ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5580/2010

Asupra recursului constată

următoarele:

Prin sentința nr. 155/CM din 30 ianuarie 2009,

Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis excepția

autorității de lucru judecat și, în consecință, a

respins acțiunea formulată de D.V., Z.I. și D.B.S.

A admis în parte acțiunea

formulată de reclamanții B.D., S.I., F.I., M.V., G.F., L.A.M., S.E.E.,

I.M., P.F.I., P.A., C.S.C., D.M., E.A.I., I.E. și S.I. în contradictoriu

cu SC P. SA.

A admis cererea de intervenție

în interes propriu formulată de M.V.S.

A obligat pe pârâta SC P. SA să

plătească reclamanților și intervenientului în interes propriu

drepturile salariale suplimentare neacordate, reprezentând primele de

Paști și de Crăciun pe anii 2005 – 2007, în raport de perioada

efectiv lucrată de fiecare reclamant și de intervenient, drepturi ce

se calculează în raport de salariul de bază mediu la nivelul

unității pârâte, din care se vor deduce contribuțiile

corespunzătoare C.A.S., C.A.S.S., șomaj și impozit și se

vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective,

la care se va adăuga și dobânda legală.

A obligat pe pârâtă la 1.100 lei

cheltuieli de judecată către reclamanți.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta SC P. SA, iar la unul din termenele de judecată a

ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 222

și art. 282 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, ale art. 73 din Legea nr.

168/1999 și ale art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, solicitând

suspendarea judecării cauzei și sesizarea Curții

Constituționale în vederea soluționării excepției de

neconstituționalitate invocată.

Prin încheierea din 9 februarie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă,

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale

și pentru cauze cu minori și de familie s-a respins cererea de

sesizare a Curții Constituționale formulată de recurenta -

pârâtă.

S-a reținut că art. 29 alin.

(1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 reglementează condițiile

care trebuie îndeplinite pentru ca instanța, sesizată cu

excepția de neconstituționalitate, să o aprecieze ca fiind

admisibilă și să o înainteze Curții Constituționale.

Astfel, excepția trebuie

să vizeze o lege sau ordonanță ori o dispoziție din

acestea, care au legătură cu soluționarea cauzei în orice

fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, neputând face obiectul

ei prevederile deja constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie

anterioară a Curții Constituționale.

Curtea a apreciat că nu a fost

îndeplinită condiția prevăzută de lege ca dispozițiile

a căror neconstituționalitate se cere a fi constatată să

aibă legătură cu prezenta cauză.

Reținându-se că a fost

stabilit cadrul procesual între reclamanți și pârâta SC P. SA,

instanța a constatat că sindicatul din care fac parte

reclamanții nu este parte în dosar, nefiind chemat în judecată de

către pârâtă în niciuna dintre formele prevăzute de Codul de

procedură civilă, respectiv de pârât sau intervenient forțat,

printr-o cerere de chemare în judecată a altei persoane sau cerere de

chemare în garanție.

Prin apărarea recurentei –

pârâte potrivit căreia are intenția de a formula, ulterior, cerere

împotriva sindicatului, iar acest lucru nu este posibil decât prin declararea

ca neconstituționale a respectivelor dispoziții legale, s-a

reținut că aceasta a admis faptul că interesul său este

unul viitor.

S-a apreciat astfel că

declararea ca neconstituționale a celor patru dispoziții nu ar avea

nicio înrâurire asupra prezentului dosar, iar soluția ce ar fi

pronunțată de către instanță nu ar fi

influențată în nici un fel de cea dată de Curtea Constituțională

asupra excepției ridicată de recurentă.

Prin recursul declarat de pârâta SC

P. SA împotriva încheierii din 9 februarie 2010 a Curții de Apel

Pitești, s-a fundamentat critica, în baza prevederilor art. 304 indice 1 C.

proc. civ., pe eroarea săvârșită de instanță care nu a

remarcat temeinicia argumentelor ridicate în susținerea excepției.

S-a arătat că având în

vedere numărul mare de cauze (zeci de mii de cereri de chemare în

judecată), care, deși nu sunt identice, sunt similare, vizând

probleme de dreptul muncii, se pune în discuție dreptul efectiv la apărare

și dreptul la un proces echitabil, recurenta SC P. SA fiind practic

supusă unui asediu procesual din partea angajaților.

A considerat că în

speță, sunt întrunite condițiile de invocare a excepției de

neconstituționalitate impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992, întrucât

toate textele atacate sunt în vigoare și au legătură cu prezenta

cauză, iar Curtea Constituțională nu s-a mai pronunțat în

sensul admiterii unei asemenea excepții.

După redarea textelor de lege a

căror neconstituționalitate s-a cerut a fi constatată, precum

și a dispozițiilor constituționale încălcate de acestea,

recurenta a considerat că soluția actuală consacrată de

legiuitorul român infraconstituțional este într-o vădită contradicție

cu litera și spiritul Constituției și a blocului constituțional

prin aceea că încalcă: egalitatea în fața legii a

unităților și a salariaților, dreptul la apărare al

unității, caracterul obligatoriu pentru părți al

convențiilor colective, rolul pe care trebuie să îl asigure

sindicatele în sensul asigurării păcii sociale și dreptul la un

proces echitabil în sensul Convenției C.E.D.O.

S-a arătat totodată

că, în principal, motivele de neconstituționalitate referitoare la

dispozițiile legale invocate au în vedere principiul

efectivității juridice dezvoltat în ultima perioadă în jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv în jurisprudența

Curții Constituționale. În acord cu jurisprudența

menționată, legiuitorul are obligația de a asigura adoptarea

unor dispoziții legale eficiente din punctul de vedere al

aplicabilității acestora, în sensul că acestea trebuie să

fie coerente, să evite paralelismul legislativ, să aibă

vocația de a respecta drepturile și libertățile

fundamentale ale cetățenilor, să aibă o aplicabilitate

practică uniformă pentru a se evita o jurisprudență neuniformă.

A apreciat că menținerea

în activul legislativ a respectivelor dispoziții legale perpetuează

incoerența legislativă în privința calității

procesuale a sindicatelor la rezolvarea conflictelor de drepturi și, în

același timp, vatămă, în esență, dreptul

societății pârâte la apărare și la un proces echitabil.

Recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare în considerarea argumentelor de mai jos.

În raport de dispozițiile art. 29

din Legea nr. 47/1992, republicată, decizia vizând conformitatea textelor

atacate cu legea fundamentală, aparține exclusiv Curții

Constituționale, în fața căreia trebuie prezentate argumentele

invocate de autorul excepției în susținerea demersului său.

Ca atare, în calea

extraordinară de atac exercitată împotriva încheierii prin care s-a

respins cererea de sesizare a instanței de control constituțional, va

fi examinată respectarea de către instanța care a pronunțat

hotărârea atacată a cerințelor impuse de art. 29 alin. (1) din

Legea nr. 47/1992, republicată.

Astfel, potrivit textului de lege

menționat, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor

ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj

comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori

a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare,

care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a

litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Cerința ca textul atacat

să aibă legătură cu soluționarea cauzei a fost în mod

evident introdusă de legiuitor în scopul de a se evita sesizarea

Curții Constituționale cu excepții dilatorii, ce au ca

unică menire tergiversarea soluționării cauzelor.

În speță, Curtea de Apel a

apreciat în mod corect că excepția de neconstituționalitate a

prevederilor art. 222 și art. 282 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, art.

73 din Legea nr. 168/1999 și art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 nu

are legătură cu soluționarea pricinii.

Astfel, acestea cuprind

dispoziții privind soluționarea conflictelor de muncă, în

concret privind posibilitatea sindicatelor de a-i reprezenta pe membrii

săi, la cererea acestora, în cadrul conflictelor de drepturi,

reglementarea cuprinzând părțile în conflictele de muncă, precum

și la posibilitatea formulării unor astfel de cereri de către

cei ale căror drepturi au fost încălcate, în termenele și

modalitățile stipulate.

Or, acestea sunt împrejurări

care sunt date în puterea de apreciere a instanței de drept comun,

învestite cu soluționarea litigiului și nu în competența

judecătorului constituțional, care se pronunță asupra

conformității textului cu legea fundamentală în situații de

conflict între acestea.

Așadar aspectele invocate nu se

constituie în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în

competența jurisdicției constituționale – sub forma unei

excepții de neconstituționalitate, ci sunt elemente care vizează

soluționarea conflictelor de muncă, pe care instanța

urmează să le aibă în vedere.

Se reține astfel ca

întemeiată constatarea curții de apel prin încheierea atacată

potrivit căreia declararea ca neconstituționale a dispozițiilor

legale în discuție nu ar avea nici o înrâurire asupra prezentului dosar,

câtă vreme în speță sindicatul nu a fost introdus în cauză

de către recurenta – pârâtă.

În ceea ce privește lipsa de

previzibilitate, claritate sau coerență a legii, se reține

că aceasta poate fi analizată doar în contextul încălcării

unui drept sau libertăți fundamentale, respectiv dreptul de acces la

justiție și securitatea raporturilor juridice civile care, deși

nu sunt în mod expres prevăzute de art. 6 din Convenție au fost

enunțate și protejate în jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului.

Or, în speță, o

eventuală lipsă de claritate a prevederilor legale criticate nu

afectează în substanța lor drepturile despre care s-a făcut

vorbire.

Pentru cele ce preced, în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâtă va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta SC P. SA împotriva încheierii din 9 februarie 2010 a

Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 27 octombrie 2010.