ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3122/2010

A

supra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 662 din 30 iunie 2008

pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost admisă acțiunea precizată formulată de

reclamanții I.G., A.M.M., B.C.,

B.N.P., B.I.D.,

B.M., B.M., ș.a., și a fost obligată pârâta SC P. SA să plătească reclamantei A.M.M.

drepturile salariale suplimentare neacordate, în cuantum net, reprezentând

prime de Paști pe anii 2005 și 2006, iar celorlalți

reclamanți aceleași drepturi, reprezentând primele de Paști și Crăciun

pe anii 2005-2008, drepturi ce se vor actualiza

cu indicele de inflație la

data plății efective.

Î

mpotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen legal pârâta

SC

P. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

La termenul de judecată din 8

decembrie 2009, recurenta SC P. SA

București a invocat excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 222 și art. 282 C. muncii,

a art.73 din Legea

nr. 168/1999 privind

soluționarea conflictelor de muncă și art. 28 alin. (2)

din Legea nr. 54/2003

a sindicatelor.

Curtea de Apel Pitești prin încheierea pronunțată în ședința

publică din 8 decembrie 2009, a respins cererea

de sesizare a Curții

Constituționale.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că în cauză nu

este îndeplinită

una din condițiile

cerute de lege și anume că dispozițiile din lege

apreciate de recurentă ca fiind neconstituționale să aibă legătură cu

prezenta

cauză. Obiectul acțiunii de față îl formează cererea

reclamanților, pentru obligarea pârâtei-recurente SC P. SA

București la plata unor drepturi salariale

suplimentare, reprezentând prime de Paști și Crăciun. Sindicatul din care fac

parte reclamanții nu

este parte în

acest dosar, el nefiind chemat în judecată de către pârâți

prin nici una din formele prevăzute de Codul de

procedură civilă. S-a mai reținut că declararea ca neconstituționale a celor

patru dispoziții

legale în acest

moment nu ar avea nici o înrâurire asupra prezentului

dosar, câtă vreme în această speță sindicatul nu

a fost introdus în cauză

de către recurenta-pârâtă.

Î

mpotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta,

invocând

incidența dispozițiilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ..

Recurenta

critică hotărârea sub următoarele aspecte:

- Pârâta SC P. SA este supusă unei stări de asediu

procesual, fapt ce pune în discuție dreptul

efectiv la apărare și dreptul

la un proces echitabil.

- Sunt îndeplinite

condițiile de sesizare a Curții Constituționale și

că de constituționalitate sau

neconstituționalitate art. 222 și art. 282 din

Legea nr. 53/2003, Codul Muncii, a prevederilor art. 73 din Legea

nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de

muncă, precum și art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor,

depinde includerea

sau neincluderea

sindicatelor în cadrul procesual al acestui litigiu la

inițiativa unității pârâte și nu la inițiativa

reclamanților - salariați, deci

articolele criticate au legătură cu

prezenta cauză.

-

Sunt îndeplinite și celelalte

condiții prevăzute de art. 29 alin. (2)

și

(3) din Legea nr. 47/1992, respectiv excepția invocată privește dispozițiile

legale cuprinse în legi aflate în vigoare.

-

Dispozițiile neconstituționale

sunt trei legi organice: art. 222 și

art. 282 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii și art. 73

din Legea

nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă și pe de altă

parte, art. 28 alin. (2) din

Legea nr. 54/2003 a Sindicatelor.

Examinând criticile formulate prin intermediul

cererii de recurs, Î

nalta Curte a

constatat următoarele:

Se critică prin motivele de recurs încălcarea

dreptului efectiv la

apărare și dreptul

la un proces echitabil datorită „stării de asediu

procesual pe care pârâta o înregistrează din partea angajaților".

Art. 6 paragraful 1 din Convenție, într-adevăr

garantează dreptul

la

un proces echitabil și se referă la încălcarea dreptului la judecată într-

un termen rezonabil.

Dar, în speța supusă analizei nu-și găsește

aplicabilitate art. 6 din

Convenția

Europeană a Drepturilor Omului întrucât criticile nu

vizează durata excesivă a practicilor judiciare ci faptul că societatea

„este supusă unei stări de ordin procesual" prin faptul că angajații au

înțeles să acționeze în judecată pârâta, în

repetate rânduri.

Celelalte critici se referă la faptul că

dispozițiile art. 222 și art. 282 din

Legea

nr. 53/2003 - Codul Muncii; art. 73 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă, precum

și art. 28 alin. (2) din

Legea nr. 54/2003

a sindicatelor sunt neconstituționale și că de

constituționalitatea sau neconstituționalitatea articolelor indicate mai

sus, depinde includerea sau neincluderea sindicatelor în cadrul

procesual al acestui litigiu la inițiativa

unității pârâte.

Susținerile sunt fără suport legal, având în vedere

că, Curtea

Constituțională

decide asupra excepției ridicate în fața instanței

judecătorești privind

neconstituționalitatea unei legi, ordonanțe ori a

unei dispoziții dintr-o lege în

vigoare care are legătură cu soluționarea cauzei

în orice fază a litigiului sau oricare ar fi obiectul acesteia.

Or, în speța supusă analizei, în mod corect s-a

respins cererea

privind

sesizarea Curții Constituționale, întrucât nu este îndeplinită

condiția sus arătată, mai

precis, dispozițiile articolelor din cele trei legi

organice precum și art. 28

alin. (2) din Legea nr. 54/2003 nu au legătură

cu soluționarea cauzei, care are ca obiect plata

unor drepturi salariale

suplimentare reprezentând prime de Paști și Crăciun.

De fapt, pârâta nici nu arată în motivarea cererii,

în ce măsură

admiterea

unei asemenea excepții ar influența soluția ce urmează a fi

pronunțată în cauză.

Motivarea luată în ansamblu scoate în relief faptul

că pârâta

intenționează

să formuleze în viitor o cerere împotriva sindicatelor și

apreciază anticipat că, aceasta

nu se poate face decât prin declararea ca

neconstituționale

a celor patru legi sus arătate, aspecte care nu au legătură cu speța supusă

analizei.

Așa fiind, în raport de cele sus reținute, Înalta

Curte în baza

art. 312

alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC P. împotriva

încheierii de

ședință

din 08 decembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă și pentru

cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale, pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2010.