ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9233/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 1379 din 21 noiembrie 2008

pronunțată de Tribunalul Constanta, secția civilă, a fost admisă acțiunea

formulată de reclamanții T.Z., L.A., N.I., C.D., L.D.V., G.L., C.G., A.V. și L.M.

în contradictoriu cu pârâta SC P. SA.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

pârâta SC P. SA.

La termenul de judecată din data de 17 martie

2009 a fost invocată de către pârâtă excepția de neconstituționalitate a

prevederilor legale cuprinse în art. 298 alin. (2) ultima teză din Legea nr.

53/2003.

Prin încheierea din 19 mai 2009, Curtea de

Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări

sociale, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale privind

excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima teză

din Legea nr. 53/2003.

Pentru a hotărî astfel, curtea a reținut, că

aspectele invocate de autorul excepției pun în discuție raportul dintre legea

specială și dreptul comun în materia instanței competente teritorial să judece

fondul cauzei, aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea legii, astfel că în

cauză au indicat dispozițiile art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 „dacă

excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3),

instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții

Constituționale”.

Împotriva acestei încheieri pârâta SC P. SA a

declarat recurs criticând-o ca nelegală și susținând în esență, că dispozițiile

art. 72 din Legea nr. 168/1999 și ale art. 284 C. muncii, au același obiect,

instanța având obligația a le ierarhiza în vederea stabilirii instanței

competente teritorial să judece litigiul.

Și într-un caz și în celălalt competența este

absolută, părțile neputând deroga de la ea, astfel încât încălcarea regulii de

competență teritorială exclusivă atrage nulitatea hotărârii.

În art. 298 alin. (2) C. muncii, sunt

identificate actele normative abrogate expres, total sau parțial, iar ultima

teză urmată de textul în discuție prevede și „orice alte dispoziții contrare”.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 24/2000

nu mai există temei legal pentru operarea abrogării implicite, fiind abrogat

expres Decretul nr. 16/1967.

Recursul nu este fondat.

Obiect al excepției de neconstituționalitate

îl constituie art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003, C.

muncii, prin raportare la prevederile art. 1 alin. (4) și (5), art. 73 alin. (3)

și art. 79 alin. (1) din Constituția României.

Dispozițiile constituționale invocate în

motivarea excepției se referă la principiul separației și echilibrului

puterilor în stat și obligativitatea respectării Constituției și a legilor.

Motivarea excepției de neconstituționalitate

se referă la modul de interpretare și aplicare în timp a două legi organice și

anume Codul muncii și Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de

muncă și la nerespectarea normelor de tehnică legislativă cu prilejul adoptării

Codului muncii.

Aspectele invocate țin de modul de aplicare a

legii astfel că în speță, nu sunt îndeplinite cerințele art. 29 alin. (1) din

Legea nr. 47/1992, cum corect a apreciat și Curtea de apel.

Pentru considerentele menționate, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

pârâta SC P. SA împotriva încheierii din 19 mai 2009 a Curții de Apel

Constanța, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11

noiembrie 2009.