ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 375/2023

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII - a conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, a solicitat să se constate că deciziile pârâtului comunicate prin circulara nr. M1/3593 din 1.09.2020 și prin memorandumul circular nr. M1-2/2088 din 1.09.2021 de a o declara respinsă la concursurile de promovare în grad diplomatic și consular din anul 2020 și 2021 constituie fapte de discriminare în sensul O.G. nr. 137/2000; să se dispună anularea situației create prin discriminare, prin obligarea pârâtului la a-i acorda gradul de consilier diplomatic de la data de 1.09.2020 sau cel puțin de la data de 1.09.2021; să dispună obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată.

2.1. Hotărârea Tribunalului București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale

Prin sentința civilă nr. 4003 din data de 9 iunie 2022, pronunțată de Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că contestarea actului decizional din speță, precum și decizia de respingere a unui candidat la concursul de promovare în grad diplomatic și consular potrivit dispozițiilor legii speciale nu se circumscriu unui litigiu de muncă, astfel cum este descris un asemenea litigiu în art. 266 din Codul Muncii, instanța competentă în vederea soluționării cererii fiind instanța de contencios administrativ.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București – secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 2081 din data de 9 noiembrie 2022, Curtea de Apel București – secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că fundamentul raportului juridic dedus judecății este grefat pe dispozițiile contractului individual de muncă, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 269 din Codul Muncii și art. 208 din Legea nr. 62/2011.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că "există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior și-au declarat necompetența".

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței materiale de soluționare a cauzei.

Reclamanta a învestit instanța cu o acțiune prin care a solicitat să se constate că deciziile pârâtului comunicate prin circulara nr. M1/3593 din 1.09.2020 și prin memorandumul circular nr. M1-2/2088 din 1.09.2021 de a o declara respinsă la concursurile de promovare în grad diplomatic și consular din anul 2020 și 2021 constituie fapte de discriminare în sensul O.G. nr. 137/2000; să se dispună anularea situației create prin discriminare, prin obligarea pârâtului la a-i acorda gradul de consilier diplomatic de la data de 1.09.2020 sau cel puțin de la data de 1.09.2021; să dispună obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată.

Conform art. 266 din Codul Muncii "Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod."

Înalta Curte reține că fundamentul raportului juridic dedus judecății este grefat pe dispozițiile contractului individual de muncă nr. x din 18.02.2008 încheiat între reclamantă și MAE.

Conform capitolului N "Dispoziții finale" al contractului, prevederile contractului individual de muncă se completează cu dispozițiile prevăzute de Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii. Prioritatea prevederilor Codului muncii este prevăzută, de altfel, și de art. 3 al Legii nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic și consular al României.

Solicitarea ce face obiectul litigiului este în legătură intrinsecă cu existența raporturilor contractuale de muncă, întrucât doar în calitatea sa de angajată a MAE putea candida reclamanta la promovare, aceasta fiind singura modalitate de avansare în grad și singura modalitate de a obține o mărire salarială, pe baza vechimii în profesie, în cadrul MAE.

În aceste condiții, este vorba despre o procedură care ține de raporturile de muncă, iar nu de îndeplinirea de către MAE a funcțiilor care îi revin în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale în subordinea Guvernului (și subiect de drept administrativ).

Din această perspectivă, nu are relevanță faptul că rezultatul activității Comisiei pentru acordarea gradelor diplomatice este consemnat într-un act administrativ, întrucât acest act nu dobândește sensul de act emis, chiar cu caracter individual, în exercitarea atribuțiilor de putere cu care un organ administrativ a fost învestit, ci este un act strâns legat de dreptul muncii.

Mai mult, având în vedere obiectul acțiunii astfel cum a fost formulat de reclamantă, se reține că inclusiv secțiunea M punctul 1 lit. d) din contractul individual de muncă prevede dreptul salariatului la egalitate de șanse și de tratament, iar aceasta reclamă o stare de discriminare.

Potrivit art. 269 din Codul Muncii: "Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii.", iar potrivit art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011, "conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, în favoarea Tribunalului București – secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 26 ianuarie 2023.