ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 755/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 616/CM din 23

martie 2009, Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis în parte acțiunea

formulată de D.F.I., în contradictoriu cu SC P.S.V.C. SA și a obligat pârâta

să-i plătească reclamantului suplimentările de drepturi salariale cuvenite și

neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și Crăciun, potrivit art. 168 alin.

(1) din Contractul colectiv de muncă, în funcție de salariul de bază mediu pe

unitate, din care se vor deduce contribuțiile aferente impozitului și bugetelor

de asigurări sociale, pentru perioada 23 ianuarie 2006 – 12 aprilie 2008,

drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.

Împotriva hotărârii pronunțată în

primă instanță, pârâta SC P.S.V.C. SA a declarat recurs iar până la

soluționarea acestuia a solicitat, în conformitate cu art. 300 alin. (2),

raportat la art. 300 alin. (3) C. proc. civ., suspendarea executării sentinței

recurate.

Sesizată cu judecarea recursului și

a cererii de suspendare a executării hotărârii recurate, Curtea de Apel Pitești,

secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și

pentru cauze cu minori și de familie, prin încheierea dată în camera de

consiliu la 27 iulie 2009, a respins cererea de suspendare, reținând că

recurenta nu s-a conformat cerințelor art. 403 alin. (4) C. proc. civ., care

impuneau depunerea unei cauțiuni, în cuantum de 10% din valoarea obiectului

cererii, care este evaluabilă în bani.

Împotriva acestei încheieri, SC

P.S.V.C. SA, prin reprezentant R.V.A.I.S.S.P.S.L.L., a declarat recurs,

invocând dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora de la data

deschiderii procedurii insolvenței, se suspendă de drept toate acțiunile

judiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra

debitorului sau bunurilor sale, cu excepția căilor de atac declanșate de

debitor.

Recursul este inadmisibil, urmând a

fi respins ca atare, în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 300

alin. (2) C. proc. civ., la cerere, instanța sesizată cu judecarea recursului

poate dispune, motivat, suspendarea executării hotărârii recurate și în alte

cazuri decât cele la care se referă alin. (1).

Conform alin. (3) al textului, teza

finală, dispozițiile art. 403 alin. (3) și (4) se aplică în mod corespunzător.

Art. 403 alin. (3) C. proc. civ.,

dispune că asupra cererii de suspendare, formulată potrivit alin. (1) și (2),

instanța, în toate cazurile, se pronunță prin încheiere, care poate fi atacată

cu recurs, în mod separat.

Din situația de fapt redată în cele

ce preced rezultă însă, că cererea de suspendare a fost formulată în calea

extraordinară de atac a recursului, situație în care dispozițiile art. 403

alin. (3) C. proc. civ., trebuie interpretate în concordanță cu normele și

principiile de drept care guvernează căile de atac, în reformarea sau

retractarea unei hotărâri judecătorești.

Or, în cauză, asupra cererii de

suspendare a executării unei hotărâri judecătorești s-a pronunțat o instanță

investită cu soluționarea recursului și care, în finalizarea litigiului dintre

părți, urmează să pronunțe o hotărâre irevocabilă, nesusceptibilă de un nou

recurs.

Drept consecință, și hotărârea,

aceleiași instanțe, dată în cererea de suspendare a executării, accesorie

recursului, nu poate fi decât irevocabilă, calitate ce-i este conferită de

însăși decizia prin care se va soluționa recursul.

Într-o interpretare contrară, s-ar

ajunge la un paradox, în total dezacord cu legea, în care, litigiul de fond să

fie finalizat printr-o hotărâre irevocabilă a curții de apel, în timp ce o

cerere accesorie (cum este, în speță, cererea de suspendare a executării,

hotărârii definitive, supusă recursului) să poată fi finalizată, doar de

instanța ierarhic superioară celei investite cu soluționarea căii extraordinare

de atac.

Față de cele ce preced, recursul

declarat de intimata pârâtă, va fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul

declarat de pârâta SC P.S.V.C. SA împotriva încheierii din 27 iulie 2009 a

Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă

și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2010.