ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8036/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin sentința nr. 168 din 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Vălcea, secția civilă, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții I.D., ș.a., în contradictoriu cu pârâta SC P. SA. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC P. SA. La termenul de judecată din data de 28 aprilie 2009 a fost invocată de către pârâtă excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale cuprinse în art. 298 alin. (2) ultima teză din Legea nr. 53/2003. Prin încheierea din 28 aprilie 2009 Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și familie, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima teză din Legea nr. 53/2003.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că aspectele invocate de autorul excepției pun în discuție raportul dintre legea specială și dreptul comun în motivarea instanței competente teritorial să judece fondul cauzei, aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea legii, astfel că în cauză au incidență dispozițiile art. 29 alin. 6) din Legea nr. 47/1992, care prevăd că, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivata cererea de sesizare a Curții Constituționale. Împotriva acestei încheieri pârâta SC P. SA a declarat recurs criticând-o ca nelegală și susținând în esență că dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 și ale art. 284 C. muncii au același obiect, instanța având obligația a le ierarhiza în vederea stabilirii instanței competente teritorial să judece litigiul.

Și într-un caz și în celălalt competența este absolută, părțile neputând deroga de la ea, astfel încât încălcarea regulii de competență teritorială exclusivă atrage nulitatea hotărârii. In art. 298 alin. (2) C. muncii sunt identificate actele normative abrogate expres, total sau parțial, iar ultima teză urmată de textul în discuție prevede și „orice alte dispoziții contrare". După intrarea în vigoare a Legii nr. 24/2000 nu mai există temei legal pentru apărarea abrogării implicite, fiind abrogat expres Decretul nr. 16/1967. Recursul nu este fondat. Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, prin raportare la prevederile art. 1 alin. (4) și (5), art. 73 alin. (3) și art. 79 alin. (1) din Constituția României.

Dispozițiile constituționale invocate în motivarea excepției se referă la principiul reparației și echilibrului puterilor în stat și obligativitatea respectării Constituției și a legilor. Motivarea excepției de neconstituționalitate se referă la modul de interpretare și aplicare în timp a două legi organice și anume Codul muncii și Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă și la nerespectarea normelor de tehnică legislativă cu prilejul adoptării Codului muncii. Aspectele invocate țin de modul de aplicare a legii astfel că în speță, nu sunt îndeplinite cerințele art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cum corect a apreciat și curtea de apel. Pentru considerentele menționate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge,ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC P. SA împotriva încheierii din 28 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2009.