ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 597/2023

Ședința publică din data de 7 februarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 16.01.2019, sub nr. x/2019 pe rolul Curții de Apel București, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 194 C. proc. civ. și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, precum și în temeiul dispozițiile art. 96 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:

- anularea adresei nr. H 5 - 1567 datată 3 septembrie 2018, comunicată în data de 7 septembrie 2018, prin care s-a soluționat contestația formulata de reclamant împotriva Fișei de evaluare profesională aferentă perioadei 1 iunie 2017 - 31 decembrie 2017, întocmită de către Directorul Direcției America Latină și Caraibi din cadrul Ministerului Afacerilor Externe,

- obligarea pârâtului la refacerea procedurii de evaluare a performanțelor profesionale individuale, precum și

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

2.1. Hotărârea Curții de Apel București

Prin sentința civilă nr. 1113 din 16 iunie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărâ astfel instanța a reținut că în raport cu pronunțarea deciziei nr. 3737 din 26 octombrie 2020, din dosarul nr. x/2019 de către Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, instanța subliniază că aceasta nu este un regulator de competență, ci aceasta a pronunțat o soluție de trimitere către instanța competentă, în temeiul art. 480 alin. (4) C. proc. civ.

A apreciat Curtea de apel că, controlul judiciar nu s-a realizat cu privire la o soluție pronunțată de prezenta instanță, iar caracterul obligatoriu pentru dezlegarea dată problemelor de drept pentru instanța de apel este prevăzut doar în cazul art. 480 alin. (3), respectiv al soluției de anulare cu trimitere.

Chiar luând în calcul autoritatea de lucru judecat de care se bucură decizia definitivă, așa cum s-a reținut și cu ocazia respingerii cererii de trimitere a cauzei către Curtea de Apel București, secția a VII-a, se observă că instanța de apel a analizat exclusiv natura raportului juridic și nu a făcut nicio analiză a normelor de competență în privința raporturilor de serviciu.

Așadar în verificarea competenței materiale, Curtea de Apel a reținut că potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 în forma în vigoare la data întocmirii formularului de evaluare, prezenta lege reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publică locală, prin autoritățile administrative autonome ori prin autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, denumite în continuare raporturi de serviciu.

După cum dispune art. 5 alin. (1) lit. d) pot beneficia de statut special funcționarii publici care își desfășoară activitatea în cadrul serviciilor diplomatice și consulare.

Potrivit art. 109 din același act normativ Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

În acest context a apreciat Curtea că dispozițiile art. 109 instituie norme de competență materială specială, care se aplică în mod expres și derogatoriu, sens în care instanța competentă este Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal (aplicând și regulile privind competența teritorială, potrivit art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004).

2.2. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 5883 din 11 noiembrie 2022, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu.

A declinat cauza privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe - Direcția Generală Afaceri Globale București, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de Contencios și Administrativ Fiscal.

A constat ivit conflictul negativ de competență și dispune înaintarea, de îndată, a cauzei către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

A suspendat judecata soluționării prezentei cauze până la soluționarea conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul București a reținut în esență că dosarul se află în al doilea ciclu procesual. Așadar în faza de rejudecare a cauzei, ca urmare a deciziei civile 3737/26.10.2020 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2019, prin care, o instanță de control judiciar a stabilit deja, în mod definitiv, cu ocazia judecării apelului cauzei că în cauză competența îi revine în primă instanță Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios și Administrativ Fiscal, acesta fiind și motivul desființării sentinței civile pronunțate pe fondul cauzei, hotărârea a fost pronunțată de o instanța necompetentă absolut, din punct de vedere al materiei, respectiv sentința civilă nr. 572/26.08.2020 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII a de litigii de muncă.

Tribunalul a subliniat că, Curtea de Apel, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal este prima instanță sesizată, iar competența acesteia i-a fost stabilită ca urmare a finalizării unui ciclu procesual, ca urmare a casării unei sentințe civile ce a dezlegat fondul cauzei, tocmai pe motivul competenței materiale. Decizia de casare nr. 3737/26.10.2020 nu a fost desființată și se bucură de autoritate de lucru judecat pe chestiunea privind competența materială, nu ca normă de stabilire a competenței, ci ca motiv de apel.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate inclusiv cea la care se face referire privind autroritatea de lucru judecat pe stabilirea competenței, legislația aplicabilă și raționamentul fiecărei instanțe privitor la modalitatea de stabilire a competenței materiale în cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, având în vedere următoarele considerente:

Înalta Curte reține că, litigiul se află în al doilea ciclu procesual, iar prin decizia civilă nr. 3737/26.10.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2019 s-a stabilit, în mod definitiv, cu ocazia judecării apelului cauzei că în cauză competența îi revine în primă instanță Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, acesta fiind și motivul desființării sentinței civile pronunțate pe fondul cauzei.

Considerentele hotărârii prin care s-a admis apelul au avut la bază tocmai faptul că sentința civilă nr. 572/26.08.2020 a fost pronunțată de o instanța necompetentă absolut, respectiv Tribunalul București, secția a VIII a de litigii de muncă.

Cu privire la soluționarea prezentului conflict de competență, se reține că între Curtea de Apel București, secția a VIII-a și Tribunalul București, secția a VIII-a nu există conflict de competență, chiar dacă prin pronunțarea deciziei de casare nr. 3737/26.10.2020 s-a dispus trimiterea la regulatorul de competență a cauzei. Cu privire la această procedură, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 475/24.02.2021 a constatat inexistența conflictului negativ de competență.

În aceste condiții, prin decizia de casare nr. 3737/26.10.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat că competența materială cade în sarcina Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, astfel această instanță este câștigată pentru soluționarea pe fond a cauzei, după trimiterea spre rejudecare pronunțată în primul ciclu procesual.

În consecință, Înalta Curte, în prezenta speță, în urma conflictului negativ de competență generat de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în cel de-al doilea ciclu procesual, stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, aceasta fiind instanța competentă material și teritorial pentru soluționarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe-Direcția Generală Afaceri Globale în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 februarie 2023.