ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2715/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

În dosarul nr. 2862/209/2007 al Curții de

Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale și pentru cauze cu minori și de familie, pârâta SC P. SA a invocat

excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 298 alin. (2), ultima

liniuță din Legea nr. 53/2003, C. muncii, raportat la prevederile art. 1 alin.

(4), (5), art. 73 alin. (3) lit. p) și art. 79 alin. (1) din Constituția

României.

Prin încheierea din 14 iulie 2009 a

Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă

și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă

cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Împotriva acestei încheieri a declarat

recurs pârâta SC P. SA, susținând, în esență, că excepția de

neconstituționalitate îndeplinește condițiile legale necesare pentru sesizarea

Curții Constituționale, art. 298 alin. (29, ultima liniuță din Legea nr. 53/2003

neputând modifica implicit prevederile Legii nr. 168/1999.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1)

din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide asupra

excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj

comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei

dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu

soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul

acestuia.

Tot astfel, art. 2 alin. (3) din același

act normativ, dispune că instanța de contencios constituțional se pronunță

numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată,

fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Printr-o bogată jurisprudență, Curtea

Constituțională, evaluându-și propriile competente, a statuat că nu este

abilitată de lege să emită decizii interpretative.

Or, indirect, excepția de

neconstituționalitate privind dispozițiile art. 298 alin. (2), ultima liniuță

din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (potrivit cărora de la data intrării în

vigoare a acestui act normativ, orice alte dispoziții contrare, se abrogă) vizează

modul de interpretare și aplicare a acestor prevederi legale, precum și

corelarea lor cu dispoziții cuprinse în alte acte normative, aspecte ce țin de

competența exclusivă a instanțelor judecătorești.

Nici corelarea actelor normative și nici

coroborarea unor dispoziții legale nu pot intra sub incidența controlului de

constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, care nu poate

imixtiona în atribuțiile puterii legiuitoare sau a celei judecătorești.

Or, așa cum corect a reținut instanța de

control judiciar autorul excepției își motivează susținerile vizând

neconstituționalitatea textului atacat prin filtrul unei alte legi, punând în

discuție corelarea actelor normative invocate, între ele, încercând să inducă

instanței de contencios constituțional modalitatea de soluționare a unui

conflict al legilor în timp și respectiv interpretarea și aplicarea legii la

cazul dedus judecății, atribute ce aparțin exclusiv instanței sesizate cu

soluționarea litigiului.

Așa fiind, cum criticile îndreptate

împotriva textului atacat nu reprezintă veritabile argumente de

neconstituționalitate, se constată că în mod corect s-a respins cererea de

sesizare a Curții Constituționale.

Ca atare, recursul, urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC P. SA împotriva încheierii din 14

iulie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă și pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale, cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 4 mai 2010.