ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5909/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1638/CM din 11 decembrie 2009, Tribunalul Argeș a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul D.I. și a fost obligată pârâta SC P. SA să plătească acestuia drepturile bănești în cuantum de 6.054 RON, omologând raportul de expertiză tehnică contabilă efectuat de expert T.S. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC P. SA (în prezent SC O.P. SA), iar la termenul de judecată din data de 16 martie 2010 a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 222 și art. 282 C. muncii, art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă și a art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor.

Recurenta a arătat că aceste dispoziții sunt neconstituționale, în sensul că încalcă anumite dispoziții din Constituția României și anume, art. 1 alin. (3), art. 9, art. 16 alin. (1) și (2), art. 20 alin. (1) și (2), art. 24 alin. (1), art. 40 alin. (1), art. 41 alin. (5) și art. 53 alin. (1) și (2). Recurenta a mai susținut că interesul invocării excepției de față este acela de a formula cereri în contradictoriu cu sindicatele în cadrul executării contractului colectiv de muncă pe care l-au negociat împreună, prin formularea unei cereri de intervenție ori direct, pe cale principală. Se arată astfel că există o legătură de cauzalitate între normele atacate și realitatea unității, care este lipsită de dreptul minimal la apărare și care trebuie să facă față unor dificultăți în cadrul celor peste 20.000 dosare P., situație în care se impune declararea ca neconstituțională a textelor de lege arătate.

Prin încheierea din 16 martie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de pârâta SC O.P. SA. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Pitești a reținut că este îndeplinită una din condițiile cerute de Legea nr. 47/1992 pentru ca instanța sesizată cu excepția de neconstituționalitate să o aprecieze ca fiind admisibilă și anume, ca dispozițiile legale invocate să aibă legătură cu cauza. Instanța arată că, declararea, în acest moment, ca neconstituționale a celor patru dispoziții legale nu ar avea nicio înrâurire asupra prezentului dosar, câtă vreme, sindicatul din care face parte reclamantul nu a fost introdus în cauză de către pârâtă.

Așadar, soluția ce ar fi pronunțată în cauză de către instanță nu ar fi influențată în nici un fel de soluția dată de Curtea Constituțională excepției invocate. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta SC O.P. SA, solicitând suspendarea judecării cauzei și trimiterea dosarului Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 222 și art. 282 C. muncii, art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă și a art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor.

În esență, recurenta susține că textele de lege a căror constituționalitate o contestă încalcă dispoziții din Constituția României și anume, art. 1 alin. (3), art. 9 din Titlul I ce consacră principiile generale, art. 16 alin. (1) și (2), art. 20 alin. (1) și (2), art. 24 alin. (1), art. 40 alin. (1), art. 41 alin. (5) și art. 53 alin. (1) și (2) din Titlul II ce consacră drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale, reprezentând o încălcare a garanțiilor dreptului la apărare și implicit a dreptului la un proces echitabil, recunoscut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ce afectează grav poziția procesuală a pârâtei în cauza ce formează obiectul dosarului.

În concluzie, criticând respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, recurenta reia, în esență, argumentele ce au stat la baza excepției de neconstituționalitate și conchide că textele atacate ca neconstituționale vatămă dreptul său la apărare în sens larg, ce include și dreptul procesual de a atrage în proces sindicatele ca participant la dialogul social, ce a negociat numărul și întinderea drepturilor conferite salariaților prin contractele colective de muncă.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed : Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Tot astfel, art. 2 alin. (3) din același act normativ, dispune că instanța de contencios constituțional se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Printr-o bogată jurisprudență, Curtea Constituțională, evaluându-și propriile competențe, a statuat că nu este abilitată de lege să emită decizii interpretative. Or, indirect, excepția de neconstituționalitate privind textele invocate ca nefiind conforme legii fundamentale vizează modul de interpretare și aplicare a acestor prevederi legale, precum și corelarea lor cu dispoziții cuprinse în alte acte normative, aspecte ce țin de competența exclusivă a instanțelor judecătorești. Nici corelarea actelor normative și nici coroborarea unor dispoziții legale nu pot intra sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, care nu poate imixtiona în atribuțiile puterii legiuitoare sau a celei judecătorești.

Or, autorul excepției își motivează susținerile vizând neconstituționalitatea textelor atacate prin filtrul unor alte legi, punând în discuție corelarea actelor normative invocate, între ele, încercând să inducă instanței de contencios constituțional modalitatea de soluționare a unui conflict al legilor în timp și respectiv interpretarea și aplicarea legii la cazul dedus judecății, atribute ce aparțin exclusiv instanței sesizate cu soluționarea litigiului. Așa fiind, cum criticile îndreptate împotriva textelor atacate, nu reprezintă veritabile argumente de neconstituționalitate, se constată că în mod corect s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale. Având în vedere aceste considerente și ținând seama de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC O.P. SA împotriva încheierii din 16 martie 2010 a Curții de Apel Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC O.P. SA împotriva încheierii din 16 martie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 noiembrie 2010. Procesat de GGC - AS