ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1410/2010

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului rezultă următoarele:

SC

P. SA - membru O.M.V. Grup a invocat în faza procesualăarecursuluiîmpotriva sentinței

nr. 1381 din 21 noiembrie 2008 a Tribunalului Constanța, excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) C. muncii care ar

contraveni prevederilor art. 1 alin. (4) și (5), art. 73 și 79 din Constituția

României, prin raportare la normele de tehnică legislativă cuprinse în Legea

nr. 24/2000 și la principiile clasificării actelor normative în acte cu

caracter general și acte cu caracter special, din care decurg consecințele

privitoare la constatarea existenței sau inexistenței abrogării implicite a

unui text normativ.

Un motiv dezvoltat distinctiv este

acela al principiului efectivității juridice decurgând din jurisprudența C.E.D.O.,

menit să asigure adoptarea unor dispoziții legale eficiente din punctul de

vedere al aplicabilității, în sensul că acestea trebuie să fie coerente, să

evite paralelismele, să aibă vocația respectării drepturilor și libertăților

fundamentale și aplicabilitate uniformă, invocând în susținere practică C.E.D.O.

- cauzele Katz contra României, Santos Pinto contra Portugaliei.

S-a concluzionat că prin normele

legale criticate sunt încălcate prevederile art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Curtea de Apel Constanța, secția

civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, prin

încheierea din 26 mai 2009 a respins cererea SC P. SA - membru O.M.V. București

de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate

a prevederilor art. 298 alin. (2) C. muncii.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea de Apel Constanța a concluzionat că excepția de neconstituționalitate

invocată de recurentă contravine prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr.

47/1992, în sensul că nu se solicită Curții Constituționale să verifice

constituționalitatea unui text de lege în raport de prevederile constituționale

ci să se pronunțe cu privire la interpretarea și aplicarea unor texte de lege,

ceea ce excede competenței sale.

S-a reținut de asemenea că

jurisprudența C.E.D.O. invocată de petentă nu garantează dreptul de sesizare a

Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, judecătorul

cauzei având posibilitatea de a decide dacă este necesară și posibilă sesizarea

cu caracter preliminar a altei instanțe, fără ca refuzul să aducă atingere

prevederilor art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului dacă

hotărârea este motivată și nu are un caracter arbitrar.

În speță, pretinsa neclaritate a textului

de lege invocat de petentă nu are efecte jurisprudențiale, de vreme ce nu s-a

învederat în ce mod determinarea competenței teritoriale ar putea afecta

accesul la instanța sau dreptul la un proces echitabil.

Împotriva încheierii din 26 mai 2009 a

Curții de Apel Constanța a declarat recurs în termenul legal SC P. SA - membru O.M.V.

Grup.

În motivarea recursului se susține că

dispozițiunile art. 298 alin. (2) C. muncii sunt încă în vigoare și că

interpretarea potrivit căreia a operat o abrogare implicită a textului, vădește

o gravă încălcare a tehnicii legislative prevăzută de Legea nr. 24/2000 -

potrivit căreia abrogarea trebuie să fie expresă - prin identificarea actului

normativ vizat.

Față de situația juridică dedusă

judecății - modalitatea de soluționarea excepției necompetenței teritoriale a

Tribunalului Constanța - respectiv conținutul prevederilor legale considerate

neconstituționale, este evident că acestea din urmă antamează asupra

modalității de soluționare a cauzei, având o strânsă legătură cu obiectul dedus

judecății.

Ca urmare, s-a solicitat admiterea

recursului, casarea încheierii și pe fond admiterea cererii de sesizare a

Curții Constituționale și suspendarea judecării recursului îndreptat împotriva

soluției pronunțată pe fondul cauzei.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992

Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor

judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei

legi, a unei ordonanțe ori a unei dispozițiuni dintr-o lege sau ordonanță în

vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și

oricare ar fi obiectul acestuia.

În cauză, excepția de

neconstituționalitate vizează modul de aplicare a legii, respectiv incidența

art. 298 C. muncii despre care petentul susține că este încă în vigoare,

neputând opera o abrogare implicită a textului față de prevederile Legii nr.

24/2000 referitoare la tehnica legislativă - și în raport de care se analizează

competența teritorială a Tribunalului, ca o garanție a accesului la justiție și

a unui proces echitabil.

Așa cum s-a reținut și prin încheierea

recurată, criticile de neconstituționalitate se referă mai degrabă la modul de

aplicare al legii și nu la conținutul textelor criticate, aspecte ce țin de

competența instanței de judecată și nu a instanței de contencios

constituțional, mai precis petentul pune în discuție modul de aplicare

temporală a normelor și raportul dintre legea specială și dreptul comun în

materia dreptului muncii, explicitând în chiar cererea prin care a ridicat

excepția de neconstituționalitate, că textul de lege vizat implică serioase

probleme de interpretare în stabilirea competenței. Lipsa de previzibilitate și

claritate a legii trebuie analizată în legătură cu încălcarea unui drept ori a

unei libertăți fundamentale, garantate de art. 6 din convenție.

Or, în speță, pretinsa neclaritate a

dispozițiunilor art. 298 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privitoare la competența

teritorială a instanței nu are legătură și nu afectează dreptul de acces la

justiție și la un proces echitabil - consfințite de textul constituțional de

referință.

În plus, Curtea Constituțională a

respins ca inadmisibilă (Decizia nr. 254 din 24 februarie 2009 - publicată în

M. Of. nr. 149 din 10 martie 2009) excepția de neconstituționalitate a

prevederilor art. 298 alin. (2) - similară celei analizate iar jurisprudența

constantă a instanțelor naționale a concluzionat că textul legal criticat a fost

implicit abrogat de prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999, situație în

care încă odată cerințele art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu sunt îndeplinite .

Pentru cele expuse mai sus, în temeiul

art. 312 C. proc. civ. recursul de față va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâta S.C. O.M.V. Petrom S.A. împotriva încheierii din 26 mai 2009 a Curții

de Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie, precum

și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

3 martie 2010.