ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6634/2010

Asupra

recursului constată următoarele:

Prin cererea înregstrata pe rold Tribunalului

Vâlcea la data de 16 octombrie 2008, reclamantul Marica Ion a solicitat

instanței, în contradictoriu cu SC P. SA București să oblige pârâta la plata

drepturilor salariale cuvenite și neachitate aferente anului 2005, drepturi

pentru „aprovizionare toamnă-iarnă" și un ajutor material egal cu valoarea

unei cote de gaz natural aferent anului 2005, sume ce urmează a fi indexate cu

indicele de inflație, precum și dobânda legală.

Prin sentința

civila nr. 182 din 17 februarie 2009, Tribunalul Vâlcea, a respins excepția

prescripției dreptului la acțiune și excepția calității procesuale active a

reclamantului.

A admis

excepția privind prescripția dreptului la acțiune pentru cererea vizând cota de

gaze naturale aferentă anului 2005 și a respins ca prescris acest capăt de

cerere,

A admis în

parte acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâta la plata drepturilor

salariale cuvenite și neachitate reprezentând suplimentarea de drepturi

salariale pentru aprovizionare de toamnă - iarnă aferentă anului 2005, în

cuantum de un salariu minim pe ramură petrolieră, sumă la care se aplică

indicele de inflație și dobânda legală începând cu data introducerii acțiunii

și până la data plății efective.

Impotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC P. SA - Membru O.M.

V.

Grup.

La termenul

din 16 martie 2010, pârâta-recurentă a invocat excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 222 și 282 Legea nr. 53/2003, art.

73 Legea nr. 168/1999 și art. 28 alin. (2) Legea nr. 54/2003, care ar fi

contrare dispozițiilor art. 1 alin. (3), art. 9, art. 16 alin. (1) și (2), art.

20 alin. (1) și (2), art. 24 alin. (1), art. 40 alin. (1), art. 41 alin. (5) și

art. 53 alin. (1) și (2) Constituția României.

Prin

încheierea din 13 aprilie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru

cauze privind conflicte de munca și asigurări sociale și pentru cauze cu minori

și de familie a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale

Pentru a se

pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că dispozițiile legale,

apreciate de recurentă ca fiind neconstituționale, nu au legătură cu cauza.

Astfel,

sindicatul din care face parte reclamantul nu este parte în proces, iar

recurenta nu arată în ce măsură admiterea excepției de neconstituționalitate ar

influența soluția ce se va pronunța în cauză.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs, în termen legal, SC P. SA - Membru O.M.V. Grup, care

a reluat argumentele ce au stat la baza excepției de neconstituționalitate,

recursul fiind, în fapt, o copie a excepției de neconstituționalitate invocată

în fața Curții de Apel Pitești.

Recursul este

nefondat, pentru cele ce se wr arăta în continuare.

Potrivit

dispozițiilor art. 29 alin. (1) Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea

Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor

judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei

legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în

vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și

oricare ar fi obiectul acestuia.

Excepția

invocată de pârâtă nu are nici o legătură cu cauza.

Așa cum s-a

arătat, cauza are ca obiect obligarea pârâtei către reclamantul persoană fizică

la plata unor drepturi salariale ce decurg din Contractul colectiv de muncă.

Textele de

lege ce se pretinde a fi neconstituționale se referă la posibilitatea

sindicatelor de a reprezenta pe membrii lor în cadrul conflictelor de drepturi și

la cine poate fi parte în conflictul de muncă (art. 222 și 282 Legea nr.

53/2003) la părțile care au calitate procesuală activă în cererile de

soluționare a conflictelor de drepturi (art. 73 Legea nr. 168/1999) și la

dreptul sindicatelor de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor.

Situațiile

reglementate de textele în discuție nu au legătură cu cauza, deoarece calitatea

procesuală a sindicatului nu poate intra în discuție, din moment ce părți în

proces figurează doar persoana fizică și angajatorul și nici unul dintre

aceștia nu a făcut cerere de introducere în proces a unei alte persoane,

respectiv a sindicatului..

Este adevărat

că pârâta a invocat în fața primei instanțe excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantului, dar excepția nu a fost motivată de faptul că

legea nu ar permite reclamantului să stea în proces în această calitate, ci de

faptul că dreptul salarial al reclamantului nu este un drept cert, el putând

dobândi caracterul unui drept cert doar în condițiile negocierii între patronat

și sindicat.

De asemenea,

litigiul nu a purtat asupra unor chestiuni legate de existența unui conflict de

muncă sau de drepturi, de dreptul de a face cerere în justiție, ori de dreptul

de a reprezenta partea în proces, chestiuni care ar fi putut atrage legătura

textelor incriminate cu soluționarea cauzei.

De aceea, în

mod corect Curtea de Apel Pitești a constatat că excepția invocată nu are

legătură cu cauza și că pârâta nu a demonstrat în ce măsură admiterea excepției

ar fi putut influența soluția instanței de judecată, motiv pentru care recursul

va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta SC O.M.V.P. SA împotriva încheierii din 13 aprilie 2010 a

Culții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă

și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 decembrie 2010.