ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8036/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Prin sentința nr. 168

din 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Vălcea, secția civilă, a fost

respinsă acțiunea formulată de reclamanții I.D., ș.a., în contradictoriu

cu pârâta SC P. SA.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta SC P. SA.

La termenul de

judecată din data de 28 aprilie 2009 a fost invocată de către pârâtă excepția

de neconstituționalitate a prevederilor legale cuprinse în art. 298 alin. (2)

ultima teză din Legea nr. 53/2003.

Prin încheierea din

28 aprilie 2009 Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și familie, a

respins cererea de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima teză din Legea

nr. 53/2003.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că aspectele invocate de autorul excepției pun în

discuție raportul dintre legea specială și dreptul comun în motivarea instanței

competente teritorial să judece fondul cauzei, aspecte ce țin de interpretarea

și aplicarea legii, astfel că în cauză au incidență dispozițiile art. 29 alin.

6) din Legea nr. 47/1992, care prevăd că, dacă excepția este inadmisibilă,

fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o

încheiere motivata cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Împotriva acestei

încheieri pârâta SC P. SA a declarat recurs criticând-o ca nelegală și

susținând în esență că dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 și ale art.

284 C. muncii au același obiect, instanța având obligația a le ierarhiza în

vederea stabilirii instanței competente teritorial să judece litigiul.

Și într-un caz și în

celălalt competența este absolută, părțile neputând deroga de la ea, astfel

încât încălcarea regulii de competență teritorială exclusivă atrage nulitatea

hotărârii.

In art. 298 alin. (2)

C. muncii sunt identificate actele normative abrogate expres, total sau

parțial, iar ultima teză urmată de textul în discuție prevede și „orice alte

dispoziții contrare".

După intrarea în

vigoare a Legii nr. 24/2000 nu mai există temei legal pentru apărarea abrogării

implicite, fiind abrogat expres Decretul nr. 16/1967.

Recursul nu este

fondat.

Obiect al excepției

de neconstituționalitate îl constituie art. 298 alin. (2) ultima liniuță din

Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, prin raportare la prevederile art. 1 alin. (4)

și (5), art. 73 alin. (3) și art. 79 alin. (1) din Constituția României.

Dispozițiile

constituționale invocate în motivarea excepției se referă la principiul

reparației și echilibrului puterilor în stat și obligativitatea respectării

Constituției și a legilor.

Motivarea excepției

de neconstituționalitate se referă la modul de interpretare și aplicare în timp

a două legi organice și anume Codul muncii și Legea nr. 168/1999 privind

soluționarea conflictelor de muncă și la nerespectarea normelor de tehnică

legislativă cu prilejul adoptării Codului muncii.

Aspectele invocate

țin de modul de aplicare a legii astfel că în speță, nu sunt îndeplinite

cerințele art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cum corect a apreciat și

curtea de apel.

Pentru considerentele

menționate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins

ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D

E

Respinge,ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC P. SA împotriva încheierii din 28 aprilie 2009 a

Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă

și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 octombrie 2009.