ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5909/2010

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1638/CM din 11

decembrie 2009, Tribunalul Argeș a admis acțiunea precizată formulată de

reclamantul D.I. și a fost obligată pârâta SC P. SA să plătească acestuia

drepturile bănești în cuantum de 6.054 RON, omologând raportul de expertiză

tehnică contabilă efectuat de expert T.S.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâta SC P. SA (în prezent SC O.P. SA), iar la

termenul de judecată din data de 16 martie 2010 a invocat excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 222 și art. 282 C. muncii, art. 73

din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă și a art. 28

alin. (2) din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor.

Recurenta a arătat că

aceste dispoziții sunt neconstituționale, în sensul că încalcă anumite

dispoziții din Constituția României și anume, art. 1 alin. (3), art. 9, art. 16

alin. (1) și (2), art. 20 alin. (1) și (2), art. 24 alin. (1), art. 40 alin.

(1), art. 41 alin. (5) și art. 53 alin. (1) și (2).

Recurenta a mai

susținut că interesul invocării excepției de față este acela de a formula

cereri în contradictoriu cu sindicatele în cadrul executării contractului

colectiv de muncă pe care l-au negociat împreună, prin formularea unei cereri

de intervenție ori direct, pe cale principală. Se arată astfel că există o

legătură de cauzalitate între normele atacate și realitatea unității, care este

lipsită de dreptul minimal la apărare și care trebuie să facă față unor

dificultăți în cadrul celor peste 20.000 dosare P., situație în care se impune

declararea ca neconstituțională a textelor de lege arătate.

Prin încheierea din

16 martie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de

familie, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de

pârâta SC O.P. SA.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de Apel Pitești a reținut că este îndeplinită una din

condițiile cerute de Legea nr. 47/1992 pentru ca instanța sesizată cu excepția

de neconstituționalitate să o aprecieze ca fiind admisibilă și anume, ca

dispozițiile legale invocate să aibă legătură cu cauza.

Instanța arată că,

declararea, în acest moment, ca neconstituționale a celor patru dispoziții

legale nu ar avea nicio înrâurire asupra prezentului dosar, câtă vreme,

sindicatul din care face parte reclamantul nu a fost introdus în cauză de către

pârâtă. Așadar, soluția ce ar fi pronunțată în cauză de către instanță nu ar fi

influențată în nici un fel de soluția dată de Curtea Constituțională excepției

invocate.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs pârâta SC O.P. SA, solicitând suspendarea judecării cauzei și

trimiterea dosarului Curții Constituționale în vederea soluționării excepției

de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 222 și art. 282 C. muncii, art.

73 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă și a art.

28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor.

În esență, recurenta

susține că textele de lege a căror constituționalitate o contestă încalcă

dispoziții din Constituția României și anume, art. 1 alin. (3), art. 9 din

Titlul I ce consacră principiile generale, art. 16 alin. (1) și (2), art. 20

alin. (1) și (2), art. 24 alin. (1), art. 40 alin. (1), art. 41 alin. (5) și

art. 53 alin. (1) și (2) din Titlul II ce consacră drepturile, libertățile și

îndatoririle fundamentale, reprezentând o încălcare a garanțiilor dreptului la

apărare și implicit a dreptului la un proces echitabil, recunoscut de art. 6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ce afectează grav poziția

procesuală a pârâtei în cauza ce formează obiectul dosarului.

În concluzie,

criticând respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, recurenta

reia, în esență, argumentele ce au stat la baza excepției de

neconstituționalitate și conchide că textele atacate ca neconstituționale

vatămă dreptul său la apărare în sens larg, ce include și dreptul procesual de

a atrage în proces sindicatele ca participant la dialogul social, ce a negociat

numărul și întinderea drepturilor conferite salariaților prin contractele

colective de muncă.

Analizând recursul

declarat în cauză, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru

considerentele ce succed :

Potrivit

dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea

Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor

judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei

legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în

vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și

oricare ar fi obiectul acestuia.

Tot astfel, art. 2

alin. (3) din același act normativ, dispune că instanța de contencios

constituțional se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire

la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse

controlului.

Printr-o bogată

jurisprudență, Curtea Constituțională, evaluându-și propriile competențe, a

statuat că nu este abilitată de lege să emită decizii interpretative.

Or, indirect,

excepția de neconstituționalitate privind textele invocate ca nefiind conforme

legii fundamentale vizează modul de interpretare și aplicare a acestor

prevederi legale, precum și corelarea lor cu dispoziții cuprinse în alte acte

normative, aspecte ce țin de competența exclusivă a instanțelor judecătorești.

Nici corelarea

actelor normative și nici coroborarea unor dispoziții legale nu pot intra sub

incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curtea

Constituțională, care nu poate imixtiona în atribuțiile puterii legiuitoare sau

a celei judecătorești.

Or, autorul excepției

își motivează susținerile vizând neconstituționalitatea textelor atacate prin

filtrul unor alte legi, punând în discuție corelarea actelor normative

invocate, între ele, încercând să inducă instanței de contencios constituțional

modalitatea de soluționare a unui conflict al legilor în timp și respectiv

interpretarea și aplicarea legii la cazul dedus judecății, atribute ce aparțin

exclusiv instanței sesizate cu soluționarea litigiului.

Așa fiind, cum

criticile îndreptate împotriva textelor atacate, nu reprezintă veritabile

argumente de neconstituționalitate, se constată că în mod corect s-a respins

cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Având în vedere

aceste considerente și ținând seama de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC O.P.

SA împotriva încheierii din 16 martie 2010 a Curții de Apel Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta SC O.P. SA împotriva încheierii din 16 martie 2010

a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 9 noiembrie 2010.

Procesat de GGC - AS