ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 451/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei, constată următoarele:

Pentru încheierea de ședință din data

de 23 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori

și familie, litigii de muncă și asigurări sociale s-a respins cererea de

sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță C.

muncii.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel

a reținut următoarele: In expunerea de motive, recurenta SC P. SA a arătat că

obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 298 alin. (2)

ultima liniuță C. muncii și că acesta ar contraveni prevederilor art. 1 alin. (4)

și (5), art. 73 și art. 79 din Constituția României.

În continuarea motivării recurenta a

expus motive care vizează modul de interpretare a prevederilor textului

criticat pentru neconstituționalitate, prin raportare la normele de tehnică

legislativă cuprinse în Legea nr. 24/2000 și la principiile clasificării

actelor normative în acte cu caracter general și acte cu caracter special, din

care decurg anumite consecințe cu privire la constatarea sau nu a abrogării

implicite a unui text normativ.

Un motiv distinct dezvoltat a fost cel

referitor la „principiul efectivității juridice” dezvoltat în jurisprudența

Curții Europene de Justiție.

În raport cu cele expuse, curtea de

apel a reținut că în interpretarea și aplicarea art. 29 alin. (1) din Legea nr.

47/1992, Curtea Constituțională într-o jurisprudența constantă a stabilit că

sunt inadmisibile acele excepții de neconstituționalitate în motivarea cărora

autorii lor formulează critici de neconstituționalitate care în realitate se

referă mai degrabă la modul de aplicare a legii, iar nu la conținutul textelor

de lege criticate.

A mai reținut curtea că excepția de

neconstituționalitate invocată de recurentă contravine prevederilor art. 29 alin.

(1) din Legea nr. 47/1992 în sensul că nu se solicită Curții Constituționale să

verifice constituționalitatea unui text de lege în raport cu prevederile

Constituției ci să se pronunțe cu privire la interpretarea și aplicarea unor

texte de lege.

În ceea ce privește criticile

referitoare la încălcarea prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, curtea a reținut sub acest aspect că excepția nu are

legătură cu cauza, fiind de asemenea contrară art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Împotriva încheierii de ședință din

data de 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, a declarat recurs

pârâta SC P. SA - Membru O.G., criticând-o ca nelegală pentru următoarele

motive:

Soluționarea excepției de necompetență

teritorială presupune analizarea ipotezei în care Legea nr. 168/1999 mai este

în vigoare sau nu.

În art. 298 alin. (2) C. muncii, sunt

identificate/marcate cu liniuță actele normative abrogate expres, total sau

parțial. Ultima liniuță este urmată de textul „orice alte dispoziții contrare”.

Această ultimă liniuță a art. 298, a

constituit temei pentru interpretarea textului ca reprezentând o „abrogare

implicită” ceea ce vădește pentru teoreticieni o vădită neinformare legislativă

și reluarea unor teze vechi dar fondate în epoca emiterii lor pe un text legal,

iar pentru judecători o gravă neglijență prin necunoașterea legii aplicabile și

depășirea atributelor puterii judecătorești/exces de putere.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 24/2000

nu mai exista temei legal pentru operarea abrogării implicite, fiind abrogat

expres actul normativ care reglementase acest mod de abrogare, Decretul nr. 16/1967

pentru aprobarea Metodologiei generale de tehnică legislativă privind

pregătirea și sistematizarea.

Recurentul a mai arătat că, prin

dispozițiile art. 62 și art. 63 din Legea nr. 24/2000, legiuitorul a impus cu

caracter imperativ abrogarea expresă directă, iar dispozițiile normative vizate

trebuie determinate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte

normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.

În aceste condiții, recurentul -

pârâta a solicitat admiterea recursului, suspendarea judecății de către Curtea

de Apel Constanța, urmând ca dosarul să fie înaintat Curții Constituționale în

vederea soluționării excepției de neconstituționalitate.

Recursul este nefondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea

Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor

judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei

legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în

vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și

oricare ar fi obiectul acestuia.

Tot astfel, art.

2 alin. (3) din același act normativ, dispune că instanța de contencios

constituțional se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire

la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse

controlului.

Printr-o bogată jurisprudență, Curtea

Constituțională, evaluându-și propria competență, a statuat că nu este

abilitată de lege să emită decizii interpretative.

Or, indirect, excepția de

neconstituționalitate privind dispozițiile art. 298 alin. (2) ultima liniuță

din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii) vizează modul de interpretare și aplicare

a acestor prevederi legale, precum și corelarea lor cu dispoziții cuprinse în

alte acte normative, aspecte ce țin de competența exclusivă a instanțelor

judecătorești.

Nici corelarea actelor normative și

nici coroborarea unor dispoziții legale nu pot intra sub incidența controlului

de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, care nu poate

imixtiona în atribuțiile puterii legiuitoare sau a celei judecătorești.

Cum criticile îndreptate împotriva

textului atacat, nu reprezintă veritabile argumente de neconstituționalitate,

în mod corect s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Ca atare, recursul urmează a fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC P. SA împotriva încheierii de ședință din 23 iunie 2009 a

Curții de Apel Constanța, secția civilă, pentru minori și familie, litigii de

muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

28 ianuarie 2010.