzute de Decretul nr. 478/1954 la momentul încheierii actului juridic a cărui nulitate absolută se solicită (act de donație, încheiat în formă autentică în anul 1963), apreciază că hotărârea pronunțată a fost dată nu doar cu aplicarea greșită a normelor de drept material prevăzute de Decretul nr. 478/1954 (art. 1 și art. 2 alin. (2), dar nici nu cuprinde motivele pe care se întemeiază. În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Apărările formulate în cauză Intimata - Primăria Sectorului 2 București, prin Primar, a depus, fără respectarea termenului legal, întâmpinare, prin care a invocat excepțiile lipsei capcității sale de folosință și a lipsei calității sale procesuale pasive. Nu s-au formulat răspunsuri la întâmpinare.

Procedura de filtru Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, iar prin încheierea din 22 septembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, constituită în complet de filtru, a admis, în principiu, recursul și a fost stabilit termen, cu citare părți, pentru soluționarea recursului. La termenul de astăzi, 19 ianuarie 2023, Înalta Curte a constatat că intimata-pârâtă nu mai are calitate procesuală pasivă în speță și a reținut cauza în pronunțare asupra recursului.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată și criticilor formulate împotriva acesteia, Înalta Curte reține următoarele: În ceea ce privește dezlegarea dată cererii având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de donație făcută Statului Român de autorii reclamanților, decizia instanței de apel este legală, criticile formulate de recurent fiind nefondate. Așa cum rezultă din cuprinsul art. 801-803 C. civ., donația este un contract solemn, unilateral și cu titlu gratuit prin care donatorul, cu intenție liberală, își micșorează în mod irevocabil patrimoniu cu un drept real sau de creanță, mărind în mod corespunzător, cu același drept, patrimoniul donatarului, fără a urmări să primească ceva în schimb. Valabilitatea donației, ca a oricărui alt contract, se apreciază prin raportare la condițiile prevăzute de art. 948 C. civ.. Liicitatea cauzei - impusă drept condiție pentru validitatea unei convenții - trebuie analizată atât din perspectiva art. 966 C. civ., cât și în raport cu specificul contractului de donație ca liberalitate. Admițând existența a două elemente care compun cauza actului juridic și anume scopul imediat (scopul obligației, care în cazul contractelor unilaterale cu titlu gratuit constă în intenția de a gratifica) și scopul mediat (scopul actului juridic reprezentat de motivul determinant al încheierii actului juridic), urmează a considera că atunci când lipsa cauzei se datorează lipsei intenției de a gratifica, în actele cu titlu gratuit, lipsește un element esențial al actului juridic. În acest caz, lipsa scopului imediat absoarbe eroarea asupra scopului mediat, iar sancțiunea aplicabilă este aceea a nulității absolute a actului juridic. În cauză, donația a fost făcută după instaurarea puterii comuniste, nu cu intenția de a gratifica Statul Român, ci pentru a înlătura presiunile exercitate asupra proprietarilor imobilului, astfel încât actul juridic încheiat este lipsit de animus donandi, ceea ce atrage sancțiunea nulității absolute. Nu există, așa cum se susține prin recursul declarat de pârât un regim juridic diferit, sub aspectul sancțiunii aplicabile, în situația lipsei cauzei actelor de donație încheiate în temeiul Decretului nr. 478/1954. Simpla împrejurare că oferta de donație a fost acceptată în temeiul acestui act normativ, nu salvează actul de la sancțiunea nulității atrasă de lipsa intenției de a gratifica, ceea ce echivalează cu lipsa cauzei actului juridic astfel încheiat. Tot astfel, faptul că instanța de apel a procedat la analiza contractului de donație din perspectiva cerințelor prevăzute de C. civ., iar nu a condițiilor prevăzute de Decretul nr. 478/1954 nu conduce la concluzia nemotivării hotărârii. Așa cum corect a reținut instanța de apel, valabilitatea donației, ca a oricărui alt contract, se apreciază prin raportare la condițiile prevăzute de art. 948 C. civ., întrucât Decretul nr. 478/1954 privind donațiunile făcute statului nu prevede decât instituțiile capabile să le accepte, însă acest normativ nu conține nici o reglementare derogatorie de la dreptul comun, referitoare la condițiile de valabilitate ale donației, ca act juridic civil. Fiind o liberalitate, deoarece are ca efect micșorarea patrimoniului donatorului cu bunul donat, legiuitorul a prevăzut sub sancțiunea nulității condiții de fond și formă specifice contractului de donație, din perspectiva cărora a și fost analizat contractul de donație, în raport și cu motivele de nulitate invocate de reclamantă. În consecință, pentru considerentele anterior expuse, reținând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii pe toate aspectele contestate și că, astfel, nu sunt îndeplinite condițiile ipotezelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat și îl va respinge ca atare, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ.