ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1410/2010

Asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă următoarele: SC P. SA - membru O.M.V. Grup a invocat în faza procesualăarecursuluiîmpotriva sentinței nr. 1381 din 21 noiembrie 2008 a Tribunalului Constanța, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) C. muncii care ar contraveni prevederilor art. 1 alin. (4) și (5), art. 73 și 79 din Constituția României, prin raportare la normele de tehnică legislativă cuprinse în Legea nr. 24/2000 și la principiile clasificării actelor normative în acte cu caracter general și acte cu caracter special, din care decurg consecințele privitoare la constatarea existenței sau inexistenței abrogării implicite a unui text normativ.

Un motiv dezvoltat distinctiv este acela al principiului efectivității juridice decurgând din jurisprudența C.E.D.O., menit să asigure adoptarea unor dispoziții legale eficiente din punctul de vedere al aplicabilității, în sensul că acestea trebuie să fie coerente, să evite paralelismele, să aibă vocația respectării drepturilor și libertăților fundamentale și aplicabilitate uniformă, invocând în susținere practică C.E.D.O. - cauzele Katz contra României, Santos Pinto contra Portugaliei. S-a concluzionat că prin normele legale criticate sunt încălcate prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, prin încheierea din 26 mai 2009 a respins cererea SC P. SA - membru O.M.V.

București de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) C. muncii. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Constanța a concluzionat că excepția de neconstituționalitate invocată de recurentă contravine prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în sensul că nu se solicită Curții Constituționale să verifice constituționalitatea unui text de lege în raport de prevederile constituționale ci să se pronunțe cu privire la interpretarea și aplicarea unor texte de lege, ceea ce excede competenței sale. S-a reținut de asemenea că jurisprudența C.E.D.O.

invocată de petentă nu garantează dreptul de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, judecătorul cauzei având posibilitatea de a decide dacă este necesară și posibilă sesizarea cu caracter preliminar a altei instanțe, fără ca refuzul să aducă atingere prevederilor art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului dacă hotărârea este motivată și nu are un caracter arbitrar. În speță, pretinsa neclaritate a textului de lege invocat de petentă nu are efecte jurisprudențiale, de vreme ce nu s-a învederat în ce mod determinarea competenței teritoriale ar putea afecta accesul la instanța sau dreptul la un proces echitabil. Împotriva încheierii din 26 mai 2009 a Curții de Apel Constanța a declarat recurs în termenul legal SC P. SA - membru O.M.V.

Grup. În motivarea recursului se susține că dispozițiunile art. 298 alin. (2) C. muncii sunt încă în vigoare și că interpretarea potrivit căreia a operat o abrogare implicită a textului, vădește o gravă încălcare a tehnicii legislative prevăzută de Legea nr. 24/2000 - potrivit căreia abrogarea trebuie să fie expresă - prin identificarea actului normativ vizat. Față de situația juridică dedusă judecății - modalitatea de soluționarea excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța - respectiv conținutul prevederilor legale considerate neconstituționale, este evident că acestea din urmă antamează asupra modalității de soluționare a cauzei, având o strânsă legătură cu obiectul dedus judecății.

Ca urmare, s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale și suspendarea judecării recursului îndreptat împotriva soluției pronunțată pe fondul cauzei. Recursul este nefondat. Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi, a unei ordonanțe ori a unei dispozițiuni dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

În cauză, excepția de neconstituționalitate vizează modul de aplicare a legii, respectiv incidența art. 298 C. muncii despre care petentul susține că este încă în vigoare, neputând opera o abrogare implicită a textului față de prevederile Legii nr. 24/2000 referitoare la tehnica legislativă - și în raport de care se analizează competența teritorială a Tribunalului, ca o garanție a accesului la justiție și a unui proces echitabil.

Așa cum s-a reținut și prin încheierea recurată, criticile de neconstituționalitate se referă mai degrabă la modul de aplicare al legii și nu la conținutul textelor criticate, aspecte ce țin de competența instanței de judecată și nu a instanței de contencios constituțional, mai precis petentul pune în discuție modul de aplicare temporală a normelor și raportul dintre legea specială și dreptul comun în materia dreptului muncii, explicitând în chiar cererea prin care a ridicat excepția de neconstituționalitate, că textul de lege vizat implică serioase probleme de interpretare în stabilirea competenței. Lipsa de previzibilitate și claritate a legii trebuie analizată în legătură cu încălcarea unui drept ori a unei libertăți fundamentale, garantate de art. 6 din convenție.

Or, în speță, pretinsa neclaritate a dispozițiunilor art. 298 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privitoare la competența teritorială a instanței nu are legătură și nu afectează dreptul de acces la justiție și la un proces echitabil - consfințite de textul constituțional de referință. În plus, Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă (Decizia nr. 254 din 24 februarie 2009 - publicată în M. Of. nr. 149 din 10 martie 2009) excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) - similară celei analizate iar jurisprudența constantă a instanțelor naționale a concluzionat că textul legal criticat a fost implicit abrogat de prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999, situație în care încă odată cerințele art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu sunt îndeplinite . Pentru cele expuse mai sus, în temeiul art. 312 C. proc.

civ. recursul de față va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. O.M.V. Petrom S.A. împotriva încheierii din 26 mai 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2010.